Apr 8, 2016

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Mai mereu cu năravul „meteo” de început al compreselor, risc o concurenţă neloială cu şturlubatecele prezentatoare ale „vînturilor nervoase” care trec aiurea de la nord la sud şi invers, pe unde şi cum vor ele. Dacă îmi amintesc bine, acum o sumă bunicică de ani, Academia daneză a acordat premiul pentru umor… Institutului meteorologic din ţara lui Rosencrantz! Eu n-am nici umor nici academie binevoitoare, iar schimbările de vreme le contabilizez la farmacie cam de două ori pe an. Aşa că, fratre, torna ad Luceafărul de dimineaţă de-un paregzamplu şi la poemul de deschidere al Corei Botezatu: „Noaptea îşi căutau trupurile nebuloase pierdute, aşteptau s-adormim,/ se strecurau în somnul nostru şi ne răsturnau visele în palmă,/ întorcând pe dos scorburile în care se refugiaseră visele noastre,/ ca şi cum cineva s-ar fi priceput să le citească, descifrând învăţătura lor secretă,/ lăsându-le apoi să atârne neglijent peste marginea abruptă a lumii/ ca nişte văluri înverzite, vrejuri încâlcite, moi şi fragile, vieţuitoare bizare,/ confundându-se toate în cele din urmă…” (Graţii) Numărul propune o listă de lectură de pe care nu lipsesc numele lui Viorel Mureşan, Marin Codreanu, Gellu Dorian, Andrei ?urcanu, printre altele, sub „tămîierea” lui Nicolae Coande, Radu Voinescu, Ioan Groşan ori Felix Nicolau. Toate, cărţi de vizită bune şi, pentru că nu avem niciun motiv de obiecţie, reiterăm invitaţia la lectură a recenzenţilor. Pagina de poezie este semnată de Mihail Gălăţanu iar cea de proză de Constantin Iftime. Tudora Şandru Mehedinţi ne îndeamnă către o proximă reeditare a biografiei lui Gabriel García Márquez sub semnătura deja galonată a lui Dasso Saldívar. Un popas la Cafeneaua literară ni-l aduce în prim plan pe Gheorghe Grigurcu, laureatul Premiului „M. Eminescu” pe 2015, urmat ca de o umbră de aforismele sale din care nu am prea citat. Reparăm acum omisiunea: „A scrie poezie: a te transforma în propria ta înstrăinare, cu o maximă fidelitate faţă de tine, ca şi cum ai săvîrşi o copie.” Sau: „Poezia: o profeţie sui generis. Anticii au înţeles aceasta tratîndu-i pe poeţi cu prudenţă (v. Platon). Contemporanii noştri, în schimb, au faţă de poeţi o indiferenţă dezamăgitoare, care s-ar putea să-i coste. Nota bene. Nu profeţii neglijaţi se răzbună ci profeţiile.” Horia Gârbea publică, generos, un amplu fragment din traducerea sa din Shakespeare – despre care aflasem deja din perioada hălăduirilor de odinioară de la Tg. Jiu. Ioan N. Roşca ne provoacă la un eseu despre Brâncuşi – fondatorul sculpturii contemporane. Din ampla sa pledoarie reţinem, printre altele, că „a redus formele reprezentate artistic la esenţele acestora, în sensul că a lăsat de o parte aspectele lor sensibile neesenţiale sau nesemnificative…”. La capitolul Arte poetice al revistei, bifăm traducerea lui Mihai Atanasie Petrescu din George Steiner. Impresionant noul număr din Feed Back prin diversitatea materialelor şi semnăturilor. Ca orice experiment, şi acesta pe care îl afişează revista, se rostuieşte cu timpul într-un spaţiu al echilibrului, cu tentă mai mult academică decît una boemă, coleric – demolatoare. Cum să apreciezi altfel o revistă literară care începe cu o pagină inedită Grigore Vieru iar paginile dedicate tinerilor poeţi (pe care revista îi cultivă cu paternală atenţie) sunt deschise de grupajul lui Vlad Badrajan: „Gîndule, fii cal bălan,/ Ia-mă-n şaua ta de stele/ Şi mă du prin zi şi an/ lângă ochii dragei mele.” (Motiv popular) Sigur, tonul şi perspectiva lirică se schimbă de la un poet la altul, dar impresia generală este mai curînd cea de echilibru. Nu neglijaţi cele cîteva date cu care Graţian Jucan fixează cadrul anilor 1888 – 1889 pentru Mihai Eminescu. Titlurile şi autorii ne tentează să zăbovim mai mult în preajma lui Mateiu Caragiale ori Petre Stoica fie să coborîm în spaţiul eterat al lui Omar Khayyam. Îi salutăm din zborul paginii pe Florin Dochia şi Nicolae Busuioc înainte de a trece la altă revistă. La Scriptor, care începe cu o invitaţie la lectura versurilor semnate de Angela Baciu, Ştefan Amariţei, Simona – Grazia Dima, Vasile Mihăescu, Passionaria Stoicescu dar şi la remarcabile pagini de proză. Din acelaşi impuls subiectiv, care pluteşte deasupra Compreselor, mă opresc la cea semnată de Dana Konya – Petrişor, Un florentin ciudat, proză care urmează să devină o carte, absolut incitantă prin mostra oferită. Baladarea prin Florenţa cu un american în miniatură şi rădăcini în magnificul oraş, o boemă cu ştaif, patinată de gesturi şi situaţii aristocrate ori de reacţii natural – amuzante şi revelaţiile aferente sunt substanţa, textul şi pretextul fragmentului. Scriptor este o revistă care s-a aşezat deja în tiparele/ rubricile deja cunoscute ca de cînd lumea: de la poemul desenat al lui Vasilian Doboş la miscelaneul care îi reuneşte pe George Popa, Traian Diaconescu, Eugen Uricaru,Nicolae Busuioc, Grigore Ilisei, Florin Faifer, Liviu Papuc et alţii. Un număr interesant care merită citit din doască în doască. De la Iaşi la Bucureşti, la redacţia revistei Memoria, revista gândirii arestate, cum este subtitrată, pentru o abluţiune în spaţiul moral întreţinut de cei care semnează în acest număr. Printre care şi reputatul istoric, academicianul Al. Zub în calitate de evocator al primelor semne de democraţie ieşeană, inclusiv un portret moral al lui Dan Gâlea, pe atunci prefect de Iaşi. Gheorghe Calcan ne invită într-o comună din Buzău în anul 1962 pentru a asista la un episod din „cooperativizarea agriculturii”. Nu este doar un document istoric, o mărturie, ci şi o pagină literară. Iată şi o altă variantă a memoriei, în ipostază lirică, semnată de Constantin Salcia: „Ascunsă într-o vale tăcută şi uitată,/ Cu buruieni pe creştet, de vânturi răvăşit,/ Te-asemeni c-o cetate sinistră şi pătată/ Cu sângele atâtor români care-au pierit.// Încinsă strâns cu fiare şi lacăte-nvechite,/ Doar buhnele prin scorburi în nopţi te proslăvesc./ Şi ţipă sentinele pe ziduri prăfuite,/ La miile de oameni ce stau şi pătimesc.” (Jilava) Este martie şi în martie este o zi pentru care pătimim noi cu folos şi cu bucurie, cea de forma sfinţilor cu miere de a doua zi, iar România literară nu face rabat de la gest, aşa că adună cîteva poeme Din poezia de dragoste a lumii, grupaj din care ne grăbim şi noi să vă oferim cîteva mostre ilustre: „Văd stările schimbîndu-se mereu/ Statornicia însăşi parcă fuge,/ Iar prăbuşirea duce gîndul meu/ La dragostea ce timpul mi-o distruge.” (W. Shakespeare), „Iartă-mă că te iubesc dintr-o dată/ Chiar dacă iubirea mea trebuie să le pară un/ vechi cântec/ urechilor tale./ Bând din gura ta parfumul surâsurilor/ Din nopţile în care trăiam legănat/ De indicibila graţie a paşilor tăi mereu pe fugă” (Vinicius de Moraes), „Iubesc dragostea împărţită/ între lacrimi, pat şi pâine.// Iubire ce poate fi veşnică/ ori efemeră.// Dragoste ce se vrea eliberată/ spre a putea iubi din nou.// Iubire adorată apropiindu-se/ adorată dragoste îndepărtându-se.” (Pablo Neruda), „Afară era noapte/ şi astrele urmau precise/ neştiute drumuri în curbe de aur/ Şi lucrurile, devenite fugare/ mă atrăgeau în colţuri de taină/ ca să-mi vorbească de grădini larg deschise/ şi despre sensul vieţii;/ dar eu sufeream după ultimul surâs/ de fragedă femeie răsturnată printre flori.” (Salvatore Quasimodo). Versurile poartă girul de traducător ale lui Horia Gârbea, Dinu Flămând, Luminiţa Voina – Răuţ şi Ilie Constantin. Sigur că trebuie să mai zăboviţi şi lîngă editorialul lui Gabriel Chifu, radiografia epistolelor inedite ale lui Aurel Dumitraşcu, adunate în volum la Editura Junimea şi comentate de Răzvan Voncu ori pagina de poezie a lui George Vulturescu. Asta o faceţi domniile voastre în timp ce noi deschidem un număr din Orizont. Unde ne oprim la un amplu interviu pe care Ana Blandiana i-l acordă lui Cristian Pătrăşconiu, plecînd de la arta de a proteja. O protecţie a poeziei şi memoriei – ni se sugerează la prima întrebare. „Nu m-am gîndit niciodată în aceşti termeni, dar, dacă e să vă răspund de ce anume poezia şi întreţinerea memoriei sunt coordonatele mele existenţiale, o să trebuiască să vă spun istoria legăturii dintre cele două. Fiindcă, pînă la urmă, lucrurile s-au petrecut oarecum de la sine, trecînd dintr-una în alta. Pe de o parte, eu am fost un scriitor. Sunt un scriitor. De aici porneşte totul. Am crezut dintotdeauna că datoria mea de scriitor este să scriu ceea ce cred.” Şi de aici mai departe, revista vă aparţine! Sigur, urmează o altă listă de invitaţii la lectură, alte nume, cu cronici ample, printre care încă una la recenta carte de versuri a lui Varujan Vosganian semnată de Marian Odangiu, dar şi o interesantă anchetă printre cîţiva scriitori privitoare la cea mai mare nedreptate de care au avut parte. În fine, un număr plin cu de toate la care vă poftim.

 

Revista indexata EBSCO