Apr 8, 2016

Posted by in Varia

Liviu FRANGA – Suferinţele limbii române

Mereu noi şi mereu vechi fracturi… lingvistice. Nu fără legătură cu somnul minţii.

 

1) „/…/ individul reuşeşte să deschidă portiera unei maşini cu o viteză pînă sub un minut /…/” (?tirile PRO TV, Furturi la comandă, reportaj din 09/09/2010, 19h27)

Maşina avea o viteză „pînă sub un minut” sau expertul în spargeri a reuşit performanţa să deschidă portiera maşinii în mai puţin de un minut? Prima parte a întrebării e, cum se spunea pe vremuri, una „de Gîgă”, de copil prost adică. Am pus-o şi eu aşa, de florile mărului, pentru că ştim cu toţii (chiar şi eu) că viteza unei maşini nu se măsoară în minute. Dar am vrut să arăt unde duce o topică siluită, născută doar din aruncarea vorbelor pe gură, fără nici o legătură cu mecanismele gîndirii. Cea de-a doua parte a întrebării conţine şi soluţia evitării, pe cît posibil, a formulărilor de acest tip, azi sufocante prin frecvenţa folosirii lor, una, practic, automată, mecaniceă: atari formulări nu fac altceva decît să acumuleze, total inutil, prepoziţie lîngă prepoziţie, pînă cînd, de atîtea prepoziţii adunate cu ghiotura, ajungem să nu mai înţelegem nimic… Pentru că, puse cu lopata sau cu furca unele lîngă altele, prepoziţii cu înţelesuri vădit contrarii ajung să nu mai însemne nimic care să poată fi înţeles.

 

2) „Sînt copii care le este frică /…/” (reportaj şi interviu luat unei doamne învăţătoare în perspectiva deschiderii noului an şcolar, emisiunea Observator de la ANTENA 1, din 10/09/2010, 19h27)

Dacă o doamnă învăţătoare, precum cea de mai sus, înainte de a începe anul şcolar, atît de pregătită se dovedeşte a fi pentru a-l întîmpina cum se cuvine, instruită şi cu toate cunoştinţele (mai ales de gramatică…) puse la punct, atunci nu mai avem ce reproşa elevilor noştri şi absolvenţilor din toate formele de învăţămînt, mai ales cele preuniversitare, dacă îi auzim şi vedem cum vorbesc şi scriu în anacoluturi, asemenea celui de mai sus, care li se par cît se poate de fireşti, de vreme ce şi doamna învăţătoare sau domnul profesor vorbeşte (ori scrie!) aşa. Speranţa noastră gramaticală, cu mîinile şi cu picioarele rupte, toropită de somnul raţiunii, pare a nu mai avea mult de trăit.

                                                                                                           

Revista indexata EBSCO