Apr 8, 2016

Posted by in ARTE

Bogdan ULMU – File noi dintr-un vechi jurnal teatral

File noi dintr-un vechi jurnal teatral

 

Un tînăr critic mărturiseşte că iubeşte imperfecţiunea spectacolelor: le dă o umanitate aparte.

Aşa e: din fericire (?) cam 90% dintre montări dovedesc „umanitatea” respectivă. Nu-mi amintesc de spectacole… inumane: chiar reprezentaţii celebre, Revizorul, Trilogia antică, Livada… lui Pintilie, Furtuna lui Ciulei aveau imperfecţiuni.

Cel mai puţine cred că le avea Nepotul… lui Esrig. Din păcate, nereconstituibil (caseta a fost ştearsă de un incompetent de la Televiziune).

*

Eu nu-nţeleg, cei din comisiile de nominalizări ale unor mari festivaluri, nu ştiu teatru? Ar părea ciudat, nu?

Şi-atunci de ce-i dai premiul UNITER pentru rol secundar unui interpret al eroului titular, din Familia Tot? Tot e principal, toată ziua!

La fel, la Festivalul de Comedie au luat premii pentru roluri secundare actorii care i-au jucat pe… Crăcănel şi Cetăţeanul turmentat. Hm!

*

Altă meteahnă a gazetarilor care nu-s în temă: văd un anunţ din care reiese că un spectacol cu Romeo şi Julieta îl are-n fruntea distribuţiei pe Eugen Cristea.

N-are cum: Cristea joacă aici Capulet; în frunte trebuie puşi interpreţii rolurilor titulare – chiar dacă sînt mai puţin cunoscuţi.

Asta-mi aminteşte un afiş ieşean mai vechi de la Baltagul, în care distribuţia începea cu Teofil Vâlcu: mare actor, e drept, dar în frunte era locul interpretei Vitoriei, nu?…

*

O meserie frumoasă, foarte rară, de care nu se prea vorbeşte: acordor de clopote. Unde se învaţă asta?

*

Caragiale îi scrie lui Emil Isac scuzîndu-se că nu-i poate face o prefaţă. Ar fi inutil! „Volumul dumitale n-are nevoie de o precuvîntare a mea… aruncă-l la lumină, să-şi caute norocul singur, liber de orice reazim de prisos: prestigiul tinereţii îi va fi de ajuns!”.

Prestigiul tinereţii! Ce sintagmă bine găsită, aproape surprinzătoare!

*

După ce le vorbesc masteranzilor despre blestemul Macbeth, întreb audienţa: cîţi dintre voi ar mai juca, acum, în cunoştinţă de cauză?

Procent acceptabil: şapte, din zece. Ar fi fost plicticos să vrea toţi!

Revista indexata EBSCO