Apr 8, 2016

Posted by in Ex libris

Ion AGRIGOROAIEI – N. Iorga, „Neamul românesc” şi Bucovina în „deceniul limpezirii”

În domeniul istoriei culturii din Bucovina (secolele XIX şi XX) ca parte integrantă a istoriei naţionale, dr. Liviu Papuc este o autoritate de necontestat. De-a lungul anilor, cu o competenţă şi perseverenţă rar întîlnite, a realizat o operă valoroasă, care cuprinde lucrări dedicate unor personalităţi de seamă ale vieţii culturale şi politice, lucrări cu caracter monografic, culegeri de scrieri din epocă, memorialistică ş.a. La atenţia specială acordată lui Leca Morariu, s-a adăugat editarea scrierilor lui Alexandru Gh. Morariu, a articolelor lui Emilian Sluşanschi, a altor însemnări din diferite publicaţii.

Cu un efort îndelungat de depistare a documentelor din arhive şi din presă, inedite sau greu accesibile, preocupat de editarea lor, Liviu Papuc ne-a pus la dispoziţie pagini deosebit de semnificative referitoare la starea de spirit din provincie, la modul de exprimare a stăpînirii habsburgice şi, nu în ultimul rînd, la mişcarea naţională a românilor, cu problemele sale specifice, dar, peste toate, cu finalitatea din anul 1918.

Împreună cu distinsa D-sale colaboratoare, bibliograf Olga Iordache, a alcătuit o lucrare impresionantă, nu numai prin volumul său, ci, în primul rînd, prin ineditul tematic, de o valoare deosebită în cunoaşterea mentalităţilor din societatea românească de la mijlocul secolului al XIX-lea: Urmaşilor mei… Testamente din anii 1841-1870  (3 volume).

Aceeaşi colaborare rodnică a condus la apariţia, în anul 2015, la Editura TipoMoldova din Iaşi, a celor peste 1000 de pagini: Deceniul limpezirii 1906-1916. Bucovina sub lupa „Neamului Românesc” al lui N. Iorga, Ediţie îngrijită, cuvînt lămuritor şi indici de Liviu Papuc şi Olga Iordache (în Colecţia „Opera omnia”, publicistică şi eseu contemporan). Volumul adună articolele şi materialele de tot felul, referitoare la Bucovina şi nu numai, apărute în ziarul condus (şi scris în mare parte) de N. Iorga, de la apariţia în mai 1906 şi pînă la intrarea României în Primul Război Mondial, în august 1916.

Rolul istoricului şi omului politic, al ziarului său, în impulsionarea mişcării naţionale din preajma războiului mondial, din anii de rezistenţă şi izbîndă (Iaşi, 1916-1918), a fost înfăţişat în numeroase lucrări, insistîndu-se pe atitudinea energică adoptată în vederea eliberării românilor din Transilvania. În ultima vreme, depăşindu-se îngrădirea impusă de regimul comunist şi presiunea Moscovei, este evidentă preocuparea de a repune în valoare şi componenta operei şi acţiunii sale de cunoaştere profundă a istoriei românilor din Bucovina şi Basarabia, ca argument de bază în acţiunea de eliberare de sub stăpîniri străine, în vederea întregirii statului naţional.

Pentru Bucovina, volumul de faţă reprezintă o contribuţie substanţială, de un fel deosebit, la cunoaşterea şi înţelegerea situaţiei, a evoluţiei evenimentelor. Cadrul dezbaterii a fost lărgit prin participarea, împreună cu „Neamul Românesc” şi N. Iorga, a unor personalităţi de seamă ale românilor bucovineni şi regăţeni, prin exprimarea, adesea aprinsă, a partidelor politice, prin relatarea manifestărilor organizate de societăţi culturale, formaţii teatrale şi muzicale, prin ample reportaje referitoare la vizitele reciproce, prin publicarea cuvintelor, a atitudinii unor învăţători, preoţi, studenţi etc.

Multe din aceste intervenţii îşi găseau locul în rubrica permanentă De la românii de peste hotare. Bucovina; aici, sau alături de această rubrică, era abordată o gamă tematică variată, cu aspecte ce vizau mişcarea politică, învăţămîntul, viaţa religioasă, structura populaţiei şi relaţiile interetnice, starea de spirit, precum şi ştiri, scurte informaţii, semnalări (specifice presei, în general). Aşa cum se precizează în Cuvîntul lămuritor, articolele de atitudine sau notele fugare ale lui N. Iorga (şi ale altor colaboratori, adăugăm noi), „îmbrăţişau variatele aspecte ale vieţii capitalei sau din provincie, unele cu reflexe şi în întregul spaţiu al Regatului: ezitări, alternanţe, căutări politice, problema ruteană, cea evreiască, frămîntările din sînul Bisericii, catedrele româneşti din cadrul Universităţii (reprezentate prin profesorii Sextil Puşcariu şi Ion I. Nistor), ampla mişcare culturală de la oraşe şi sate (cu societăţi, asociaţii, spectacole), documentele posturii de persona non grata a marelui istoric român în Imperiu”. În condiţiile în care presa bucovineană era greu accesibilă românilor din Regat, articolele, comentariile şi ştirile din „Neamul Românesc” ţineau loc de cronică a vieţii din provincie, transmiţînd imbold şi susţinere celor din Ţara Fagilor.

Dincolo de stilul polemic şi accentele uneori pătimaşe, care nu lipsesc din numeroasele sale intervenţii, N. Iorga ne-a lăsat în paginile „Neamului Românesc” din acei ani pagini substanţiale referitoare la istoria Bucovinei de după anul 1775, la caracteristicele stăpînirii austriece şi la suferinţele românilor. Latura combativă a personalităţii sale se accentua pe măsură ce se apropia de izbucnirea războiului. Deputat din 1907, apărător al ţărănimii reprimate din primele zile ale răscoalei din acel an, în fruntea Ligii Culturale, fondator, în 1910, împreună cu A.C. Cuza, al Partidului Naţionalist-Democrat, adept hotărît al intrării României în război alături de Antantă, sînt chestiuni care explică, fiecare în măsură deosebită, anumite atacuri şi poziţii adoptate de N. Iorga şi de mulţi alţii, angajaţi în acţiunea, atît de amplă, a realizării idealului naţional.

„Neamul Românesc” a fost o gazdă primitoare pentru numeroşi intelectuali bucovineni, între care nume de referinţă în istoria culturii şi a mişcării naţionale a românilor: I.E. Torouţiu, Const. Morariu, Leca Morariu, D. Marmeliuc, Gh. Tofan, G. Rotică, I. Grămadă, Em. Sluşanschi, Iorgu G. Toma, Aurel Morariu, Vasile Liţu, N.A. Hodoroabă, D. Moldovanu, N.F. Todireanu şi alţii.

Izbucnirea Primului Război Mondial şi intrarea ruşilor în Bucovina a fost prompt comentată de „Neamul Românesc”. În Ruşii la Cernăuţi, din 24 august 1914, N. Iorga observa, cu sentimente contradictorii: „Un alt steag fîlfîie acum deasupra Prutului. La Chişinău el înseamnă robia românească. Dacă ar rămînea acolo, ar fi pentru noi o grea ameninţare. Le ştim toate acestea, şi totuşi pumnii noştri nu se strîng de ură asupra cuceritorului. Fiindcă o sancţiune morală s-a dat. O, dacă s-ar fi dat sub alt steag! Fie însă – o spunem cu dinţii strînşi, ca să nu strigăm – şi sub acesta!”.

În numeroase intervenţii semnate de N. Iorga, I. Grămadă, D. Moldovanu, N.A. Hodoroabă, Aurel Morariu, G. Rotică, Emilian Sluşanschi, Ap.D. Culea, A.C. Condrea, D. Marmeliuc (mulţi refugiaţi în Regat, după izbucnirea războiului), prin alte relatări ample, era înfăţişată situaţia gravă din Bucovina în urma ocupaţiilor succesive ruseşti şi a măsurilor represive adoptate de austrieci după revenirile în teritoriu. „Bucovina e un cimitir şi o ruină”, scrie N. Iorga la 25 ianuarie 1915, iar I. Grămadă, în Ce s-a făcut în Bucovina (7 septembrie 1914), vedea „cel mai revoltător spectacol” oferit de numeroasele arestări şi condamnări din rîndul ţărănimii, al preoţilor şi învăţătorilor. Articolul Ce e în Bucovina (9 noiembrie 1914), sub forma unei scrisori adresată profesorului N. Iorga, prezenta o listă de 13 preoţi, 7 învăţători şi 2 studenţi arestaţi şi brutalizaţi de către autorităţile austriece, revenite după prima ocupaţie rusească. Sînt numai cîteva exemple dintr-o suită de materiale edificatoare pentru măsurile de reprimare adoptate în rîndul populaţiei româneşti în anii 1914-1916, măsuri intensificate după intrarea României în război. (Renumitul istoric al Bucovinei Teodor Balan ne-a lăsat o listă impresionantă de victime ale terorii dezlănţuite după 1914, în lucrarea Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina în timpul războiului mondial 1914-1918, Cernăuţi, 1923).

 

Reproducerea materialelor din „Neamul Românesc” în ordine cronologică îşi are raţiunea sa; în acelaşi timp, avem posibilitatea de a le grupa în jurul unui anumit eveniment, al unei teme sau personalităţi. Atitudinile şi informaţiile ce privesc pe colaboratorii ziarului sînt însoţite de ample dezbateri referitoare la activitatea (susţinută sau atacată) a unor personalităţi precum: I. Flondor, C. Isopescu-Grecul, Florea Lupu, Aurel Onciul, Sextil Puşcariu, N. Vasilco, Vladimir de Repta ş.a. Pentru precizarea cît mai exactă a poziţiei adoptate de fiecare din aceste nume în epocă (şi înlăturarea unor neclarităţi sau aprecieri complet eronate din istoriografia problemei) recursul la volumul pe care îl avem acum la dispoziţie este indispensabil. Remarcăm existenţa indicilor – de persoane, geografic, de periodice, societăţi etc. – instrumente deosebit de utile, sau chiar necesare, în lucrări de acest fel (şi care, din păcate, lipsesc din multe volume apărute în ultima vreme).

Cele mai multe din articolele, intervenţiile, notele etc. ce şi-au găsit în „Neamul Românesc” un spaţiu adecvat de exprimare, sînt republicate acum, în întregime, pentru prima oară, fapt care conferă volumului o valoare remarcabilă şi calitatea de carte-document.

Deceniul premergător intrării României în războiul mondial a reprezentat o etapă de precizare a poziţiilor şi de clarificare a obiectivelor urmărite de mişcarea naţională din Bucovina. Sub conducerea lui N. Iorga şi avînd colaborarea permanentă şi rodnică a unor distinse personalităţi bucovinene, „Neamul Românesc” s-a încadrat în această dezbatere cu o contribuţie însemnată, parte integrantă, deosebit de combativă, a ridicării naţiunii române pentru realizarea idealului naţional.

Documentele referitoare la situaţia românilor din Bucovina, la exprimarea tot mai hotărîtă a unor largi cercuri politice şi culturale în direcţia unirii cu Regatul României sînt cu atît mai necesare astăzi, cînd se manifestă o tendinţă de idealizare a acestei situaţii, punîndu-se sub semnul întrebării, sub o formă implicită, necesitatea actului din 1918. Referindu-se la refugiaţii din Bucovina care au desfăşurat la Bucureşti o intensă activitate de propagandă pentru intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei, Teodor Balan (în lucrarea menţionată) preciza: „Propagînd ideea alipirii Bucovinei la trupul statului român, refugiaţii adesea cădeau în greşeala de a exagera. Ei discutau asupra unor chestiuni mărindu-le peste măsură însemnătatea, pe de altă parte căutau să le complice, pentru a evidenţia vina Austriei. Domnia austriacă fusese evident duşmănoasă poporului român şi, dacă dăinuia mai departe, ar fi avut ca rezultat stîngerea elementului românesc în Bucovina. Dar pentru aceasta totuşi nu toate instituţiile întemeiate de Austria erau rele”. Sînt acestea precizări metodologice (ce merită o dezbatere specială) menite să ne apropie de înţelegerea stărilor de lucruri din Bucovina în preajma şi în timpul Primului Război Mondial.

Parcurs cu atenţie, volumul dedicat Bucovinei în deceniul limpezirii aduce o contribuţie substanţială limpezirii imaginii pe care o proiectăm asupra istoriei întregului teritoriu de continuitate românească cuprins – aşa cum se preciza în declaraţia de unire din 15/28 noiembrie 1918 – în vechile ei hotare, pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru. Apariţia acestui volum-document reprezintă un eveniment editorial pe care îl întîmpinăm cu deosebită satisfacţie. Îi felicităm cu căldură pe distinşii autori şi le urăm succes în continuarea demersului pentru perioada participării noastre la război, participare declanşată acum 100 de ani

Revista indexata EBSCO