Mar 17, 2016

Posted by in Istorie literara

Liviu PAPUC – Protestul scriitorilor români

Nu, nu vă speriaţi, nu este din zilele noastre, cînd sunt cu totul alte interese în joc (dacă se poate, „europene”). Vorbim despre o luare de atitudine de acum aproape un secol, atunci cînd la graniţa de est a României aveau loc frecvente agresiuni (cine îşi mai aduce aminte de asta?), care tindeau către destabilizarea Statului unitar. Apogeul atacurilor din afara sau din interiorul României, inspirate de expansionismul sovietic, dar susţinute şi de glasuri destul de proeminente din Vest (vezi cazul Henri Barbusse, printre altele), a avut loc la Tatar-Bunar, loc de tristă amintire şi astăzi.

Sub titlul de mai sus, în gazeta cernăuţeană „Glasul Bucovinei” (An. VIII, nr. 1995, 17 dec. 1925, p. 2), oficios al orientării liberale din provincia nu de mult unită cu Ţara, apărea textul de mai jos, care vorbeşte de la sine. Nu ştim ce fel de comentarii s-ar putea face, pe marginea luării de atitudine publică, în afară de faptul că nu-i regăsim, în ampla listă, pe destui dintre scriitorii de marcă ai perioadei, cu precădere din Moldova. Să fi fost o iniţiativă-hotărîre luată „la vîrf”, în Capitală, sub imperiul vreunui pericol resimţit ca iminent, care nu le-a mai îngăduit să dea „sfoară în ţară”? Pentru „breasla” artizanilor scrisului (nu şi a celor din puşcării) rămîne, totuşi, un punct de onoare, caracteristic unor conştiinţe înalte.

Să luăm aminte:

 

Poporul românesc, după o viaţă de suferinţe şi asupriri, trăită aproape două mii de ani sub jugul străin, a izbutit, în cursul războiului mondial, cu preţul a uriaşe jertfe, să se unească într-un singur stat liber şi independent.

Dar din prima zi a unirii provinciilor surori, asupritorii de ieri ai poporului nostru încearcă pe toate căile să stânjenească consolidarea României noi: conspiraţii şi comploturi de toate felurile, atentate sub diverse forme, săvârşite de agenţi străini sau de conaţionalii lor, deveniţi cetăţeni români, hărţuirea mai mult sau mai puţin făţişă, prin arme, a frontierelor noastre şi, în sfârşit, o campanie îndărătnică de ponegrire a poporului românesc în faţa lumii civilizate – toate cu scopul de a zdruncina încredea noastră în noi înşine şi a străinătăţii în puterile de viaţă civilizată şi liberă a României.

Astfel patria noastră este ţinta unei acţiuni sistematice din partea unor oameni care, vorbind în numele umanităţii şi al suferinţei omeneşti, servesc, cu sau fără ştiinţă, planurile de cotropire ale împilatorilor seculari. Cei care, acasă la ei, practică tirania cea mai spăimântătoare din câte a cunoscut istoria, se străduiesc fără încetare să ne denunţe lumii pe noi ca opresori. Oameni ce se erijează în inspectori ai umanităţii cutreieră tot mai numeroşi România şi, după ce primesc ospitalitatea noastră largă, răspândesc în străinătate relaţiile căpătate de la agenţii anarhiei oploşiţi la noi. Aceşti inspectori bizari au două măsuri în dragostea lor pentru umanitate: o milă atotiertătoare faţă de atentatori, rebeli şi conspiratori, şi o voită ignorare a tuturor victimelor româneşti care nu se coboară în mormânt înfăşurate în steagul roşu. Aşa „inspectorii umanităţii” n-au avut nici un cuvânt de reprobare când agenţii sovietici au pus bombe în Senatul român, ucigând şi rănind mai mulţi înalţi demnitari, dar au vărsat lacrimi de durere pentru criminalul principal mort în închisoare; de asemenea n-au găsit de cuviinţă să ia notă măcar de miile de soldaţi români ucişi mişeleşte la Nistru de către agenţi străini strecuraţi pe pământ românesc, dar înregistrează orice gest de dreaptă represiune al autorităţilor noastre faţă de vinovaţii prinşi asupra faptelor.

Subsemnaţii nu se gândesc să afirme că în ţara noastră nu s-ar petrece, ca pretutindeni, abuzuri. Dar împotriva tuturor acestora avem mijloace proprii de apărare şi îndreptare: o presă care se bucură şi uzează din belşug de o libertate mai nelimitată ca oriunde în lume; partide politice cu programe democratice care controlează cu scrupulozitate actele oricărui guvern; anchete parlamentare care impun respectul legilor; o justiţie care îşi face datoria faţă de oricine, indiferent de clasa căreia aparţine; şi apoi mii de intelectuali independenţi, care, prin prestigiul lor, veghează la respectul umanităţii. Amestecul străinilor, în numele unei umanităţi colorate după anume interese, nu poate servi niciodată cauza adevăratei umanităţi, ci mai curând provoacă revoltă şi indignarea tuturor românilor care, făcând parte din marea umanitate, nu uită că sunt şi fiii României libere şi independente, dornice a-şi făuri singură destinele.

Când străini, oricât de respectabili, încearcă să se amestece în treburile noastre şi, după informaţii culese de izvoare duşmane sau furnizate direct de către instigatorii inculpaţilor, reclamă favoruri pentru cei ce se află în judecata justiţiei româneşti independente, nici un român conştient şi mândru de suveranitatea ţării sale nu poate să nu respingă un asemenea atentat la demnitatea patriei.

România de ieri, independentă şi mică, a fost recunoscută printre ţările cele mai paşnice şi ospitaliere din lume. România de azi, mărită, având sub sceptrul ei pe mai toţi fiii poporului român, nu doreşte decât pacea în libertate şi demnitatea, plătită cu veacuri de suferinţe şi milioane de vieţi jertfite.

Subsemnaţii protestăm cu toată revolta conştiinţei noastre împotriva campaniei de denigrare metodică pe care uneltele asupritorilor de secole ai poporului românesc o duc, în numele unui fals umanitarism, contra patriei noastre. Totodată facem cel mai călduros apel la opinia publică a lumii, rugând-o, în numele dreptăţii, să respingă toate născocirile interesate şi acţiunile defăimătorilor care încearcă să ne înstrăineze simpatiile lumii, ca apoi să ne poată ataca direct independenţa naţională dobândită prin marea dreptate pe care neamul românesc a aşteptat-o două mii de ani.

Liviu Rebreanu, Preşedintele Societăţii Scriitorilor Români. Octavian Goga, fost Preşedinte al Soc. Scriitorilor Români, Membru al Academiei Române, fost Ministru. Corneliu Moldovanu, fost Preşedinte al Soc. Scriitorilor Români, Director General al Teatrelor. Mih. Dragomirescu, Profesor Universitar, fost Preşedinte al Soc. Scriitorilor Români. Caton Teodorian, Preşedintele Soc. Autorilor Dramatici Români. G. Murnu, Membru al Academiei Române. I.Al. Brătescu-Voineşti, Membru al Academiei Române. G. Trancu-Iaşi, fost Ministru. Ion Peretz, Profesor Universitar. I.Al. Vasilescu-Valjean, Horia Furtună, N. Davidescu, Mircea Rădulescu, Profesor. Nicolae Petrescu, Alfred Moşoiu, George Giorgian, Eugen Botez, P. Gusti, Ion Minulescu, I.U. Soricu, Radu D. Rosetti, G. Rotică, Ion Pilat, Ion Fotti, D. Manu, Victor Eftimiu, fost Director General al Teatrelor, Romulus Seişeanu, Gr. Tăuşan, Victor Ion Popa, Paul I. Prodan, Gh. Georgescu Teologu, Scarlat Froda, M. Sorbul, Scarlat Struţeanu, C. Ardeleanu, N. Crainic, Al. Cazaban, V. Voiculescu, I. Buzdugan, G. Adamescu, P. Şeicaru, Ludovic Dauş, M. Codreanu, I. Irimescu, Cândeşti, Vintilă Rusu Şirianu, I. Dragoslav, I.A. Basarabescu, Em. Ciomac, Demetrius, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Ramiro Ortiz, Profesor Universitar, Membru al Academiei Române.

Revista indexata EBSCO