Mar 17, 2016

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

„Bună seara! Vă scriu în speranţa că la dumneavoastră voi găsi un răspuns sincer. De cîţiva ani am început să mai scriu cîte o poezie, două. Cîţiva amici mi-au spus că sînt reuşite şi chiar m-au convins să particip şi la 2 chiar 3 concursuri, dar fără izbîndă. Aş vrea o părere sinceră de la cineva care nu mă cunoaşte şi care nu ar avea nici o remuşcare sau părere de rău să-mi spună lucruri care m-ar descuraja. V-am ataşat 3 poezi în cazul în care aveţi puţin timp să aruncaţi o privire. Multumesc! Ana-Maria Erdo” – Ana, buna seara, dar înainte de a trece la versuri cîteva observaţii sincere, aşa cum ne-ai solicitat: e incorect scris „la 2 sau chiar 3 concursuri”. În acest caz, trebuia notat că ai participat la două sau (chiar) trei concursuri. Şi în final comiţi o greşeală de exprimare: „3 poezi (i) în cazul în care aveţi timp”. Cît despre versuri, acestea sînt naive, notabile doar într-un album personal: „Închide ochii tăi căprui copilă/ în amurgul stelelor de mult apuse,/ dezlegând din mână-ţi alte vise/ ce se las încet răpuse şi strivite./ Întinde agale mâna ta firavă/ spre cerul ce se încinge sub priviri de foc,/ cu luna ascunsă, stinsă în neştire,/ printre lacrimi, ce mreje negre coc./ Copilă… lasă-te purtată-n dor,/ când mâinile pe ceru-ţi iar apasă/ lăsând din palma ta de stele/ lumini albastre să curgă aleator”. Se întrezăresc însă semne de talent poetic, de aceea îţi recomand să continui. Revino, dar peste un timp în care lecturile să nu îţi lipsească. Inclusiv cele din Gramatica limbii române.

 

“Bună ziua!  Poate nu vi s-a mai întîmplat pînă acum, dar aş vrea tare mult să vă întreb ce părere aveţi despre aceste poezii scrise de mine? Merită să-mi dezvolt această pasiune? Vreau să cer părerea unor oameni care au legătură cu literatura şi am zis să încerc la dumneavoastră. Vă mulţumesc! Andreea Gavriluţă” – Ba mi s-a mai întîmplat să mă întrebe şi alţii ce părere am despre versurile lor. Andreea, te joci cu vorbele iar ceea ce iese din condeiul tău nu este poezie, ci doar un joc de cuvinte, precum în acest „Fior universal”: „Simt că vin din altă lume/ Mă  furnică universul,/ Vrea să prindă o globulă/ S-o modifice niţel,/ Să-mi reorganizeze bolta/ Să mai sorteze din stele/ Că-s prea multe şi se ceartă,/ Cine-i tînără, bătrînă./ Venele sînt străzi cereşti/ Unde globule momeşti,/ Nervii pierd semnalul des,/ Sateliţii inimii stau bine pe cercul dens,/ Luna, Soarele, Pămîntul vor să-i aibă-n palmares./ Oxigenul îşi urmează/ Cursul pe Calea Lactee/ Şi întreaga Galaxie/ Are sîngele în vine”. Şi celelalte texte trimise sînt la fel de străine de poezie. Nu ai talent pentru poezie. Aşa că nu merită să-ţi „dezvolţi” această pasiune care te macină. E o pierdere inutilă de timp.

 

Un corespondent care semnează Joe Doe ne scrie: „Bună ziua, aş dori să propun spre publicare 2 poezii, creaţie proprie” – Domnule Joe Doe, în jumătate de frază ai comis două greşeli: e vorba de două poezii, creaţii proprii. Ceea ce ne-ai trimis nu sînt poezii, ci însăilări mai mult sau mai puţin aleatorii de cuvinte, precum acest prim text cu titlul „Antiastenie”: „Miros castanele a ochii tăi/ Cad irişi căprui vîlvătăi/ Luciri uitate prin bezne în doi/ Amintiri îngheţate topite de ploi/ Septembrie cald, foşneşte’a ei şoapte/ Hipnotic rotind rugina buclelor coapte/ Îngălbeneşte vinul degustatelor buze/ Dă-mi să mă’mbăt cu oţet de frunze/ (…)

Pierde-mă iar printre şolduri alei/ Pe bănci părăsite freamătă lei/ Ascunde-mă’n coapse şi’n coama ta toamnă/ Astenii mugurite de inelul de doamnă/ Genunchii putreziţi mi-s moi ca altădată/ Şi în plutiri de fluturi e molia’nnodată/ Căci zbaterea de aripi din acea primavară/ Mă’nvolbură în haos şi zborul mi-e povară”. Răspunsul anterior este valabil şi în cazul tău.

 

Airinei Cristian-Mihai ne ataşează tot două texte, „în speranţa publicării în revistă” şi ne doreşte „o zi uşoară! – Din nefericire pentru el, răspunsul nostru e negativ, textele neavînd nici o legătură cu poezia: „Cînd mult-aşteptata ploaie risipeşte cu rafale,/ Îmbîcseala adunată în visarea dezvoltării,/ Emeriţii se-ncovoaie, şi-n viteză se adună,/ Prin staţii aglomerate, de metrou şi autobuze./ Cei trufaşi, cu gologanii, stau în fund într-o cutie,/ Scump plătită, făr’ să ştie, – nu de ei, vitezomanii,/ Ci de cei ce va să vie;/ Nu contează, căci oricum, toate-s pentru dezvoltare./ Însă cînd ploaia loveşte în oraşul populat,/ Cu oamenii din multe locuri, ce-au venit la realizat,/ Ne mai aduce aminte, că nici noi nu sîntem zei,

Şi natura încă poate, să ne-arate că o ploaie, înfuriată de poluare,/ Poa’ să ne ţină deoparte…, şi nu mai zîmbim la soare./ Cine ştie? / Oare ştie?/ O fi cea din urmă ploaie?/ Însă tare mă-nfioară,/ Cînd gîndesc că totu’ a fost,/ Iar ce are ca să vie,/ Este altfel, fără rost,/ Iar în nebunia cruntă, cred că nu vom realiza,/ Căci ce am pierdut acuma,/ Nu ni se va-napoia”.

 

“Bună ziua, am văzut răspunsul d-voastră publicat la rubrica Curier de ambe sexe. Am anexat, aşa cum mi-aţi sugerat, patru texte mai recente. Nu ştiu dacă sînt sau nu mai concentrate, dar aştept opinia d-voastră. Vă mulţumesc pentru timpul acordat! Cristina Grigorov – Cristina, ai trimis tu patru texte, dar unul dintre ele e mai lung decît „Luceafărul”, astfel că nici singur nu ar încăpea într-o pagină. Cu atît mai mult că nu e nici cel mai bun dintre ele. Dar, în general, e bine. Două dintre poeme vor fi propuse la o viitoare antologie a Curierului nostru. Ai talent, dar nu ţi-l risipi în texte lungi pe care nu le poţi susţine pînă la capăt. E un sfat pentru viitor.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), nu mai mult de 5-7 pagini, scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

ANTOLOGIA CURIERULUI: Marian Hotcă

 

poem

nu-mi pare rău

că exist

îmi pare rău

că am greşit

planeta

unde îmi duc veacul

 

poem în interval

[existenţa de azi

e doar un cartof oximoronic

pierdut pe banda

realităţii]

 

poem în interval

[tulburătoare e lumina

ce a trecut prin nisip

căci sânge a scos

în cortina văzduhului

trasă peste soare]

 

poem în interval

[între două verticale de întuneric

e greu

să-ţi găseşti

orizontala de lumină]

 

poem în interval

[restul negaţiei e dovada clară

de a spune da

nimicului

din jurul tău]

 

poem în interval

[toate păsările au murit în mine

doar zborul lor atârnă dureros

în mâini

pleoapele nu mai pot

semăna licăriri de stele

acum învaţă

numai plânsul]

 

poem în interval

[moartea voastră e urâtă

a mea încă

nu s-a născut

catastrofele agonizează

în pământul vostru

şi cresc în mine haotic

departe aş vrea

ca toate lucrurile

să-şi memoreze

sfârşitul]

 

poem în interval

[se pare că

totul a expirat până la ultimul punct

nimic nu mai poate fi utilizat

pentru o reciclare divină

vreau o nouă creaţie

nu ambalaje noi

pentru lumi vetuste]

 

poem real

realitatea asta

e ca un film

pentru oameni handicapaţi

nimeni nu ştie ce rol are

poftiţi la grămada cu mere putrede

regizorul urmează să se împuşte

 

poem ultim

fiori tencuiţi în spaima singurătăţii

rostogolesc meandrele

morţii în noi

zidurile inimii cutremurate

se inundă cu noapte

pământul rece mai aşteaptă

pe cineva în golul său

roditor

Revista indexata EBSCO