Mar 17, 2016

Posted by in ARTE

Bogdan ULMU – Despre temeritate în arta regizorului

Dacă tot mi s-a spus, o viaţă, că-s ludic, ce m-am gîndit eu, într-o chisnovată dimineaţă? Să le pun o ghicitoare studenţilor/ masteranzilor, să văd dacă intuiesc despre ce text e vorba în spectacolul pe care li-l voi povesti: am pariat, în sinea mea, că nu.

Desigur, nu am dat detalii dezvăluitoare (de tipul „tatăl prinţului apare ca fantomă”; nici n-am dat nume). M-am rezumat la a juxtapune imagini scenice interesante – uneori şocante. Cu voia dumneavoastră, ipotetici lectori, puteţi participa la acest test, cu-atît mai mult cu cît cimilituri scenice apar rar în lumea noastră.

Deci, ofer pe sărite, secvenţe din respectiva montare: apare o fanfară de carnaval; trei personaje caută un copil; tatăl copilului este reprezentat de o marionetă de dimensiunea unui om (manevrată de trei actriţe); zboară o eroină cu aripi, deasupra unei case în care se distrează cartoforii; apar alte eroine care cîntă sau defilează pe catalige; nişte bărbaţi mînuiesc păpuşele; unul duce un tort; altul se joacă cu un titirez; doi soldaţi tîrîie cadavrul unui ofiţer (la fiecare trecere i se lungesc cizmele!); trec avioane prin scenă pe care este scris numele unor autori iluştri; pe banda rulantă mărşăluiesc deportaţi, spre lagăre de muncă; apoi scafandri, cuceritorii Polului Nord, şi… echipa olimpică de înot sincron; balerini şi balerine în tutu, terminat sus cu vestoane pline de medalii şi căciuli; o delegaţie la JO vine cu craniul lui Yorick; alta intră pe o gondolă; se cîntă, se dansează, se inventează într-una, se trage cu pistolul, ba se oferă şi un număr de breakdance!

Nu vă mai fierb: e vorba de spectacolul Tararabumbia al rusului Dmitry Krymov, axat pe scene din viaţa şi opera lui Cehov. Informaţia am selectat-o din revista Teatrul azi.

Invidiez curajul artistic al regizorului: dacă a avut şi NOIMĂ, înseamnă că merită admiraţia noastră CU ASUPRA DE MĂSURĂ…

*

O doamnă care pretinde că predă Istoria Teatrului la o facultate, îmi mărturiseşte că nu se găsesc piesele Cîntăreaţa cheală (Ionesco) şi Insula lui Sebastian. Ciudat! Cred că piesele astea fug de ea!…

*

Marin Moraru, în cartea sa de amintiri dictate, spune că Ştefan Iordache nu a văzut nici un spectacol de-al colegilor lui. Nu cred! Nu cred că un mare actor putea proceda astfel.

*

20 martie s-a decretat Ziua Mondială a Fericirii. Frumoasă idee!

Numai că eu pe 20 martie eram la Oslo, nefericit că nu aveam destui bani să intru-n restaurantele bune şi scumpe ale Capitalei Norvegiei…

*

Am descoperit un cuvînt interesant: DRAMEDII. Un fel de TRAGICOMEDII, probabil.

Ce mai este pur în secolul XXI?!

Bogdan ULMU

Revista indexata EBSCO