Mar 17, 2016

Posted by in MOZAIC

Marius VASILEANU – Despre parazitarea Pr. Daniil Sandu Tudor

Poetul Sandu Tudor este astăzi unanim recunoscut drept fondator, în anii ’40, al mişcării cultural-spirituale Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (Bucureşti), fenomen unicat în creştinismul răsăritean şi imensă şansă de revigorare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Personalitate pe cît de dinamică, pe atît de interesantă şi de puţin cunoscută a interbelicului românesc, şi-a ales pseudonimul SANDU TUDOR, numele său real fiind Alexandru Teodorescu (1896-1962). A intrat în monahism cu numele Agaton (1948) şi a devenit apoi ieroschimonah, primind numele Daniil (1952), amintind astfel de admiraţia şi evlavia pe care Sandu Tudor o avea pentru Cuviosul Daniil Sihastrul.

Din păcate, la peste jumătate de veac de la moartea sa martirică în închisoarea de la Aiud (noiembrie, 1962), posteritatea poetului şi jurnalistului Sandu Tudor/a ieroschimonahului Daniil nu beneficiază de editarea integrală a operei sale. Se cunosc cu certitudine ediţiile de pînă astăzi ale scrierilor semnate cînd Sandu Tudor, cînd Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor ori Ieroschimonahul Daniil de la Rarău – pe acest munte bucovinean fiind situat schitul, astăzi mănăstire, în care s-a nevoit înaintea arestării ultime (1958). În raport cu opera, volumele publicate pînă azi sînt puţine şi voi aminti aici doar editurile unde au apărut după 1989: Anastasia, Christiana, Eikon.

…Dar viaţa tumultuoasă a Pr. Daniil Sandu Tudor are parte şi de o posteritate neverosimilă. Căci dacă vei căuta astăzi (început de februarie, 2016) în catalogul unor onorabile biblioteci precum Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Naţională etc., vei găsi cu stupoare alte cîteva titluri generate de motorul de căutare la numele „Sandu Tudor” – iar bibliotecarii arondează totul, pauşal, poetului şi jurnalistului, ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor! (Avertizaţi, bibliotecarii de la BCU Iaşi şi BCU Cluj au operat recent modificările necesare.)

Trebuie să precizez că acest pseudonim, Sandu Tudor, relativ banal, are un singur corespondent în lumea cultural-religioasă, într-o altă persoană care a şi scris cîte ceva. Există un preot buzoian, cu zece ani mai tînăr, numit la botez Sandu, numele de familie fiind Tudor. Devenit preot creştin ortodox, buzoianul Sandu Tudor (1906-1979) a fost el însuşi autorul unor articole. Din păcate, spre deosebire de poetul şi jurnalistul bucureştean Sandu Tudor, care a polemizat constant şi cu comuniştii, şi cu legionarii, preotul Sandu Tudor din localitatea Mînzăleşti (Buzău) a publicat articole creştine în presa de extremă dreaptă (vezi revista „Sfarmă-piatră”, anii 1938-1941). Şi acest Sandu Tudor a fost închis, dar reabilitat în justiţie după 1989, conform informaţiilor primite de la urmaşii săi. Buzoianul a publicat doar articole, nu cărţi, semnate de obicei „Pr. Sandu Tudor”, dintre care cîteva sînt deja inventariate de bibliotecile româneşti, dar şi acestea sînt atribuite uneori, eronat – chiar şi în „Dicţionarul general al literaturii române” (vezi vol. 6, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, p. 791-793) !! –  tot poetului şi jurnalistului Sandu Tudor! Voi reveni asupra subiectului.

Dar marea problemă abia începe, pentru că la căutarea numelui „Sandu Tudor” (mai exact: „Tudor, Sandu”), în cataloagele bibliotecilor sus-amintite apar şi alte cîteva titluri precum: „Războiul creştinilor cu diavolii”, „Smerenia şi ascultarea”, „Sfinţii îngeri. Sfîntul înger păzitor” etc. etc.

În realitate, dacă bibliotecarii ar fi fost mai atenţi, volumele respective sînt semnate Pr. Daniel (şi nu Pr. Daniil) de la Rarău!! Diferenţa este evidentă; de altfel, motoarele de căutare ale bibliotecilor respective identifică şi alţi cîţiva autori cu prenumele „Daniil”, după cum se pronunţă şi se scrie: Cuviosul Daniil Sihastrul, dar şi profetul veterotestamentar Daniel. Aşadar, bibliotecarii nu au făcut diferenţa între ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor şi cel care semnează „Părintele Daniel de la Rarău”.

Întrebare firească: cine este misteriosul autor? Răspunsul îl ştie puţină lume, căci a fost ascuns cu bună ştiinţă: este un cleric care trăieşte astăzi tot la Mănăstirea Rarău, numai că nu este preot, ci ierodiacon. Numele său real este Cleopa Paraschiv, nume cu care şi semnează alte cîteva volume, dintre care, unul, de o calitate îndoielnică, dedicat tocmai vieţii Pr. Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor!…

De ce a ales Cleopa Paraschiv să publice pe parcursul a doar cîţiva ani la editura personală, înregistrată pe adresa familiei, în Vatra Dornei, numită Ed. Panaghia, apoi la Ed. Agaton (din Făgăraş) nu mai puţin de 15 – cincisprezece!! – titluri semnate cu pseudonimul „Părintele Daniel de la Rarău”? Nu este greu de bănuit, dată fiind notorietatea în creştere a fondatorului mişcării Rugul Aprins: pentru că se vinde! A se vedea şi binecunoscutul caz al Pr. Arsenie Boca parazitat în acelaşi mod de nenumărate edituri de mîna a treia…

Cine va răsfoi cu atenţie volumele semnate „Părintele Daniel de la Rarău” va observa că nu puteau fi scrise nicidecum de poetul Sandu Tudor, om cu o respectabilă cultură. Cele 15 cărţi sînt semidocte, nişte alcătuiri ieftine, preluate din varii scrieri creştine, şi, susţin cei care au avut curiozitatea să le studieze mai atent, ar fi pline de pagini plagiate (personal, nu am avut această răbdare). Stilistic, sînt total diferite de scriitura binecunoscută celor cîţiva cercetători care s-au ocupat cu acribie de viaţa şi de opera Pr. Daniil Sandu Tudor. În plus, volumele semnate „Părintele Daniel de la Rarău” conţin adesea şi date concrete referitoare la zilele noastre, de început de veac XXI, astfel încît nu încape nicio îndoială în privinţa autorului care ne este contemporan…

Într-o discuţie personală, deloc agreabilă, cu ierodiaconul Cleopa Paraschiv, pus în faţa evidenţei, acesta a recunoscut, cu martori, că este autorul volumelor semnate „Părintele Daniel de la Rarău”. Mai nou, şi patronul Ed. Agaton a recunoscut că volumele respective nu-l au ca autor pe poetul Sandu Tudor şi a adăugat cu o stranie nonşalanţă, într-un mesaj pe care mi l-a trimis pe e-mail, cu referire la Cleopa Paraschiv: „În ultimul timp am observat la el un apetit mai mare, nu atît pentru mărire, cît pentru bani (…)”. Ipocriziile malpraxisului editorial nu au limite…

Deocamdată, răul a fost făcut, chiar dacă abia acum (început de 2016), la insistenţele subsemnatului, Editura Agaton a catadicsit să posteze o atenţionare pe site care să spulbere confuzia şi înşelăciunea abil întreţinute timp de cîţiva ani.

Cuvîntul înşelăciune este, din păcate, cel exact. Căci dacă veţi întreba aleatoriu librarii din ţară care au în vînzare volumele incriminate, veţi avea surpriza să constataţi că au căzut în capcană, bună parte din cei cu care am vorbit personal cred că autorul celor 15 titluri ar fi chiar poetul şi jurnalistul Sandu Tudor, Pr. Daniil, fondatorul Rugului Aprins!

Ce este de făcut?? Întîi, sper ca Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor să-l mai domolească pe acest Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău. Le va fi de ajutor şi informaţia că nu este singurul pseudonim folosit de acesta căci a mai „scris”, a mai publicat multe alte titluri, folosind aceleaşi „tehnici”…!

În privinţa bibliotecarilor şi a librarilor, să sperăm că acest semnal de alarmă îi va pune în gardă. Este o evidenţă că în actele bibliotecilor, mai ales dacă ajung prin Legea Depozitului Legal, aceste titluri trebuie să fie înregistrate, dar itemii cu care sînt descrise trebuie să fie cei reali. Mai greu vor ieşi din  confuziile generate de numele Sandu Tudor/Pr. Daniil/Pr. Daniel de la Rarău bibliotecarii aflaţi cine ştie unde prin ţară, librarii, cititorii…

Mişcarea Rugul Aprins a fost şi a rămas realmente un fenomen viu de ordin spiritual, în pofida încercărilor acestei lumi. Iată de ce şi astăzi unii dintre membrii emblematici ai Rugului Aprins încă au parte de o memorie la care lumescul continuă să le fie potrivnic.

Revista indexata EBSCO