Mar 16, 2016

Posted by in Consemnari

Traian D. LAZÃR – Primul Congres Mondial al Transdisciplinaritãţii (II)

Intervalul temporal aprilie-noiembrie 1994 a reprezentat o perioadă de maximă intensitate în comunicările dintre Basarab Nicolescu şi Solomon Marcus pe tema transdisciplinarităţii. Două evenimente s-au aflat în centrul agendei: Ziua C.I.R.E.T. (Centrul Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare) şi primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii – a se vedea pagina Internet  http://ciret-transdisciplinarity.org/photogallery/Galerie_Arrabida.php#fr.

La soluţionarea optimă a numeroaselor aspecte ridicate de organizarea şi desfăşurarea acestor două evenimente a contribuit faptul că, pentru prima dată, comunicaţiile dintre cele două personalităţi au părăsit formele clasice ale epistolei poştale şi convorbirii telefonice, desfăşurîndu-se predominant în format electronic. Numărul şi dimensiunile textelor au sporit simţitor. Solomon Marcus a trimis, între 12 aprilie şi 30 octombrie 1994, un număr de 23 mesaje, uneori cîte două în aceeaşi zi.  Pentru folosirea eficientă a spaţiului tipografic de care dispunem şi din necesitatea de a rămîne pe axa principală a corespondenţei, care este transdisciplinaritatea, trebuie să renunţăm la reproducerea integrală a tuturor mesajelor. Ne vom rezuma la integrarea în comentariul introductiv a fragmentelor semnificative din diferite mesaje şi vom reda integral doar unul dintre mesaje, dar fără  datele de trafic, acestea fiind  mult mai voluminoase decît în cazul corespondenţei clasice şi într-o redactare excesiv de tehnică. Cei interesaţi vor putea cerceta integral documentaţia folosită, care se află la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale din Ploieşti.

La 24 iunie 1994, Basarab Nicolescu a organizat la Centrul U.N.E.S.C.O. din Paris, Ziua C.I.R.E.T. Fiind implicat în alte activităţi ştiinţifice internaţionale, Solomon Marcus, membru activ al C.I.R.E.T., nu a putut să participe la Adunarea Generală, desfăşurată cu această ocazie. În consecinţă a trimis domnului Basarab Nicolescu „o procură pe baza căreia să mă poţi reprezenta şi vota în numele meu”, precum şi „lista publicaţiilor mele transdisciplinare sau vers une approche trans publicate după 1985”1.

Basarab Nicolescu comunicase, la 16 decembrie 1993, marelui pictor Lima de Freitas, iniţiatorul ideii,  acordul C.I.R.E.T. de a patrona primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii, care urma să se desfăşoare în Portugalia, în noiembrie 19942.

„Ar trebui să ştim mai mult despre congresul din noiembrie, pentru a ne pregăti. Se ştie cum va fi structurat? E vorba de comunicări, mese rotunde, rapoarte, sînt deja stabilite anumite teme care vor fi supuse discuţiei? Văd că D-l Lima de Freitas tace. Nu cumva aceste preliminarii ale Congresului se vor discuta la 24 iunie”3?,  îi scria Solomon Marcus lui Basarab Nicolescu, la 6 mai 1994.

Atît înainte, cît şi după Ziua CIRET, Solomon Marcus i-a propus lui Basarab Nicolescu invitarea la Congresul Transdisciplinarităţii a unor personalităţi ştiinţifice cu preocupări şi realizări în domeniu: Karl Svozil, Roland Posner, Robert de Beaugrande, Carlos Alberto Mallmann, Norma Tasca, Nze-Nguema Fidčle Pierre.

Karl Svozil, cercetător la Institutul de Fizică Teoretică al Universităţii Tehnice din Viena era autorul volumului Randomness and Undecidability, „o carte orientată spre transdisciplinaritate. (…) Mă gîndesc că ar putea fi invitat la congresul din noiembrie”4, era de părere Solomon Marcus.

Scurte informaţii furnizează Solomon Marcus şi asupra altor potenţiali invitaţi la Congresul Transdisciplinarităţii. „Posner e o personalitate foarte importantă în semiotică, teoria comunicării, lingvistică şi teorie literară şi conduce un periodic important Deitschrift für Semiotic”5. „Deocamdată îţi semnalez pe Prof. Dr. Robert de Beaugrande de la Institutul de anglistică şi americanistică al Universităţii din Viena… un specialist în teorie literară şi psihologia creaţiei artistice, cu un studiu cu titlul Quantum aspects of artistic perception.…Pe Carlos Alberto Mallmann de la Buenos Aires, cred că l-am semnalat”, scria Solomon Marcus la 25 mai 6.

Cu mai multă insistenţă prezintă Solomon Marcus candidatura Normei Tasca şi a lui Nze-Nguema Fidèle Pierre: „Sînt nevoit să-ţi repet pentru a treia oară o rugăminte. E vorba de două personalităţi care doresc să fie informate despre Congresul Transd., în dorinţa de a participa. Mai întîi e vorba de Professor Norma Tasca, soţia Ambasadorului Portugaliei la UNESCO (…) directoare a celei mai importante reviste portugheze de lingvistică şi semiotică, ea însăşi o personalitate a semioticii. Apoi e vorba de Professeur Nze-Nguema Fidčle Pierre, de la Universitatea din Libreville, Gabon, Dept. d’Anthropologie (…) I-a apărut acum, în colaborare cu Pierre Maranda (care din păcate nu va putea participa la congres)( …) cartea L’unité dans la diversité, Presse Universitaires Laval, 1994, are şi o carte publicată la Paris, este colaborator direct al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca reprezentant al Gabonului. Mă gîndesc că e şi faptul că probabil ar fi singurul participant de culoare (autentic african) la acest congres. (…) e interesat de acest congres”7. A reluat demersul într-un mesaj ulterior, adăugînd: „Mai e ceva. Cred că nu s-a omis invitarea lui Rene Thom, care are un punct de vedere foarte personal în problema transdisciplinarităţii (deşi o singură dată foloseşte acest cuvînt) şi care ar înviora extraordinar dezbaterea”8.

Încă din 25 mai 1994, Solomon Marcus şi-a anunţat intenţia de a face unele sugestii privind problematica dezbaterilor Congresului. Şi-a formulat propunerile în cinci mesaje trimise între 16 iulie şi 22 august 1994, din care se desprinde atenţia acordată definirii transdisciplinarităţii şi precizării evoluţiei acestei strategii de cunoaştere umană. Mesajele au fost redactate în limba franceză, limba oficială a Congresului.

Redăm în continuare două pasaje semnificative în traducerea colegului nostru, prof. Vasile Moga. Primul, relevă conceptul de transdisciplinaritate internă: „Trebuie de asemenea să concepem posibilitatea de a diferenţia între ele, în interiorul unei discipline, subdiscipline al căror parcurs generează un fel de transdisciplinaritate internă. De exemplu, în interiorul matematicilor se disting subdiscipline ca algebra, geometria, analiza, probabilităţile etc. Orice parcurs în domeniul propriu al acestor subdiscipline ale matematicilor ţine de transdisciplinaritatea internă a matematicilor. Putem merge mai departe, concepînd în interiorul unei subdiscipline existenţa unor subsubdiscipline. Spre exemplu, în interiorul analizei putem diferenţia analiza reală, analiza complexă, analiza funcţională etc. Un parcurs în domeniul propriu al acestor subsubdiscipline ţine de o transdisciplinaritate internă de ordinul doi. Procedura poate fi repetată şi generalizată. Orice matematician poate confirma importanţa acestei transdisciplinarităţi interne în dezvoltarea matematicilor moderne. Există şi etape intermediare ale transdisciplinarităţii interne în funcţie de taxonomia adoptată. De exemplu putem distinge matematici discrete şi matematici continue şi astfel putem imagina pe de o parte o transdisciplinaritate care intersectează matematicile discrete, iar pe de altă parte o transdisciplinaritate care intersectează matematicile continue”.

Cel de al doilea pasaj se referă la existenţa mai multor etape în evoluţia transdisciplinarităţii.

„Dacă luăm ca punct de plecare aspectul global al cunoaşterii, istoria acesteia trebuie să reliefeze cîteva etape esenţiale în ceea ce priveşte evoluţia strategiei transdisciplinare. Există mai întîi etapa sincretică a gîndirii antice, apoi etapa cvasisincretică, aceea care începe cu Galilei, Descartes şi Newton (naşterea limbajului ştiinţific modern) care durează pînă la începutul sec. al XIX-lea (moment care marchează divorţul dintre ştiinţă şi filosofie, chiar dacă anumite consecinţe ale acestui lung mariaj pot fi observate pînă în zilele noastre: vezi PhD.).

Secolul al XIX-lea cunoaşte triumful dezvoltării disciplinelor şi a filosofiei pozitiviste, stimulate amîndouă de revoluţia industrială.

Secolul al XX-lea este caracterizat de proliferarea unor discipline din ce în ce mai înguste, dar şi de criza abordării disciplinare, mai ales în a doua jumătate a secolului nostru. Fiecare din aceste etape ale fenomenelor transdisciplinare prezintă aspecte specifice, care impun o analiză adecvată.

Punctul de vedere sincronic poate fi combinat cu punctul de vedere diacronic, din utilizarea lor încrucişată rezultînd o tipologie a transdisciplinarităţii din ce în ce mai bogată.

Întrucît competenţa profesională este de obicei măsurată pe baza unei competenţe monodisciplinare, singura ce poate fi dobîndită la şcoală sau la universitate, ne putem întreba dacă este posibil să ajungem la o formare transdisciplinară fără a trece mai întîi printr-o formare disciplinară”9.

Apropierea datei întrunirii congresului a determinat axarea corespondenţei pe probleme practice: formalităţile plecării din România şi intrării în Portugalia, suportarea cheltuielilor de către organizatori, mijloacele de transport, etc.

Solomon Marcus a redactat un text, asupra desfăşurării primului Congres Mondial al Transdisciplinarităţii, „cerut de dl  Niculescu-Maier pentru difuzare pe reţeaua INTERNET privind ştiri relative la activităţi desfăşurate de români. Are o difuzare foarte mare”10. Îl reproducem integral, în traducerea prof. Vasile Moga, căruia îi reînnoim mulţumirile noastre.

                  „Acest congres s-a desfăşurat la Convento da Arrábida, Setubal, Portugalia între 2 şi 6 noiembrie 1994, sub deviza: „À l’aube d’une nouvelle Renaissance – În zorii unei noi Renaşteri”. Bucurîndu-se de patronajul Secretarului General al Consiliului Europei şi al CIRET (Centrul Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare), congresul a avut ca organizatori Comisia Naţională a UNESCO, Grupul de Studii Transdisciplinare de pe lîngă UNESCO şi Universitatea Internaţională din Lisabona. Cuvîntul de deschidere a lucrărilor a fost rostit de Mario Soares, Preşedintele Republicii Portugheze.

Iată o selecţie a comunicărilor prezentate: Edgar Morin (Franţa) – Transdisciplinarité et complexité – Transdisciplinaritate şi complexitate; Anthony Judge (Belgia) – Transdisciplinarity as the Emergence of Pattern Experience transcending duality as the conceptual equivalent of a learning to walk-Transdisciplinaritatea, prioritate a unui model experimental ce depăşeşte limitele dualităţii ca echivalent al conceptului “a învăţa să mergi”; George Guelfand (Franţa) – La Transcommunication: une approche transdisciplinaire de la communication en Europe-Transcomunicarea: o abordare transdisciplinară a comunicării în Europa; Madeleine Gobeil (UNESCO) – La Transdisciplinarité et les programmes de l’UNESCO-Transdisciplinaritatea şi programele UNESCO; Carlos Silva (Portugalia) – Transdisciplinarité et mutation de Conscience-Transdisciplinaritatea şi mutaţiile de Conştiinţă; Giuseppe del Re (Italia) – Transdisciplinarité: l’homme, la réalité, l’action, une science au-delŕ des sciences-Transdisciplinaritate: omul, realitatea, acţiunea, o ştiinţă dincolo de ştiinţe; Basarab Nicolescu (France) – Niveaux de complexité et niveaux de réalité-vers un nouveau modèle de la Nature et de la connaissance-Niveluri de complexitate şi niveluri de realitate-spre un nou model al Naturii şi al cunoaşterii; Karl Svozil (Austria) – Undecidability and Randomness in Physics, including Godel-type Indetermination, Complementarity and Chaotic Motion-Indecidabilitate şi caracter aleatoriu în fizică, incluzînd tipul Gödel de Nedeterminare, Complementaritate şi Mişcare haotică; Olivier Costa de Beauregard (Franţa) – Problèmes d’interprétation soulevés par la physique actuelle-Probleme de interpretare în fizica actuală; René Berger (Elveţia) – Transtechnologie, vers un nouvel art? – Transtehnologie, spre o nouă artă?; Lima de Freitas (Portugalia) – Nature transdisciplinaire de la quête du beau-Natura transdisciplinară a căutării frumosului; Gilbert Durand (Franţa) – L’imaginaire, lieu de l’„entre”-savoirs – Imaginarul, locul „între”-ştiinţelor; Costin Cazaban (Franţa) – Signification musicale et tautologie-Semnificaţie muzicală şi tautologie; Istvan Hargittai (Ungaria) – Symmetry as a tool of transdisciplinarity – Simetria ca instrument al trandisciplinarităţii; Solomon Marcus (România) – Vers une typologie de la transdisciplinarité – Spre o tipologie a transdisciplinarităţii; Edmond Nicolau (România) – Autour de l’histoire de la transdisciplinarité – Despre istoria transdisciplinarităţii; Julie Thompson Klein (SUA) – Notes toward a Social Epistemology of Transdisciplinarity – Note despre epistemologia transdisciplinarităţii; Nicolo Dallaporta (Italia) – Dialogue entre sciences et religions-Dialog între ştiinţe şi religii; Eiji Hattori (Japonia) – Le Vide et la Plénitude: Science secrčte dans le boudhisme mahayana-Golul şi Plinul: ştiinţa secretă în budismul mahayana; Ubiratan d’Ambrosio (Brazilia) – Une vision transcendante de la connaissance-O viziune transcendentă a cunoaşterii; Roberto Juarroz (Argentina) – Quelques idées sur le langage de la transdisciplinarité-Cîteva idei despre limbajul transdisciplinarităţii; Michel Camus (Franţa) – Connaissance et transpoésie-Cunoaştere şi transpoezie.

O Masă Rotundă la care au participat: Phil Hawes (Statele Unite), Javier de Mesones (Spania), Manuel de Costa Lobo (Portugalia), Duarte Castel-Branco (Portugalia) şi Antonio Castel-Branco (Portugalia) a propus tema „Architecture et Transdisciplinarité – Arhitectură şi Transdisciplinaritate”. A fost organizată de asemenea o discuţie pe marginea unui proiect de cartă a Transdisciplinarităţii. A fost vizitată expoziţia de pictură a domnului Lima de Freitas.

Instituţional, mişcarea transdisciplinară a apărut în 1986, cu ocazia Colocviului de la Veneţia: „La science face aux confins de la connaissance: Le prologue de notre passé culturel – Ştiinţa în faţa limitelor cunoaşterii: prologul trecutului nostru cultural”. Iniţiatorul şi motorul ei este Basarab Nicolescu, cercetător în fizică teoretică la CNRS (Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice), Paris. Înainte de sosirea lui în Franţa, cu circa 25 de ani în urmă, din România (ţara lui de origine, în care s-a format ca om de ştiinţă), Basarab Nicolescu îşi manifestase deja în mod clar orientarea transdisciplinară într-o lucrare în care s-a ocupat de analiza operei poetice a marelui poet şi matematician român Ion Barbu-Dan Barbilian. Basarab Nicolescu este unul din cei care au conceput şi organizat acest congres; de altfel personalitatea şi opera sa au constituit un termen de referinţă pentru mulţi dintre autorii de comunicări. Dacă ne gîndim că multe dintre personalităţile care au marcat începuturile învăţămîntului şi ale ştiinţei româneşti au fost în acelaşi timp oameni de ştiinţă şi umanişti, vom constata că activitatea lui Basarab Nicolescu îşi găseşte locul într-o îndelungată tradiţie umanistă a culturii române şi mai ales a prezenţei româneşti în cultura franceză. Să ne gîndim spre exemplu la Matila C. Ghyka (autor al lucrării „Le nombre d’or-Numărul de aur”, o carte în două volume, clasică în bibliografia temei) sau la Pius Servien (autor, printre altele, al lucrării „Langage des sciences-Limbajul ştiinţelor”), amîndoi elogiaţi de Paul Valéry, un spirit transdisciplinar prin excelenţă; să ne gîndim de asemenea la Petre Sergescu, o figură foarte cunoscută în Franţa în domeniul Istoriei Ştiinţelor; şi în sfîrşit să ne gîndim la Stéphane Lupasco care ne atrage atenţia asupra înrudirii sistemice între sistemul neuro-psihic, respectiv al gîndirii artistice şi cel al mecanicii cuantice. Nu e deloc întîmplător faptul că tocmai Basarab Nicolescu este comentatorul şi cel mai important continuator al lui Stéphane Lupasco.

Mişcarea transdisciplinară exprimă o necesitate organică a societăţii contemporane. Documentele Primului Congres al Transdisciplinarităţii, care sperăm că vor apărea într-un viitor nu prea îndepărtat, vor constitui expresia vie a acestei necesităţi”11.

 

 

 

 

NOTE

  1. Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, fond personal Basarab Nicolescu, dosar Solomon Marcus. E-mail din 23 mai 1994.
  2. Basarab Nicolescu, De la Isarlîk la Valea Uimirii, vol. I, Curtea Veche Publishing, pp.166, 169
  3. Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, fond personal Basarab Nicolescu, dosar Solomon Marcus. E-mail din 6 mai 1994.
  4. Idem
  5. S.J.Ph.A.N. fond Basarab Nicolescu, dosar Solomon Marcus. E-mail din 23 mai1994.
  6. Ibidem. E-mail din 25 mai 1994
  7. Ibidem. E-mail din 23 septembrie 1994
  8. Ibidem. E-mail din 27 septembrie 1994
  9. Ibidem. E-mail din 17 iulie 1994
  10. Ibidem. E-mail din 29 noiembrie 1994
  11. Ibidem. E-mail din 12 noiembrie 1994
Revista indexata EBSCO