Mar 16, 2016

Posted by in Poezii

Petruţ PÂRVESCU

mărturia păpădiei

motto: „Eu sînt singurătatea devenită Om” (Nietzsche)

1.

stau şi contemplu acest echilibru frenetic

bile şi cuburi linii şi plane

gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective

 

măsurăm o DIMENSIUNE

mereu ACEEAŞI (.)

cu înverşunare pînă la lacrima duioasă pîndim

încordaţi lama albastră a securii în aer

călăul plictisit asudînd deasupra butucului verde

 

altoim veacul cu priceperi mărunte

capul într-o parte (o căpăţînă de varză murată)

burta într-o parte (cu toate măruntaiele grămadă)

degetele numărîndu-se cu-nfrigurare pe la spate

sînt TOATE

 

unu doi trei cinci şapte

ZECE

cu toate zece Fericitule

doar ochiul

un mugur zemos voluptuos trage fermoarul

pustieşte totul

 

între brazde de carne aburind

veselii amorţite

sclipesc în soare dogoritor

2.

merită toate acestea osteneala

te ridici în genunchi cu mîna streaşină peste

obloane de frunze multicolore

vezi şiruri lungi de gînduri cum se strecoară în afară

amide cleioase deasupra copacului în grădina omului

 

vino cu mine să-ţi arăt şi te ia viaţa de mînă ca pe o păpuşă de gumă uite asta e fereastra asta e uşa pragul bine ţii minte ograda pîrleazul şi poarta reţii priveşte de acolo începe CÎMPIA (o realitate mai puternică decît visul) copia unor entităţi la care tu nu ai luat încă parte închipuieşte-Ţi (dar din ce) interiorul unor nesfîrşite ademeniri o peşteră săpată adînc în aerul umed pulsînd în afară dar n-avem timp să mergem mai departe vezi un deal o potecă albă şerpuitoare o uliţă două răsucite-ntr-un călcîi de rouă o piatră uşoară o fîntînă de seară o frunză un cal un cîine un pom o pasăre-n zbor tăind ochiul uşor un Om (ai grijă!)

ooo Un OOO un ooo Un

GATA

AJUNGE

eşti LIBER să ŞTII

şi îţi dă drumul la mînă

Liber Liber Liber prin viaţa toată

ca frunza arţarului la marginea pădurii

împingînd cu degetul aerul stratificat

ca o suliţă de lumină ecoul

înfipt adînc în omoplatul umbrei

aduc mărturia păpădiei

 

înaintez uşor întotdeauna cu grijă

printre galactice lumi minerale

unele percepute de firul de iarbă altele nu

ca şi umbra mea de altfel

4.

nu ştiu de ce

dar simt secolul XXI cum moare

cum putrezeşte de-am picioare ca floarea soarelui

uitată pe cîmp toamna tîrziu neculeasă şi-n aerul de primăvară

mirosul urcă pînă deasupra gurii

 

ce satisfacţie măreaţă pe bulevardul victoriei

proprietăţi bogate cincinale

adaugă statisticilor culoare

uraaa Uraaa uraaa

sub falduri strălucitoare

trece noaptea pe uliţa conştiinţei tutelare

 

privim măreţe atelaje descriptive

cum înaintează falnice în urma noastră

rostogolindu-se

privim

prin hubloul de ceară al zilei următoare

trupul acesta de gală (ca o fiară dresată) cum înaintează tăcut

cu pădure cu tot spre cîmpie şi nu ne dumirim îndeajuns niciodată

ne îngrămădim în zi ca

rufele murdare într-un coş de nuiele „la o

maternitate a gîndirii” ca în faţa

unor porţi ademenitoare plăvanii instinctelor

ne mirosim ca vitele sudoarea braţelor noastre alungite

a organelor mute

a vorbelor stătute

ne mirăm îndelung ca paiele ude în ieslea mîntuitorului

şi nu ne dumirim

 

poate ar trebui o aproximare a tăcerilor

prin fluviul ce uneşte aceste maluri

o iluminare a peşterii

(pentru scrijelirea pereţilor fratre nu ajung toate cuvintele noastre

obosite)

 

cîmpia (ne dăm cu părerea)

poate ar trebui lăsată cîteva milenii pîrloagă

(pentru regenerare nu ajung

toate excrementele lumii)

 

să disecăm

să nivelăm

să implantăm firicele de aer în plămînii de gumă ai planetei

 

băiete

încă un rînd

că tare ne mai plictisim pe întunericul acesta

T O A R N Ă

să se facă lumină prin toate crăpăturile pielii

 

scîrţîie căruţa obosită

din toate încheieturile ei de lemn minunate

poheţii văd

poheţii suferă şi se bucură ca nişte copii orfani cînd văd jucăria

ei cer şi altora să vadă ce văd ei

de acolo

de jos din fundul gropii

lazăre tu treci mereu printre noi ioane

cu capul în mînă ca pe-o ofrandă tîrzie

5.

ziua muncim

noaptea dormim

dimineaţa o luăm de la capăt

covoare ale muţeniei dezmiardă zorii capricii repetabile

mass-turbări imperfecte

 

între două apusuri trece gloria lumii

între două răsărituri

muncă şi somn

 

un zaţ enorm de mulţumire freamătă pe bulevardul victoriei efluvii genetice din bantustanele îndestulării (bogată complexă şi diversă este fresca sub care ni se înfăţişează realitatea semnul nostru biped ilustrînd preocupările atitudinile fizice chimice şi psyhice în legătură cu mersul treburilor atît dinăuntru cît şi dinafară cum ar fi zis cei vechi)

 

sic tranzit

gloria mundi!

6.

cobor pe scara de serviciu a zilei următoare

un străin în propria-mi piele (temniţă şi temnicer

după ce-am înghiţit cheia) îmi vine să înjur

să blestem

(dar unde să pun oare blestemul ăsta) clipa

în care am dat buzna în cancelaria domnişoarei universale

mai la stînga (c. a. p-ul puşcăria şi biserica satului)

mai la dreapta (disfuncţionalităţi ale memoriei regresive)

centrul de greutate (FIX) la 2 m în pămînt

înaintez hotărît

pătrund adînc în lama oglinzii

un coridor lung ciupit de vărsat umed nevertebrat

cu mii de pasări mici multicolore

în colivii de aur mici multicolore

zburînd prin carnea lor fragedă aburindă pînă la cer

 

din loc în loc

uşi întredeschise prin care ne privesc obiecte şi cifre

lungi rafturi şi sertare lucioase

cu dinţii măcinaţi

 

ce de chestii domnule

(iţi vine să rîzi să te bucuri s-o iei de la capăt)

ace brice cuie şi… (o de ce aşa departe!)

vieţile noastre

prietenii iubitele

morţile noastre fişate

adnotate

trase la indigo (alb negru gri sau maro)

calcule

numere şi multe altele pe care nu le înţeleg nici acum

7.

lume lume şi iar lume

soro lume

veniţi

haideţi să vedeţi pe taraba amăgirii

cum dospesc voluminoase şi grele icrele negre din burta zilei

cum se vinde şi se cumpără

 

cum se vînd la kilogram

la litru

la metru şi la bucată

vise speranţe necazuri şi bucurii

războiul de treizeci şi ceva

tratatul de la verdun

yalta şi malta

cum se pun la cale alianţe şi intrigi

mese rotunde mese pătrate cuburi şi sfere

cum se vînd lubeniţele roşii harbujeii

pepenii galbeni hegel şi kant

nietzsche şi hamlet baudelaire einstein şi sancho

 

aleluia

aleluia aleluia

de trei ori lepădarea de sine

şi continuăm să ne vindem mereu

continuăm să cumpărăm ştirul şi loboda

ţigări blugi adidaşi chiloţi şi gumă de mestecat

cărţi ulei votkă

iar lînă noi păianjenul cu mii de picioruşe

îşi ţese pînza de aur şi de smarald pe ochii bulbucaţi ai păpădiei

 

RECLAMA –  sufletul comerţului

LOZINCA  – sufletul existenţei

 

cine se teme de concurenţă

cine se teme să facă dragoste

cine în faţa plutonului de execuţie cere să fie legat la ochi

să fie bătut cu pietre

 

şi au venit/şi n-au văzut

şi au văzut/şi n-au auzit

şi au auzit/şi n-au ştiut

apoi trece cineva şi zice

ACEASTA  E(ste)  LINIŞTEA  VOASTRĂ  !

 

Revista indexata EBSCO