Mar 16, 2016

Posted by in EDITORIAL

Alexandru ZUB – Ca un creier, Europa unui savant: Jean Askenasy

De cîţiva ani, colocviul tematic Penser l’Europe, ajuns iată la a XIV-a ediţie, profită de contribuţiile savante, deschizătoare de orizont, ale neurologului de aleasă reputaţie, Jean Askenasy. Născut la 13 octombrie 1929, în Sofia, şi-a făcut studiile medii şi superioare în România, la Cluj şi Bucureşti, într-o perioadă plină de convulsii social-politice, în care însă şcoala mai putea genera performanţă la nivel mondial, inclusiv în sfera medicinii. În domeniul neurologiei, şcoala creată de Gheorghe Marinescu mai era încă activă, stimulînd noi vocaţii, la Institutul de Neurologie al Academiei Române. Tînărul medic Jean Askenasy s-a bucurat acolo de îndrumările lui Arthur Kreindler şi Vlad Voiculescu, obţinînd doctoratul în ştiinţe în 1972, an în care s-a şi stabilit în Israel, activînd acolo la catedra de neurologie a Facultăţii de Medicină „Sackler” din Tel-Aviv. La Institutul „Weitzman” a putut face apoi studii aplicate în neuro-ştiinţe, domeniu interdisciplinar în care Jean Askenasy a făcut dovada marilor sale calităţi de savant. Medicina somnului a ajuns domeniul său predilect, mai ales după stagiul newyorkez, de care a profitat în anii optzeci. Un alt stagiu extern, la Universitatea pariziană „Pierre et Marie Curie”, i-a adus noi realizări şi alte recunoaşteri în lumea savantă, fiind ales membru de onoare la Société Française de Neurologie, instituţie de înaltă consacrare ştiinţifică. Recunoaşterile profesionale nu i-au lipsit, în patria sa ca şi în afara acesteia, pe temeiul atîtor studii monografice şi articole de specialitate în neurologie şi medicina somnului.

Volumul Penser l’Europe comme un cerveau / A gîndi Europa ca un creier, lansat la Academia Română, cu ocazia noului colocviu tematic (1-3 octombrie 2015), poate fi socotit ca o încununare în acest complex şi inepuizabil domeniu. Astfel, îl şi prezintă, într-o persuasivă prefaţă, acad. Eugen Simion, plasînd noua realizare a autorului în contextul preocupărilor europeniste de la Academia Română. În ultimii trei lustri, mai ales, această instituţie a ştiut să facă parteneriate, în diverse domenii ale cunoaşterii, inclusiv pe tema proiectului european, gîndit pe linia acelui umanism care a reuşit să menţină ştacheta gîndirii şi a spiritului civic, în pofida crizelor traversate de lume în ultimele două secole. Autorul e convins, ca şi clasicul francez, cu bun temei, că „ştiinţa fără suflet este ruina sufletului”, ceea ce îi obligă pe noii săi devoţi la maximă luare-aminte.

Întîia propoziţie din volumul la care ne referim îi şi defineşte în esenţă rostul. „Ca neurolog invitat la seminarul A gîndi Europa, scrie Jean Askenasy, m-am decis să utilizez, ca model în realizarea unirii Europei, modelul activităţii creierului ca un tot global (gestalt), activitate care realizează minuni. În cele nouă conferinţe prezentate la seminar, am tratat fiecare temă în baza stratagemei echivalarea unui om cu un neuron, punîndu-mi întrebarea: activitatea ca un tot global a 100 de milioane de neuroni ai creierului poate folosi ca model activităţii ca un tot global a 500 de milioane de oameni ai Europei? Cartea, conchide autorul, este o modestă încercare de a ajuta unirea oamenilor şi, chiar dacă nu va contribui la soluţionarea unificării celor 28 de naţiuni ale Europei într-un tot global, va destăinui celor ce nu sînt neurologi cîteva din minunile activităţii celui mai nobil organ al naturii”[1].

Metafora creierului uman propusă de autor se arată a fi rodnică peste tot în cuprinsul cărţii şi promite a stimula reflecţii novatoare în ştiinţele despre om. Modelul propus nu e o simplă analogie. Dialogul interneuronal ar trebui să aibă, în lumea noastră, un echivalent benefic în dialogul interuman.

Definirea sumară a conceptelor puse în joc, analiza lor sistematică, în virtutea unei lungi şi complexe iniţieri în domeniul „umanioarelor”, simplificarea discursului pentru a-l pune la îndemîna oricui se interesează în ansamblu de condiţia umană în diacronia ei complexă, iată ce se poate desluşi din noua carte a profesorului Jean Askenasy. Formulările lui sînt, în aparenţă, simple, ca rezultat al unui lung travaliu intelectual.

Să notăm un pasaj de neocolit în istoriografie: „Pentru neuroştiinţe, istoria este memoria poporului, iar adevărul istoric se suprapune adevărului memoriei creierului. Memoria este un proces cerebral cu multiple inexactitudini, legate de imperfecţiunile mecanismului memorial. Aceste inexactitudini influenţează direct istoria scrisă. Este obligaţia istoriografilor de a cunoaşte amănuntele mecanismului memorial şi a-l determina cantitativ şi calitativ, deci de a cunoaşte entropia memoriei”[2].

Şi încă unul, nu mai puţin instructiv: „Înţelegerea mecanismelor creierului poate folosi ca model pentru realizarea unei educaţii creative, conducînd la unificarea tezaurului uman aflat pe continentul european”[3]. În fond, conchide exegetul, „pentru realizarea unei uniri sinaptice a Europei, după modelul creierului omenesc, este imperativă integrarea informaţiei şi prelucrarea ei în armonia impusă de un interes comun al Europei”[4].

S-ar putea reproduce destule pasaje exemplare. Rigoarea analizei şi claritatea expresiei fac din noua carte a profesorului Jean Askenasy, Penser l’Europe comme un cerveau/ A gîndi Europa ca un creier, un text de referinţă, atît în economia simpozionului, cît şi pentru o mai deplină cunoaştere a autorului.

 

[1] Jean Askenasy, Penser l’Europe comme un cerveau/ A gândi Europa ca un creier, Bucureşti, Academia Română, FNSA, 2015, p. 17.

[2] Ibidem, p. 83.

[3] Ibidem, p. 67.

[4] Ibidem, p. 175.

 

Revista indexata EBSCO