Feb 13, 2016

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Arome nostalgice mai bîntuie prin amintirile mele de gourmet (eşuat de sărbători într-un gurmand) ţesînd un labirint prin care abia mai găsesc drumul către masa cu ispite literare. Am cam căznit eu fraza asta, dar daţi şi voi crezare unui cronicar ieşit cu chiu cu vai din lupta cu Crăciunul, cu Anul Nou şi toţi sfinţii, care n-au venit cu mîna goală pe la subsemnatul. Mai încerc eu să trag de timp dar nu-i chip să-mi mut privirea de pe teancul de reviste care îmi face semn aprig şi fără echivoc. Aşadar, pe Argeş „în sus”, pe la curţile lui Dumitru Augustin Doman pentru o propunere de recuperare literară, cea a poetului Miron Cordun dar şi o luare aminte la dilema lui Liviu Ioan Stoiciu: „Să public cărţile mele publicistice într-un cărţoi sau să le dau foc?” De ce? „Mi-a pierit cu totul curiozitatea de a mai fi la zi cu evenimentele publice oficiale. Nu mai urmăresc viaţa politică decît accidental, cînd citesc sau aud ştiri la televizor. Nu mai am răbdare să fiu atent la comentarii sau dialoguri despre şi cu politicieni”. ?i ce va face LIS cu timpul care-i va prisosi? Cum îl „mănîncă” limba cea care nu osteneşte întru revoltă, nu cred să-şi ducă pînă la capăt „ameninţarea”. Spicuim cu maximă subiectivitate din poemele supuse atenţiei. Iată un eşantion din poezia lui Alexandru Jurcan: „Noaptea umedă îmi adâncea rănile/ lângă coasta râului se odihneau fulgere/ flămânde/ am intrat în biserica părăsită-/ uşa smulsă, icoanele vechi -/ ochii trişti ai sfinţilor întorşi spre înăuntru” (Reîntoarcere cu felinar) sau din cea a lui Constantin Urucu: „nu am bani/ nu am amant/ sunt nefericită – zise Ofelia…/ ?i toţi ceilalţi au murit/ de râs” (O greşeală fatală a lui William Shakespeare) Ne mai oprim la traducerea lui Leo Butnaru – neobosit – din Boris Kornilov ori la textul critic cu Valentin Coşereanu în prim plan de Augustin Doman şi ne grăbim către Antiteze. Un număr dedicat în mare parte recent încheiatului Festival de Teatru de la Piatra Neamţ, despre scriu mai toţi participanţii şi în care sunt radiografiate o bună parte dintre piesele intrate în concurs. Nu lipseşte nici lista onorabilă a celor premiaţi. După care, Atelierul de traducere ne poartă prin Italia şi Japonia. Poetul şi preotul Dorin Ploscaru este prezent cu un amplu grupaj de versuri din care cităm cu zgîrcenie explicabilă: „hămesit de foame, rătăcit/în hăţişul de răchiţi pe o/iarnă în februarie, căutam cu/mâinile rădăcinile în zăpadă//era către seară, eram istovit/rupt de oboseală şi plâns/alungat fugărit izgonit şi/pribeag” (uită-te la copaci cum stau în picioare nemuritori) Interesant şi amplul studiu al lui Emanuel Bălan despre Comunitatea evreiască din Târgu Neamţ în timpul regimului comunist (1945-1989). Autorii propuşi spre lectură în acest număr: Valentin Hossu-Longin, Nicolae Scurtu, Mihai Merticaru, Tudorel Radu, Virgil Răzeşu, Mihai Hanganu. La finele revistei vă aşteaptă şi un Mic dicţionar de argou. Proaspătul număr din Poezia propune pentru perioada hibernală o conciliere între poezie şi soft. Cel care încearcă să desluşească mai pe înţelesul celor nededulciţi la misterele măruntaielor din aparatul pe care îl căznim cu entuziasm mai toţi este Cassian Maria Spiridon. ?i de la soft la programul dadaist al lui Tristan Tzara nu este decît un pas: „Ne amintim care era programul dadaist propus de Tristan Tzara pentru scrierea poeziei. Cităm din Dicţionarul termenilor literari (Editura Academiei,1976: „Renunţînd la orice structurare conştientă a actului artistic, dadaiştii optează ostentativ pentru jocul de loterie al hazardului”. Tot Tristan Tzara este acela care vine cu o soluţie în acest sens, propunînd cum să se ajungă la o autentică poezie de asociere arbitrară a cuvintelor: „luaţi un ziar, luaţi o foarfece, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvînt, puneţi totul în sac, agitaţi!” Cum bine spunea cineva, în raniţa fiecărui surrealist (şi dadaist n.n.) este bastonul de… academician! Oricum, roboţii îşi văd de visele lor mecanice, noi îi folosim şi îi mai ştergem de praf (că singuri nu pot) şi… citim mai departe! O experienţă de călătorie şi de contact cu altă cultură este plastic descrisă de poetul brazilian Victor Queiroz în pelerinajul său liric prin România cu prilejul lansării volumului de versuri Nuanţe. Cum arată mai întîi poezia în Brazilia: „În perioada contemporană cotidianul/ faptul comun este foarte prezent în poezia braziliană, într-o limbă mai accesibilă şi cunoscută. Poezia braziliană contemporană face referire la conceptul de tradiţie şi ca să stabilească o „comunicare” între timpuri diferite, autori diferiţi”. În ceea ce priveşte imaginea poeziei româneşti în Brazilia situaţia este cam aşa: „Noi, brazilienii, nu ştim foarte multe despre România, încă. Nu sunt la îndemîna noastră suficiente informaţii nici despre cultură sau literatură”. În rest, aceeaşi bogăţie de texte lirice, traduceri, eseuri cu care ne-a obişnuit revista. Mozaicul craiovean dedică aproape in integrum numărul aniversării centenarului lui Vintilă Horia. Semnează pagini de evocare şi analiză critică Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Georgeta Orian, Gheorghe Glodeanu, Dana Oprica, Sanda Popescu Duma, Traian D. Lazăr, Constantin Cubleşan. Foarte interesant este şi interviul pe care scriitorul şi eseistul născut la Segarcea i l-a acordat lui Ion Deaconescu. Pour la bonne bouche vă oferim un fragment: „I.D.: Prozator, profesor, poet, eseist cunoscut, tradus şi apreciat pe toate meridianele lumii, cine sunteţi, de fapt, domnule Horia Vintilă? H.V.: E o întrebare la care nu pot să răspund. Cine ştie cu precizie cine este? Dacă aş şti, probabil că n-aş scrie. Într-o zi, la capătul carierei mele literare, probabil că îmi voi da un răspuns, pe care, bineînţeles, vi-l voi comunica prin fax. M-am construit cu încetul, pe un lung drum de întîmplări, de suferinţe şi de cărţi. Am avut mari succese, ca romancier, profesor universitar, conferenţiar şi jurnalist. Am avut acces la marea cultură europeană şi americană, m-am îmbibat de spirit occidental şi, cu toate aceste adaosuri şi translaţii în timp şi spaţiu, n-am încetat o clipă de a fi român”. Facem un drum şi în curtea revistei Contemporanul, atît de primitoare cu condeierii noştri ieşeni. Multe articole, propuneri de lectură, cronici plastice şi de film, interesante şi provocatoare, la care se cuvine să adăugăm şi paginile de literatură. Dar, dînd cezarului ceea ce este de regulă al lui, să consemnăm editorialul lui Nicolae Breban despre resentiment. Dar nu la acea formă a ranchiunei se referă Nicolae Breban ci la o boală a resentimentului, via Nietzsche. Cele cîteva tipuri cu care îşi exemplifică radiografia autorul, precum şi concluziile, le veţi desprinde din articolul cu pricina. Noi ne oprim, preţ de cîţiva pixeli, la un eseu al lui Constantin Coroiu despre cartea lui Eugen Simion, care a stîrnit vii şi justificate comentarii critice. Dar nu despre cruzimile moralistului jovial în varianta interpretată de criticul ieşean scriem, cît din satisfacţia unei întoarceri moderne, girată de unul din marii noştri cărturari la valorile clasice, care au în continuare uşile deschise. „Noua lectură a lui Eugen Simion a presupus cu necesitate şi revederea modului cum a fost analizat şi receptat Creangă de comentatori din toate generaţiile. La mulţi dintre ei, criticul face trimiteri, îi citează, nu o dată subscriind la o judecată sau la un punct de vedere, alteori nuanţînd sau polemizînd cordial” scrie Constantin Coroiu. Nora Iuga creditează poezia lui Adrian Suciu iar Adrian Dinu Rachieru aşterne tuşe ferme pentru un portret, mai curînd literar decît supus rigorilor criticii, al lui Vasile Andru. Sugerăm să faceţi popas şi la scrierile Magdei Ursache, Bogdan Creţu, Theodor Codreanu, Andrei Marga, Al. Dobrescu, mai pe şleau la tot numărul! Cronica veche încheie anul în straie noi, bine ajustate şi încliftată grafic. Fiind un număr cu un sumar mai festiv, sumarul conţine numeroase retrospective din varii unghiuri şi diverse tematic, semnate de Ion Cornea, Dragoş Gros, Ion Bican, Urfet ?achir, Constantin Deheleanu, Lucian Bălănuţă, Eugen Tănăsescu et alţii. O amplă evocare a Simpozionului dedicat Monumentului din perspectiva tradiţie şi viitor, care a avut loc la Iaşi, punctează varietatea şi calitatea participanţilor, nivelul ştiinţific ridicat al comunicărilor şi pragmatismul concluziilor de la mesele rotunde şi dezbaterile punctuale pe aspectele sensibile contemporane. Nicolae Turtureanu este de o bună bucată de timp sub zodia confesiunilor cum o dovedeşte şi dialogul proaspăt cu Mihaela – Doina Dimitriu. Versuri de Horia Zilieru, ?tefan Amariţei, Cătălin-Mihai ?tefan ori Maria Grădinaru susţin spaţiul liric. Am fi vrut să ne oprim mai mult şi asupra evocării lui Dionisie Vitcu: O săptămînă sub mantaua lui Grigore Vasiliu Birlic, dar vă lăsăm neştirbită satisfacţia lecturii fără alte amănunte. Nu strică un strop de Boema, aducînd dinspre Galaţi valuri de nume insolite, poeţi, prozatori, critici literari, mai puţin cunoscuţi ori consacraţi. Se pare că este o colaborare fericită între cei care fac şi cei care sprijină material revista, dacă ne gîndim la frecvenţa cu care apare şi la ţinuta grafică. Revista este generoasă şi cu cei/cele care îşi încearcă armele minţii în desluşirea subtilităţilor textului analizat în sunet de havaiană, o carte de versuri devenind „un şal de dantelă argintată aşezat în fereastra cu doruri a poeziei”. Din raţiuni uşor de înţeles, nu am mai dat nume. Dar şi aceste  „picanterii” dau un anume şarm unei publicaţii. Care începe cu o proză excelentă, cu toate ingredientele narative la vedere, nuvela Închisoarea berberă semnată de Cristian Biru. Nuvelă care ar permite cu uşurinţă extensia într-un posibil roman. Foarte multe nume noi, dintre care multe dau semne de continuitate şi substanţă. Ne bucurăm să-l reîntîlnim pe Baki Ymeri trudind la transpunerea în limba albaneză ca de obicei – cînd nu traduce din albaneză sau „premeditează” propriile poeme. Le găsim în schimb pe cele semnate de Mihai Merticaru, Ionuţ Caragea, Nicolae Vălăreanu Sârbu, MariaIeva, Bogdan Pascal alături de traducerile şi propriile versuri ale Paulei Romanescu.

Revista indexata EBSCO