Feb 13, 2016

Posted by in ARTE

Marcel MIRON – O ucenică a lui Prometeu

Viorica Colpacci s-a născut la 24.01.1941, la Brăila, ziua unirii Principatelor Române. Tatăl i-a murit cînd avea patru ani, iar moartea lui a marcat-o profund. De creşterea şi educaţia fetiţei orfane s-a ocupat Sorica, mama ei, care în curînd s-a mutat la Bucureşti, unde a fost angajată la Opera Română. Fetiţa de zece ani „a schimbat copacii grădinii din Brăila cu copacii de butaforie ai scenei”, cum mărturiseşte într-un interviu luat de prof. Mariana Terra şi publicat în Romanian Journal din New York.

„Cunoşteam fiecare solist, scenograf, artist de teatru, tehnician. Eram ca şi copilul lor. Acolo am cunoscut arta, muzica, teatrul, pictura… Mama avea o voce extraordinară, a studiat canto şi opera – eu studiam pianul, desenam, pictam, jucam teatru. Imaginaţia şi sensibilitatea mea artistică s-a format la şcoala lui Puccini, Verdi, Tchaikovsky, Wagner dar şi a lui Enescu şi Ciprian Porumbescu. Mai tîrziu, după liceu, am oscilat între a alege o carieră în teatru sau artă plastică. Am ales arta”1, fiind influenţată de artistul Constantin Piliuţă, atunci student la Arte Plastice.

La 17 ani s-a căsătorit cu Nicu, student la Geologie, mariaj care a durat cinci ani, după care s-a înscris la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti la clasa de artă monumentală a profesorului Ghiţă Popescu, „învăţînd să lucreze în diferite materiale: mozaic, frescă, tempera, sgraffito, ceramică, sticlă, alături de pictură şi modelaj.” Tema de licenţă a fost o interpretare a legendei lui Prometeu, mozaic ce se întindea pe două etaje de bloc.

„Cele patru elemente – focul, apa, aerul şi pămîntul – şi relaţia omului cu acesta”, au fascinat-o, călăuzind-o să îmbrăţişeze artele focului – ceramica, sticla, metalul şi, mai recent, lumina”.

Studentă fiind, a lucrat la-restaurarea frescei bisericii din Strei, a pictat în biserici din Bucovina, recomandată şi de cursurile de pictură bisericească pe care le-a urmat, în parte, la Patriarhia Română.

După facultate a fost profesoară la o şcoală generală din Breaza, apoi a deţinut un post de creator la Institutul de Creaţie Industrială al Ministerului Industriei Uşoare din Bucureşti.

„Contribuţia şi succesul meu s-a datorat aplicării unor principii moderne, noi pentru acea vreme în România – principiul modular, al multifuncţionalităţii, compactităţii şi economiei de spaţiu, şi astfel dintr-un monumentalist pasionat, am devenit primul designer românesc, cu conferinţe, lucrări publicate, expuse, puse în producţie”.

În România a fost cunoscută ca ceramistă, creînd ceramică funcţională, cît şi ceramică arhitecturală, pe principiu modular „expunînd la Trienalele de Artă Decorativă, expoziţii de grup şi simpozioane, cît şi expoziţii internaţionale ca cele de la Faeta, Prugia, Atena, Erfurt.”

În anul 1977 s-a căsătorit cu Niky, român american din New York, locuind în Manhattan 18 ani.

A lucrat ca profesoară de desen la o şcoală, angajată la o firmă de design, neîncetînd să lucreze, expunîndu-şi lucrările şi facîndu-le cunoscute în reviste de artă.

Şi-a continuat studiile la Pratt Institut, Brooklyn College şi New York University. După obţinerea maşterului, paralel cu activitatea artistică, a lucrat în învăţămîntul public, predînd arta, pînă la pensionare.

Două personalităţi ale culturii newyorkeze i-au marcat viaţa: profesorul doctor David Ecker de la New York University şi preotul profesor doctor Theodor Damian de la Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din New York. De la primul a înţeles că „arta … este un produs şi o formă de manifestare a spiritului uman”, iar de la al doilea îndemnul de a căuta, păstra şi fructifica valorile culturale şi spirituale româneşti care se manifestă deplin şi „în comunitatea noastră din New York în care el (pr. Theodor Damian), alături de intelectuali români de valoare, menţine aprinsă flacăra spiritului românesc”.

Ca o noutate pentru viaţa bisericii ortodoxe, ea expune o serie de lucrări artistice în Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel” din New York despre care pr. Theodor Damian, apreciază că „Viorica Colpacci sudează pe multiple planuri. întîi modelează fierul, deci, materia, fapt echivalent cu o renaştere a lucrurilor vizibile potrivit propriei sale concepţii despre lume şi viaţă. Apoi, mai important, ea sudează ideile, pentru că sudura materiei încorporează o serie de idei ce ţin de viziunea artistică despre lumea înconjurătoare. în final, şi cel mai important, ea sudează, mai bine zis, altoieşte ideile viziunii sale pe trunchiul tradiţional al valorilor creştine bimilenare… Lucrările ei, cu expresivă dimensiune religioasă (Pantocrator, Trinitate, etc.) în contextul liturgic aflat în plină desfăşurare capătă un rol mistagogic, precum icoanele şi alte obiecte de cult în dinamica mobilizatoare a serviciului divin.

Prin arta sa, Viorica Colpacci crează o nouă treaptă în apropierea omului de Dumnezeu.”2

Despre unele din operele sale, criticul literar şi artistic M.N. Rusu din New York, se întreabă „cum să comunici sentimentul edenului, – teritoriu exuberant coloristic – prin intermediul obiectelor, al sculpturilor în metal? … În multiplele ei experimente, obiectele realizate de-a lungul cîtorva decenii, atît în ţară cît şi în USA, Viorica Colpacci a găsit, paradoxal materialitatea estetică prin care să transmită mesajul Paradisului pierdut, al stărilor de bucurie edenică în care fulguraţia face casă bună cu jubilaţia … Există în structurile sale tridimensionale o proiecţie galactică care transmite privitorului o stare de spiritualitate cerească, un sentiment al imponderabilităţii, parcă descinsă din grădinile Domnului.”3

Viorica Colpacci nu s-a oprit. în cele două ateliere din Bucureşti şi New York are în proiect şi lucru în diferite stadii alte opere de artă.

În România, a apărut în luna august 2015 cartea de versuri a poetului Marcel Miron, „Caiere de lumină” (Editura Gens Latina, Alba – Iulia, 2015) ilustrată cu şapte din piesele artistice ale Vioricăi Colpacci, iar în luna decembrie 2015 (sau ianuarie) la Editura… apare cartea de poezii „De la Kogaion la Athos” a poetului Marcel Miron, iarăşi cu ilustraţii ale acestei artiste contemporane.

Menţionăm că în Enciclopedia ilustrată, Românii din New York, Viorica Colpacci ocupă o pagină întreagă. îi dorim succes.

 

 

1 Materialele din care vom cita mi le-a pus la dispoziţie d-na Viorica Colpacci, 30.11.2015

2 Pr. prof. dr. Theodor Damian, Viorica Colpacci şi dimensiunea liturgica a artei, în Revista Lumina Lină, New York.

3 Rusu M.N., Viorica Colpacci sau mesaje din Paradis, în Meridianul românesc, 19 februarie 2005.

Revista indexata EBSCO