Feb 12, 2016

Posted by in Poezii

Shanti NILAYA

ÎN UNGIUL MORT AL UNEI LACRIMI

Ce vină are ea, podeaua,

Să bat piciorul pînă-mi vine

Să scot cu vîrf şi îndesat

Toţi fluturii ciudaţi din mine,

 

Ce vină are-n lemn, pădurea

Că masa, masă e făcută,

Iar pumnul meu micuţ şi-aiurea

ar bate-n ea, ca-ntr-o redută?!

 

Mi se zburlesc în coama pură,

de noapte cai! ascultă ropot…

I-am pus aseară la trăsură

Si-n inimă i-am pus  sub clopot

 

Acum, că vina mi-o aruncă

Toţi sîmburii din îndoială

Şi-mi cer să nu trăiesc din fugă

Şi-mi cer la toate socoteală,

 

Eu nu mai ştiu să scot basmaua!

Îmi vine parcă a mirare

Şi-mi vine în picior, podeaua-

Tic-tac, din ce in ce mai tare

 

Aşa că… nu-mi mai chem ursita,

Nu mai invoc Pămînt si Lună

O să mă faci nesuferită,

Iar eu mai bine plîng, furtună!

 

Dar ce spun eu! să plîng, îmi pare

în clipa asta utopie

Chiar daca-n sine vor să-mi zboare,

Toţi fluturii din poezie …

 

Pădurea-n lemn, din lemn îmi ştie

durerea – nici-o întîmplare

Şi-mi spun… ‘cît mă agit, sînt vie’ !

Ahh rîzi, şi rîzi atît de tare,

 

Iubitul meu! La cît mi-e furia

În ecuaţia lumii mele,

Găseşte-i tu necunoscuta

şi rîzi! Hai, rîzi de toate cele

 

…Că-n matematici s-au rupt rînduri –

Mi-ai stins lumina-n mii de patimi,

Şi se predau corsari din gînduri,

În unghiul mort… al unei lacrimi…

 

SĂ NU TE ŞTIU, MELANCOLIE

Ţi-aş curge-n trup ca o culoare,

În ochi, ca Luna la apus

M-aş pune-n sînul tău, ardoare,

Aş sta cînd tot se va fi dus

 

Şi ţi-aş plăti pe tot simbrie

În mări de-azov m-aş aduna,

Să nu te ştiu, melancolie

Tu, strop sărat sub geana mea…

 

M-aş pune în oglinzi cu nuduri

De cer desprinsă, fulg topit

La Carul tău aş prinde fluturi,

Zerouri de la infinit

 

Şi cat ar ţine lungă seara,

Pe timpul meu nimic să dai

Să nu-ţi ştiu gustul şi povara

Ţi-aş pune stelele din Rai;

 

Nebuni, nebună nebunie

Doar joc pe scenă să te-mpart

Şi masca ta de tragedie

S-o scot din chip, în ultim act

 

De mine toată să te scuturi

Cu ce-ai fi vrut, ce-ai fi sortit!

La carul tău aş prinde fluturi

Zerouri, de la infinit…

 

AH, TOATE ŢI LE-AM SPUS

Ce mult te-aş căuta…Şi-n Cer m-aş duce,

Regrete şi tristeţi ţi le-aş lua!

Înfiorată toată, la răscruce

Să mă cuprinzi uşoară-n palma ta.

Te miri… Nu ştii de ce-i dorinţa asta-

În tine valuri albe să-nfior

Acum şi-aici vreau să-ţi deschid fereastra,

Neprihănită-n noaptea mea de dor.

 

Sîntem copii pentru-ale lumii gînduri;

Ursitele ne-au aşezat din stele,

Fără să ştim, fiinţele în rînduri-

Lanţ viu să fim şi scriitoare,… ele.

E timpul să ieşim în larg, Iubire

Tu… ştii, eu – simt, că… umbrele-s în plus

Pe umeri îţi cresc aripile mele,

Un răsărit mai nou şi-un alt apus:

 

Rămîi? mă vrei? Ahh!… toate ţi le-am spus…

Revista indexata EBSCO