Dec 18, 2015

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

„Mîine anul se…” O fi. Se înnoieşte anul, dar restul? Eu unul îmi înnoiesc cu maximă responsabilitate ciorapii şi, mai nou, neprietenii. Ceea ce vă doresc şi domniilor voastre. În rest mai trebuie să schimb un scaun şubrezit de atîtea ocale pe blatul lui, o veioză şi cam atît. Mi-aş schimba apartamentul cu o vilă şi amărîta de bicicletă pe care o călăresc în casă absolut inutil cu un Porsche dar, cum nu încape în casă, mă las păgubaş şi aştept pungile cu promoţia de fulgi de nea de anul ist. Dar hai mai bine despre presa literară să vorbim, căci ea singură este…ştiţi domniile voastre cum este… Şi, ca să fim în răspăr, o luăm pe Verso. O sumară lecţie de philosophie în traducţiune, predată de George Berkeley şi repovestită de Vlad Mureşan ne aduce în curtea unui sofist grec, Alcifron pre numele său, despre care aflăm că dă o mînă de ajutor în respingerea scepticismului, agnosticismului, materialismului şi ateismului. Îl votăm? Cu o vădită lunecare spre gîndire, cei de la Verso ne propun o interesantă şi bine strunită incursiune în zona alterităţii, graţie lui Paul – Gabriel Sandu, De la Heidegger la Augustin şi înapoi. Scrie autorul : „Deşi Heidegger a conceput fiinţa – laolaltă ca pe o structură fundamentală a Dasein-ului, în care este întemeiată putinţa autentică de a-l întîlni pe celălalt, aproape că nu a făcut nici un pas mai departe pe această cale.” Articole aplicate despre teologie ori natura fantasticului acoperă un spaţiu de lectură generos. Facem un popas şi în rubrica Poezia majoră, unde ne întîlnim cu Ghiorghios Seferis : „Şi eu în mâini numai cu-această/ trestie;/ noaptea era pustie, luna în asfinţit/şi pământul mirosea după ultima/ploaie./Murmuram: memoria doare când o/ atingi,/cerul s-a împuţinat, marea nu/ mai este,/tot ce ucide peste zi este dus cu carele/după colină.” (Memorie A şi marea nu mai este). Mergem la Viaţa băcăuană, unde, băcăuanul ieşean Ioan Holban ne lămureşte despre Ce mai fac tinerii. Şi ce ar putea ei să facă? De pildă: „Scriu literatură, joacă teatru şi vin la Teatru (circa 70 la sută dintre spectatorii teatrelor de la noi sunt tineri, elevi şi studenţi), pictează (ei îşi”postează” pe internet lucrările ca să-şi găsească mai repede un cumpărător) cântă în felul şi după gustul lor.” În rest numărul revistei este o dare de seamă iconografică şi de suflet despre recentul Festival „Avangarda XXII”. Imagini cu personalităţile participante, relatări de la emoţionantele întîlniri cu adolescenţii liceeni duc cu gîndul la o reuşită. Un juriu select a binecuvîntat cu premii şi pe tinerii aspiranţi la consacrare dar şi pe vajnicii veterani ai literaturii noastre contemporane. Lista este lungă şi spaţiul nostru limitat, aşa că vom urca spre nord cu Acolada.  Care ne invită la o întoarcere în spaţiul poeziei lui Nicolae Labiş prin pana lui Gheorghe Grigurcu dar şi la meditaţiile lui Barbu Cioculescu despre bătrîneţe.  Să le luăm pe rînd. Labiş în optica actualităţii sună titlul maestrului Grigurcu. Este o cronică la cartea reputatului Nicolae Cârlan, „o variantă cvasiexhaustivă” a operei lui Labiş. Este o cronică abundentă în citate şi o declaraţie sinceră a autorului: „Mărturisesc că n-am cunoscut aceste texte pînă la apariţia volumului pe care îl înfăţişez acum. Ele dezvăluie faţa veritabilă, riscant anticomunistă a lui Labiş. Bilanţul său moral.” Dacă v-a incitat fragmentul, riscaţi şi cetiţi textul integral. Mai ales că veţi avea prilejul să aflaţi texte inedite, cu altă turnură socială. Un altfel de Labiş. Constantin Trandafir face un  tur de orizont prin poezia şi viaţa lui Grigore Hagiu, cel trimis  în lume de la Tîrgu Bujor, loc de pelerinaj şi reculegere anuală, graţie celor care nu uită să aprindă o lumînare la sufletul său şi unde, instituţiile de cultură şi învăţămînt îi poartă numele. Mai facem un scurt popas la Zigzagurile  lui Constantin Călin ajunse la al treilea episod şi deschidem un op dedicat solidarităţii românilor de pretutindeni, Familia română. Despre care reamintim că este editată de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia mare şi Asociaţia Culturală „Familia Română”. Redactor  şef este Teodor Ardelean iar Colegiul de redacţie interminabil, dar plin de nume cu aplomb cultural. Dar să intrăm cu „toate pînzele sus” în sumar. Se pare că o bună parte din număr este dedicată  Festivalului Coral Internaţional „Liviu Borlan”. Personalitate de prim rang a vieţii muzicale româneşti, compozitor, dirijor, profesor, pianist şi, aşa cum afirmă autorii primei laudatio, Simion şi Lotica Vaida, „este cel mai reprezentativ compozitor al Maramureşului din a doua jumătate a secolului al XX-lea.” Cam 64 de pagini sunt dedicate acestui simbol local şi naţional despre care, să recunoaştem, ştim insuficient. Dar noi vom trece la segmentul literar, şi el generos, cu ample pasaje din istoria şi cultura religioasă a Maramureşului pînă la evocarea unui regretat om de cultură şi prieten, Constantin Mălinaş. Din nord spre sud, pentru o scurtă ochire asupra unui nou număr din România literară.  Vă sugerăm să nu ocoliţi editorialul lui Nicolae Manolescu, cel despre Polemică şi pamflet şi nici recursul la memorie al lui Mihai Zamfir care ne îndeamnă să ne întoarcem cu lectura la Eternul interbelic Edgar Papu. Nouă ne face plăcere egală să ne reîntîlnim cu Robert Şerban, de data asta sub lupa critică a lui Cosmin Ciotloş. Pretextul este proaspăta sa carte Puţin sub linie apărută recent la Editura Cartea Românească. Ce vreţi mai mult decît o declaraţie de genul : „În ce mă priveşte, mi-a plăcut întotdeauna poezia lui Robert Şerban. Dar abia acum, odată cu Puţin sub linie (şi cu relectura cărţilor de dinainte) am căpătat certitudinea că simpatia mea e mai mult decât o opţiune personală.” Şi, pentru că nu a ajuns la noi cartea împricinată, cităm şi noi din citate: „noapte de noapte/fiică-mea strigă de câteva ori/tata/întotdeauna o aud/dar nu-i răspund întotdeauna/nu mă amestec în visele ei/moartea n-are ce căuta acolo/o privesc prin grilajul de lemn al pătuţului/şi ştiu că ea aude şi-n somn/inima mea care-i cântă/ta-ta-ta/ta-ta-ta/ta-ta-ta.” Din nou la Ateneu, în oraşul lui Bacovia, acolo unde tocmai s-a consumat un festival dedicat Toamnei bacoviene şi unul al Avangardei literare pomenite mai sus. Despre premii şi premianţi ne dă detalii Doina Cernica. Noi ne îndreptăm atenţia spre Adrian Jicu, entuziasmat de o proaspătă lectură, romanul Doinei Ruşti Manuscrisul fanariot despre care afirmă fără rezerve că este „ un roman fabulos”. Scrie Adrian Jicu: „Manuscrisul fanariot nu este doar o reconstituire detaliată a trecutului, ci o naraţiune pluristratificată, un text – armonică, în care realul şi fantasticul, istoria şi mitul, judecăţile şi prejudecăţile, Binele şi Răul coexistă.” Nu ocoliţi nici serialul lui Liviu Chiscop, despre care am mai pomenit şi ne grăbim să facem un popas liric în grupajul de versuri al Manuelei Camelia Sava: „Norii foşneau grăbiţi/Încercând să îşi găsească un culcuş cald/Şi eu striveam între gene ploaia/Ce trecuse prin cercul de ceaţă-/Toţi eram somnambuli/Scufundându-ne în valurile nopţii:/Ca nişte mormoloci ce redevin increaţi” (Poem de seară).  În fine, o ultimă escală la Algoritm literar, revistă care ne parvine mai greu deşi este în al treilea an de existenţă, editată de Ioan Barb la Călan, revistă cu o prezentare grafică respectabilă şi o listă onorabilă de colaboratori. Îi întîlnim în sumar şi pe Silviu Guga, Horia Bădescu, Ioan Radu Văcărescu, Daniel Dăian, Mioara Bahna, Leo Butnaru, doar cîteva dintre numele care pot garanta calitatea revistei. Dovadă şi mostrele de poezie pe care vi le oferim în continuare. Horia Bădescu: „Mergem de-a pururi pe drumul/cuvintelor:/ nimic mai adevărate decât/un cuvânt nenăscut,/nici mai viu decât cenuşile/verbului/sau osemintele unui vers de-a pururi pierdut.” (Dinaintea ta merge tăcerea). Ioan Radu Văcărescu: „Ierburi arse/bălţi aproape secate şi pâraie venite de niciunde/focuri galben portocalii fumegând până la orizont/palme răzleţe de nori vineţii/ cu franjuri roşietice/funingine vegetală” (Podiş transilvan). În fine, „La mulţi ani!”, sponsori generoşi, colaboratori geniali şi…gata!

Revista indexata EBSCO