Dec 18, 2015

Posted by in Consemnari

Nicolae BACALBAŞA – Un fulger pe cerul literaturii

Rudyard Kipling, într-una din poeziile sale afirma (anticipînd descoperirile recente din neuroştiinţe): „sînt parte a tot ce-am întîlnit în cale”.

În ceea ce mă priveşte, între cărămizile ce m-au făptuit se află şi un număr de cărţi, un număr nu prea mare, căci a nu se uita, apa ce se scurge pe gîscă este un mecanism de adaptare.

Contactul cu ceilalţi este şi un mecanism de formare, cît şi unul de deformare. A clinti pe oricine din firea sa printr-un text scris nu este uşor, a clinti un intelectual suficient de vîrstnic şi cinic prin virtutea experienţei, este cu atît mai greu.

Totuşi, recent, am trăit epifania unui text.

Minunea se datorează unui prozator ce mi-a fost drag şi pe suflet la timpul său, Constantin ?oiu.

?oiu a descoperit un uluitor martor al epocii  „sub patru regi”, un aristocrat lucid şi neconvenţional, un om amestecat prin jocul sorţii prin tot ce era semnificativ politic şi intelectual în România de la începutul secolului pînă la comunizarea ţării care a ştiut să vadă, să reţină şi să expună cu cruzimea lui Daumier şi sensibilitatea lui Maupassant.

Cartea (acest termen generic este cel mai indicat, căci nu ştiu a-i categorisi genul cu exactitate, fiind categoric cu mult mai mult decît o culegere de amintiri chiar excepţionale prin ineditul dezvăluirilor din cotloanele de încremenire în convenţional a istoriei ţării) lui Gheorghe Jurgea Negrileşti este o lectură uluitoare şi obligatorie pentru orice intelectual român autentic de bună credinţă.

Ce ghinion pentru Lucian Boia, fiul secetei intelectuale, că de sub cilindrul compresor al comunismului a răzbătut neaşteptat vocea lui Jurgea Negrileşti!

Asemenea lui Lampedusa, aristocrat sicilian căruia i-a apărut o singură carte, Jurgea Negrileşti este o figură din afara roiului dubios şi agitat al aşa zisei lumi literare.

Este un intelectual cu o imensă cultură enciclopedică fără şcoală din punct de vedere oficial.  Nici măcar cea primară.

Este fiul unui boier moldovean de nobleţe neaoşă (neam dăruit de către Alexandru cel Bun cu moşia Negrileşti de lîngă Tecuci, pe care a păstrat-o de-a lungul generaţiilor) într-o Moldovă în care aristocraţia era dominată, de ce unul din cei mai celebri arhondologi ai săi a denumit „greci împuţiţi” şi a unor ruşi ce reprezentau diplomatic Imperiul bicefal slav la Consulatul din Galaţi şi în cadrul Comisiei Europene a Dunării de Jos.

Un personaj în afara tuturor canoanelor şi care în amintirile sale a fost binecuvîntat cu darul detaşării.

Acest dăruit de Dumnezeu şi de Muze ne-a lăsat mărturii uluitoare privind istoria ţării care nu a fost  ascunsă doar de către comunişti timp de jumătate de secol, dar a fost convenţional şi prudent ocultată şi de către cei implicaţi în prima jumătate a secolului XX.

Cît de mult s-a schimbat lumea într-o sută de ani!

Cît de chip cioplit sînt figurile politice şi literare ale Panteonului nostru. Jurgea Negrileşti este unul din cei ce dau drumul fiarei realităţii în Panteonul încremenit al culturii şi vieţii politice româneşti.

Peste o Românie prăfuită de convenţional suflă vîntul inteligenţei, umorului de bună calitate, a vieţii reale prinsă în scene concentrate, de neuitat.

Dintre beneficiarii privilegiaţi ai amintirilor,Tecuciul şi Galaţii.

Pe cerul vieţii mele intelectuale, Gheorghe Jurgea Negrileşti a fost un fulger.

O carte uluitoare scrisă de un om ce a vorbit mai ales ruseşte (în familie) şi franţuzeşte (în cadrul aristocraţiei româneşti interbelice) şi a lăsat o operă unică literaturii româneşti.

O carte uluitoare, ca şi soarta celui ce a scris-o scurt, nervos, vizual, aproape ca pe un scenariu de film.

Pe coperta ei am putea scrie, pastişînd banii care se află pe şosea „Aici se află istoria dumneavoastră”!

 

Fie-ţi ţărîna uşoară,  JukJurgea!

 

Revista indexata EBSCO