Dec 18, 2015

Posted by in Consemnari

Nicolae PETRESCU-REDI – Generalul Radu R. Rosetti…

Din Monografia Parohiei Brusturoasa, scrisă de preotul Sachelar Gheorghe Hanganu în anul 1915, răzbate, ca iarba prin piatra de hotar fals, dorinţa de unire a românilor din regat cu fraţii lor din teritoriile aflate sub dominaţia austro – ungară (comuna băcăuană Brusturoasa era situată chiar la graniţa cu imperiul dualist).

“Acest pămînt păstrat de la strămoşii noştri este brăzdat de ape ale căror isvoare se află de cele mai multe ori tot pe pămînt românesc, dar sub stăpînire străină. Cînd bunul Dumnezeu va asculta ruga noastră, munţii Carpaţi, care astăzi ne fac hotarul dinspre apus, a căror fălnicie se întinde pe tot pămîntul şi ceasul nostru va bate, ne vor părea nişte coline mici. Frumos e idealul nostru şi orice bun român îl visează, numai să ne ajute bunul Dumnezeu să-l împlinim mai curînd – şi atunci isvorul rîului Trotuş nu va mai curge cu murmurul lui aşa de duios, de parcă ar vrea să imiteze tînguirile românilor de sub jugul străin. Atunci va curge lin şi vesel, iar murmurul său va fi ca o horă a unirei jucată la Alba-Iulia.

După cum observăm, preotul Hanganu avea şi harul de a povesti viitorul!

La 15/28 iulie 2014 se declanşa Primul Război Mondial. La 14/27 august 1916, România intra în războiul de reîntregire.

În cursul războiului din 1916-1918, Brusturoasa a fost ocupată de armata austro-ungară timp de aproape doi ani (1914-1916). La marginea de sud-est a comunei, pe dealul Şugura, în octombrie 1916, rezistenţa eroică a armatei române a zădărnicit, timp de doi ani, încercarea inamicului de a pătrunde mai adînc în Moldova, dinspre trecătoarea Ghimeş-Palanca. Pe aici nu se trece, strigau ostaşii. Pe aici se trece în istorie, le răspundea ecoul!

După ani şi ani, din tranşeele săpate pe dealuri, pe munţii care străjuiau Brusturoasa, iarba ne aduce aminte de vremea coasei, de coasa vremurilor!…

Sîngele vărsat atunci de ostaşii români a făcut posibilă împlinirea visului de veacuri: formarea României Mari. Doi eroi naţionali îşi leagă numele lor (şi) de Brusturoasa: Emil Rebreanu – cel care şi-a găsit sfîrşitul în „pădurea spînzuraţilor” din Palanca (pe atunci, sat al comunei Brusturoasa) şi generalul Radu R. Rosetti – proprietarul moşiei Brusturoasa.

Aşezată la marginea judeţului Bacău, comuna Brusturoasa cuprindea pînă în anul 1885 toate satele de pe valea Trotuşului, pe distanţa Palanca–Asău. În 1895 şi 1926, satele Agăş şi Palanca s-au desprins de Brusturoasa, devenind comune.

Radu R. Rosetti, fiul scriitorului Radu Rosetti, s-a născut la 20 martie/1 aprilie 1877 în satul Căiuţi, plasa Trotuş, judeţul Bacău. A absolvit Liceul Naţional din Iaşi, Şcoala de Artilerie şi Geniu şi Şcoala Superioară de Război.

La vîrsta de 30 de ani s-a căsătorit cu Ioana Ştirbei, nepoata fostului domnitor al Ţării Româneşti – Barbu Ştirbei. Tatăl ei, prinţul Alexandru Ştirbei, îi lăsase moştenire un teren central în Bucureşti, iar mama, Maria Ghika-Comăneşti, moşia Brusturoasa (judeţul Bacău) şi Mîndreşti, lîngă Tecuci. Cei doi soţi vor avea patru copii: Ileana, Radu, Ioana şi Elisabeta.

Despre Ioana Radu Rosetti (Ştirbei), care-şi avea conacul pe valea pîrîului Şugura, aproape de vărsarea în Trotuş, preotul Hanganu scria în monografia sa, întocmită acum un veac: Din mica ei copilărie, ea n-a avut alt gînd decît ajutorarea celor nevoiaşi, celor fără de sprijin. Rămînînd orfană de tată şi mamă din frageda-i copilărie, spiritul ei era îndreptat numai spre bine. Astfel a făcut spital, la care vizita şi medicamentele erau gratis, a înzestrat bisericile cu cele necesare cultului precum alte fapte de mărinimie.

După decretarea mobilizării în vederea participării armatei române la al doilea război balcanic,  Ioana Radu Rosetti a format la Brusturoasa un comitet de subscripţie pentru ajutorarea femeilor ai căror soţi erau pe cîmpul de onoare.

Între 23 iunie/6 iulie şi 31 august/13 septembrie 1913, Radu R. Rosetti, comandantul companiei 12 din Regimentul Constanţa numărul 34, a participat la Campania din Bulgaria, fiind evidenţiat de comandantul regimentului. Tot în 1913, este numit la comanda Şcolii de Subofiţeri de Infanterie.

În anul 1914, Ioana Radu Rosetti moare. Avea doar 29 ani. A plecat la naşterea celui de-al patrulea copil, îmbogăţind familia cu un suflet şi cerul – cu un altul.

Odată cu furtuna lăuntrică, soţul, rămas văduv la numai şapte ani de la căsătorie, începea să simtă şi furtuna de afară. După declanşarea Primului Război Mondial, Radu R. Rosetti face parte din Marele Stat Major, iar după intrarea României în războiul de reîntregire este luat la Marele Cartier General – funcţie ocupată pînă la sfîrşitul anului.

La 4/17 martie 1917 a primit comanda “Regimentului 6 infanterie Mihai Viteazul” (aflat în zona de organizare), dar, în ziua de 21 martie/3 aprilie, se îmbolnăveşte de tifos exantematic.

După miracolul însănătoşirii, simţindu-se din nou apt pentru nobila-i misiune, preia comanda Regimentului 47/72 infanterie şi se afirmă cu regimentul său pe frontul Mărăşeşti – Răzoare. În ziua de 6/19 august 1917, Radu R. Rosetti este rănit grav. Lunile de spitalizare şi de convalescenţă vor fi urmate, în iunie 1918, de plecarea în occident – pentru a sprijini cauza românească.

În perioada Iulie 1919 – octombrie 1920 este ataşat militar pe lîngă Legaţia română de la Londra.

Pentru meritele sale militare şi contribuţia adusă la formarea României Mari, în anul 1919 este avansat la gradul de general, iar în 1924, înaintat general de brigadă. În acelaşi an cere trecerea în rezervă.

 

O dovadă a recunoaşterii meritelor sale sînt şi decoraţiile primite, româneşti şi străine:

Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, Crucea comemorativă a războiului din 1916-1918, Coroana Italiei, decoraţiile franceze Legiunea de onoare şi Crucea de război, ordinul englez Distinguished Service.

Radu R. Rosetti ne impresionează şi prin funcţiile civile deţinute: preşedinte al Consiliului de conducere al Muzeului Militar Naţional, membru corespondent, apoi membru titular al Academiei Române, conservator al Colecţiilor Bibliotecii Academiei Române. La 27 ianuarie 1941 a fost nevoit să accepte funcţia de  Ministru al Învăţămîntului, Culturii Naţionale şi Cultelor (deţinută timp de nouă luni – pînă la data de 29 octombrie 1941).

În domeniul istoriei este considerat cel mai mare cercetător al istoriei militare a românilor. Depun mărturie lucrările sale: Participarea populaţiei la Războiul din 1877-1878, 1941; Războiul pentru eliberarea Bucovinei şi Basarabiei,1942; Artileria în trecutul românesc, 1943; Făuritori de seamă ai neatîrnării României, 1946; Istoria artei militare a românilor pînă la mijlocul secolului al XVII, 1947, etc.

Dintre monografii menţionăm: Un uitat. Generalul I. Em. Florescu, 1937; Familia Rosetti, vol.1 şi 2, 1938-1940.

 

În Brusturoasa, Ioana Ştirbey (Ioana Radu Rosetti după căsătorie) şi Radu R. Rosetti s-au îngrijit de sănătatea populaţiei din comună, au sprijinit învăţămîntul, biserica, dar şi organizarea unor frumoase acţiuni cultural-educative.

La curtea de la Şugura se făceau cursuri de ţesătorie, croitorie, gospodărie şi agricultură, cu durata de un an sau doi. După încheierea lor, fetele merituoase primeau cîte o maşină de cusut.

Şcoala din Brusturoasa se înfiinţase anul 1864 şi era lipsită de cele necesare unei bune funcţionări.

În anul 1904, cu sprijinul Ioanei Ştirbey, s-a construit din cărămidă un nou local de şcoală, cu două săli de clasă, cancelarie şi locuinţa învăţătorului. Graţie prinţesei şi Comitetului de patronaj al şcolii, lîngă grădiniţa din localitate a fost înfiinţată o cantină şcolară la care luau masa zilnic 20-30 de elevi. La serbarea Pomului de Crăciun, în fiecare an erau distribuite haine elevilor săraci. Acestea şi alimentele necesare cantinei erau dăruite de administraţia moşiei Brusturoasa.

În anul 1920 se încheie lucrările de reparaţie a şcolii (localul fusese avariat în timpul războiului), iar în 1925, construcţia a încă două săli de clasă, şcoala devenind, graţie ajutorului dat de familia Rosetti, Ministerul Instrucţiunii şi  Prefectura judeţului Bacău, una dintre cele mai frumoase din judeţ.

Întru amintirea celor căzuţi în Războiul din 1877-1878, 1913 şi 1916-1918, generalul Radu R. Rosetti a înzestrat şcoala cu rafturi, lucrate în lemn de stejar şi ulm, aşezate în sala de intrare a şcolii. În ele au fost aşezate cărţile bibliotecii şcolare şi materialul didactic ce cuprindea în anul 1933 şi 50 de fotografii din Primul Război Mondial. În mijlocul acestor rafturi erau aşezate trei plăci de marmură pe care erau săpate, cu litere de aur, numele celor 155 de ostaşi din Brusturoasa, căzuţi pe cîmpul de onoare, dintre care locotenentul Eremia Gheorghe, sublocotenenţii Coman Vasile şi Hanganu Ion.

Mîndru era Rosetti şi de cei cinci civili de pe moşia sa, care, refuzînd să fie călăuze pentru armata austro-ungară, au devenit, prin jertfa lor, călăuze pentru români.

Biblioteca şcolii purta numele “General R. Rosetti” şi dispunea de 697 volume, dăruite de proprietarul moşiei Brusturoasa, sau procurate prin “Casa Şcoalelor“.  La finele anului şcolar, premiile erau asigurate în mare parte de Radu R. Rosetti şi distribuite personal elevilor merituoşi. Cei mai buni dintre ei, însoţiţi de un învăţător, vizitau în vacanţă oraşe din ţară, costurile fiind suportate tot de general.

Copiii orfani care încheiau cursul primar cu rezultate bune erau trimişi de generalul Rosetti la Şcoala Normală pentru a deveni învăţători (Petru Butucaru, maiorul care în 1944 şi-a pierdut viaţa în luptele de la Cîmpia Turzii, este unul dintre ei).

Membrii corpului didactic al şcolii desfăşurau o intensă activitate. Cercul cultural “Gheorghe Eremia“ îşi ţinea şedinţele lunare la şcolile din Brusturoasa, Palanca, Ciughieş, Cotumba şi Agăş. La unele şedinţe, deşi nu era membru, participa şi Radu R. Rosetti, “contribuind la lămurirea chestiunilor puse în discuţie, dînd sfaturi şi îndrumări folositoare“. Se recenzau cărţi, se ţineau conferinţe pe teme de interes şcolar şi de cultură generală, dar şi de igienă, de prevenire şi combatere a bolilor – atunci cînd lua parte şi personalul dispensarului din satul Cotumba.

În ziua de 30 aprilie 1933, la şcoala din Brusturoasa a avut loc prima şedinţă a Cercului cultural regional, la care au luat parte 80 de învăţători din şcolile zonei Palanca – Moineşti, Tîrgu-Ocna, dar şi personalităţi din alte domenii. Renumitul matematician Gh. Ţiţeica, membru al Academiei Române, a vorbit despre rolul învăţătorilor, generalul Rosetti a prezentat “Cîteva păreri despre lucruri şcolare“, Al. Băluţă, directorul şcolii Brusturoasa, Ştefan Varga şi Ecaterina Rădulescu au prezentat romanul lui Liviu Rebreanu “Pădurea Spînzuraţilor“. După activitate, mulţi participanţi s-au deplasat la Palanca pentru a depune flori la mormîntul eroului.

Cele mai importante edificii din Brusturoasa erau:

Biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului (zidită din piatră şi cărămidă în anul 1872, pe locul vechii biserici din lemn). În anii 1988-1989, în timpul preotului Balcanu Venţel, a fost zidit pridvorul (cel vechi era din lemn), iar Toma Lăscoiu a repictat biserica.

În curtea bisericii se află mormîntul lui Neculai Teodoreanu (preotul parohiei Brusturoasa în perioada 1867 – 1890), iar în cimitir – cel al fratelui său, Alexandru (bunicul scriitorilor Ionel şi Păstorel Teodoreanu)

– Şcoala – clădire zidită în anul 1904 şi reparată în anii 1925 şi 1944. Localul actual, cu încălzire şi apă curentă, a fost construit în 1969, în timpul directorului Alexandru Stoian.

La 9 iunie 2001, Şcoala Brusturoasa a primit numele  “Ioana Radu Rosetti. La festivităţi a participat şi Elisabeta Varlam, una dintre fiicele soţilor Rosetti. Avea 83 de ani. Serbarea a fost un regal. Doamna Elisabeta Varlam mi-a oferit atunci cel mai frumos dar: cartea generalului Radu R. Rosetti “Mărturisiri (1914-1919)“, ediţia îngrijită de Maria Georgescu, îşi aminteşte nonagenara Maria Stoian, învăţătoare la Şcoala Brusturoasa în perioada1944- 1979.

Şcoala cu clasele I-IV – Camenca a apărut în anul 1933 şi, pînă în 1939, a funcţionat în case închiriate.

– Clădirea gării, zidită din piatră cioplită, purta numele arhitectului ei – Elie Radu. Era o clădire frumoasă ca o vilă dintr-o mare staţiune. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 25 august 1944, este distrusă de armata germană în retragere. De menţionat că inginerul Elie Radu a construit şi calea ferată Tîrgu Ocna – Palanca, terminată în anul 1896.

Dispensarul Ioana Radu Rosetti, amplasat pe partea dreaptă a pîrîului Cotumba, a fost construit, dotat şi întreţinut de Ioana şi Radu R. Rosetti. Dispensarul avea şi paturi pentru bolnavi, iar cei cu venituri mici primeau medicamente gratuit. Era primul dispensar apărut pe valea Trotuşului, de la Ghimeş la Comăneşti – un dispensar modern, cu medic, asistentă şi moaşă.

– Biserica cu hramul Sfintei Troiţi, de la poalele munţilor Cotumba. A fost zidită în anul 1771 de jupînul Grigore Crupenschi Vel Paharic. Sub stareţul Pahomi (un fost haiduc) a devenit schit. Un schit cu doar şapte călugări, ne spune părintele Teodor. Biserica era loc de închinăciune pentru ei numai duminica. În restul zilelor, se rugau în peşteri din Munţii Cotomba, numai de ei ştiute. Din anul 1916, sfîntul locaş e mănăstire de maici.

Crescut în spiritual religiei străbunilor, Radu R. Rosetti a vizitat în mai multe rînduri  mănăstirea. I-a dăruit în jur de 300 de hectare şi cerul de deasupra acestora. Exista o cărare spre Brusturoasa, numită “Cărarea domniţei“. Mulţi cred că domniţa era frumoasa prinţesă Ioana Radu Rosetti (Ştirbey).

Comuna Brusturoasa ne atrage atenţia şi cu cele două monumente închinate eroilor din Primul Război Mondial: Unul mare (“Monumentul Victoriei“), cu efigia lui Ferdinand, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Decebal şi Traian, altul mic, în formă de cruce, ridicat în anul 1935 de “foşti combatanţi”. Pe crucea de piatră, sculptorul D.D. Leorde a „desenat” harta României Mari, turnată în bronz, înnobilat de cuvintele: Onoare şi glorie sătenilor localnici: Dumitru Roşu, Tinca V. Matei, Mihai Ţăranu, Catrina I. Socaci şi Neculai Ion Atomulesei, care, în octombrie 1916 au preferat tortura şi moartea prin sabia inamicului, decît să folosească drept călăuză inamicului, contra fraţilor şi patriei lor.

 

De menţionat că, în perioada ocupaţiei, austro-ungarii au ridicat în satul Cuchiniş, comuna Brusturoasa, un monument. Pe soclul înalt de trei metri, un leu de piatră, cu capul îndreptat spre Moldova, simboliza forţa armatei imperiale… Pentru cei care visau să extindă “închisoarea popoarelor”, zebra ar fi fost simbolul cel mai potrivit.

După încheierea războiului, românii au coborît leul de pe soclu şi l-au întors cu capul spre apus (spre apusul Imperiului Austro-Ungar). Pe soclul rămas liber a fost amplasat “Monumentul Victoriei “.

 

Învinuit de comunişti că a făcut parte din guvernul Ion Antonescu, neţinîndu-se cont de memoriul Marelui Rabin al României, Alexandru Şofran, care aducea noi dovezi în sprijinul nevinovăţiei ministrului, Radu R. Rosetti a fost condamnat la doi ani de detenţie. A murit în închisoarea Văcărăşti la data de 2 iunie 1949, îngrozit de gîndul că ţara încăpuse pe asemenea mîini.

În condiţiile prezenţei armatei sovietice în România, adevăratul motiv al condamnării, credem noi, este lucrarea generalului, tipărită în anul 1942: Războiul pentru eliberarea Bucovinei şi Basarabiei.

 

“Mare şi neasemuit de înălţătoare a fost  pilda  strămoşilor“,  spunea generalul într-o cuvîntare de Ziua Eroilor.

Mare şi înălţătoare este şi pilda istoricului şi generalului Radu Rosetti…

P e  m o ş i a  c e a  m i c ă,

p e  m o ş i a  c e a  m a r e !

 

 

Bibliografie:

Preot Sachelar Gheorghe Hanganu, Monografia parohiei Brusturoasa (dedicată domnului maior Radu R. Rosetti, proprietarul moşiei Brusturoasa şi Sfinţiei Sale, Patriarhul Th. Zota, protoiereul jud. Bacău), 1915.

Alexandru Băluţă, Monografia Şcolii Brusturoasa, 1933.

Volmer V. Nicolae, Monografia Şcolii cu clasele I-X, Comuna Brusturoasa, judeţul Bacău, 1865-1990

Maria Stoian, Evocare, Brusturoasa, 2001

Ionel Maftei, Istoricul Radu Rosetti, 125 ani de la naştere, Evenimentul, 3. 04. 2002

 Pentru sprijinul acordat, autorul articolului adresează mulţumiri doamnelor şi domnilor:

Virginia Merluşcă, director – Şcoala Ioana Radu Rosetti, Brusturoasa

Preotul Teodosie, Mănăstirea Cotomba

Maria Stoian, învăţătoare la Şcoala Brusturoasa în perioada 1944- 1979

Maria N. Volmer, învăţătoare la Şcoala Brusturoasa în perioada 1946 – 1981

Sorin Atomulesei, primarul comunei Brusturoasa

Maria Petrescu (născută în Brusturoasa), profesor – învăţămîntul primar

 

 

 

 

 

 

 

Revista indexata EBSCO