Dec 18, 2015

Posted by in ARTE

Ştefan OPREA – Culori şi sunete autumnale

Ca în fiecare toamnă, sezonul festivalier-teatral a fost şi acum extrem de aglomerat. Neexistînd o coordonare centralizată, acţiunile se suprapun, încît tu, critic dornic să cuprinzi cît mai mult, să vezi cît mai mult, să-ţi faci o imagine de ansamblu asupra mişcării teatrale în momentul de faţă, te afli în imposibilitate: nu poţi ajunge, de pildă, la Cluj pentru că ai vrea mai mult la Piatra Neamţ, nu poţi ajunge la Galaţi pentru că doreşti să nu pierzi FEST(in)-ul de la „Nottara” sau Festivalul Internaţional pentru publicul tînăr de la Iaşi; o adevărată dramă a opţiunii.

Mă împart cum pot şi prind, totuşi, cîteva dintre ele – unele doar parţial. La Iaşi, Teatrul „Luceafărul” s-a aflat la a VIII-a ediţie a amintitului festival pentru publicul tînăr. A avut un afiş de-a dreptul captivant, cu trupe venite din multe ţări (Germania, Italia, Portugalia, Marea Britanie, Croaţia, Olanda) şi, bineînţeles, cu participări româneşti de elită – Teatrele Naţionale din Bucureşti, Timişoara, Sibiu, apoi teatrele din Piatra Neamţ, Bucureşti (Odeon, Excelsior, Nottara, Comedie, Ţăndărică), teatrele de păpuşi şi marionete din Cluj-Napoca, Sibiu, Craiova, Galaţi. A fost o amplă confruntare de talente, stiluri, viziuni regizorale, evoluţii actoriceşti, care au bucurat publicul de toate vîrstele. Teatrul gazdă şi-a întîmpinat oaspeţii cu spectacolele Pisica verde de Elise Wilk (în regia lui Bobi Pricop) şi Hänsel şi Gretel după Fraţii Grimm (în regia lui Ion Ciubotaru). Au fost şi lansări de cărţi, şi spectacole lectură, şi ateliere de improvizaţie – adică un program complex, aşa cum se întîmplă în toate festivalurile serioase. Focusul festivalului a fost „tînărul artist român” şi, într-adevăr, s-au aflat în întîlnirile cu publicul tînăr artişti afirmaţi sau în curs de afirmare: Bobi Pricop, Bogdan Georgescu, Irina Moscu, Catina Drăgănescu, Carmen-Lidia Vidu, Sînziana Tarţa, Ada Milea, Vlad Cristache, Al. Mâzgăreanu, Radu Iacoban, Olivia Grecea, Cezar Grumăzescu, Florin Hriţcu ş. a. Directorul artistic al FITPTI, criticul Oltiţa Cîntec, preciza, în caietul-program, că „scopul prezentei ediţii e să cartografieze sinoptic o realitate cu zonele ei forte şi zonele ei albe; să identifice tendinţe, să fie utilă celor care, măcar o dată, s-au întrebat: şi acum ce fac? […] Preocuparea pentru soarta tinerilor echivalează cu girarea viitorului, iar investiţia în ei înseamnă că ne interesează ce va fi”. Scop atins de recenta ediţie, scop rămas deschis pentru ediţiile viitoare.

 

Am ajuns, apoi, la FEST(in) pe Bulevard de la Teatrul „Nottara”. S-a desfăşurat ediţia a treia (8-17 oct.), pusă sub genericul Criza limbajului, limbajul crizei. Zece zile pline, pline-ochi, în care s-au derulat acţiuni diverse, complementare, ilustrînd complexitatea vieţii teatrale, care nu se reduce – cum crede multă lume – la spectacole, ci cuprinde: lansări de cărţi, colocvii, ateliere, spectacole lectură, evocări, etc. Cu scrupulozitatea-i cunoscută, Marinela Ţepuş – directoarea teatrului şi a festivalului, a organizat ediţia aceasta pe secţiuni. Pe lîngă secţiunea principală, cuprinzînd spectacole în competiţie (din România, Bulgaria, Cehia, Polonia), au figurat secţiunile Bulevardul comediei (cu spectacole de comedie, evident); Premiere în FEST (în care teatrul gazdă a prezentat patru premiere: Femei de pst de Hanna Azoulay-Hasfari, regia Andreea Vulpe; Aprilie, dimineaţa de Mihai Ispirescu, regia Diana Lupescu; Călătoria – un spectacol în autocar, de Gavriil Pinte, pe texte de Constantin Abăluţă; Viaţa e suferinţă de Oliver Bukowski, regia Vlad Massaci); secţiunea Spectacole lectură, secţiunea Colocvii („Criza limbajului, limbajul crizei”, „Reluări şi/sau copy-paste în teatru”, „Gala premiilor UNITER”); secţiunea Lansări de cărţi (au fost lansate volume apărute în colecţia „Galeria teatrului românesc” – suplimente al revistei „Teatrul azi”, dar şi alte cărţi de teatru – de Doina Papp, Mircea M. Ionescu, ş. a.). Un impact emoţional deosebit au avut evocările din secţiunea In memoriam în care au fost readuse în atenţia participanţilor figuri emblematice ale teatrului românesc: regizorul Dan Micu, teatrologul Mihaela Tonitza-Iordache şi scenografa Cristina Pepino.

Ediţia 2015 a FEST(in) pe Bulevard a fost una dintre cele mai bogate de pînă acum, pe afişul ei aflîndu-se teatrele bucureştene Odeon, Mic, Metropolis, Excelsior, Ţăndărică şi, evident, Nottara, lor alăturîndu-li-se teatre din ţările mai sus menţionate. Făcînd selecţia pentru afişul final, Marinela Ţepuş declara că a avut în vedere faptul „că teatrul adevărat este acela care ne arată aşa cum sîntem, punînd degetul pe rană, acela care ne pătrunde în suflet, adesea făcîndu-ne să ne doară, acela care ne face să rîdem în hohote ori ne pune pe gînduri; că teatrul este şi o întîlnire mondenă, un loc al întîlnirii cu prietenii, un loc în care noi înşine devenim actori, sîntem parte din reprezentaţie”.

Gîndul directoarei s-a împlinit întocmai.

 

La Piatra Neamţ ne-am întîlnit – ca întotdeauna şi cum era firesc – cu tinereţea. Nu degeaba festivalul de acolo se intitulează Pledez pentru tine(ri). Selecţionera Oltiţa Cîntec a avut o misiune dificilă: să aleagă circa 25 de trupe din cele 83 înscrise în concurs. Le-a ales, desigur, pe cele mai performante, pe cele care propuneau spectacole adecvate devizei festivalului. Au participat la confruntarea artistică circa două sute de creatori (cu vîrste de pînă în 35 de ani), oameni de teatru implicaţi în producţii incitante, într-o mare diversitate de stiluri, de viziuni, de procedee scenice, majoritatea urmărind noutatea, înnoirea, originalitatea, unicitatea.

Între spectacolul (invitat) din deschidere, Caramitru-Mălăele, cîte-n lună şi în stele – în care cei doi cunoscuţi (şi iubiţi) actori şi-au demonstrat încă o dată măiestria de rostitori de versuri – şi concertul (de închidere) susţinut de Nicu Alifantis s-au desfăşurat nu mai puţin de douăzeci şi două de spectacole ale unor importante scene (Naţionalele din Bucureşti, Timişoara, Sibiu, teatrele Odeon, Nottara, Comedie, Act din Bucureşti, apoi cel din Iaşi („Luceafărul”), Arad, Oradea, Brăila, Tg. Jiu, Rîmnicu Vîlcea ş. a.), spectacole care au reliefat convingător efervescenţa creatoare a unei generaţii tinere sau încă tinere din care au fost de reţinut nume de regizori precum: Bobi Pricop, Al. Mâzgăreanu, Vlad Cristache, Tudor Lucanu, Bogdan Georgescu, Horia Suru, Andrei Munteanu, Cristian Ban şi… Radu Beligan.

 

Bine „încălzit” la aceste trei festivaluri am abordat cu mult entuziasm Festivalul Naţional de Teatru (23 octombrie – noiembrie), pentru care directoarea (şi selecţionera) Marina Constantinescu a alcătuit un program amplu, divers, provocator pentru oricine iubeşte teatrul sau măcar are curiozitatea de a-şi face o idee despre starea momentului actual al mişcării teatrale româneşti.

Dar despre FNT – cu alt prilej.

Revista indexata EBSCO