Dec 18, 2015

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – Primordialia

Cu doi ani în urmă apărea în colecţia Primordialia a Editurii „Muzeul Literaturii Române” reeditarea, după mai bine de opt decenii, a mirabilei traduceri homerice datorate lui Cezar Papacostea: Odysseia I-XII. Rămasă la jumătate, această traducere este exemplară prin rigoarea filologică şi emoţionantă prin glisarea lumii homerice către basmul românesc.

I se alătură acum, în aceeaşi colecţie, un volum care reuneşte două texte ale lui Cezar Papacostea, apărute în 1927 (Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor) şi, respectiv, 1935 (Bucureşti, Editura autorului), şi care nu au mai fost reeditate de atunci. Primul dintre ele, Evoluţia gîndirii la greci, este o reelaborare a tezei de doctorat susţinute în 1922 (Tradiţie şi cugetare în literatura greacă, a cărei schiţă se găsea în studiul Între divin şi uman. O problemă a culturii elenice, publicat în 1921, la Iaşi), în faţa unei comisii alcătuite din Dumitru N. Burileanu (îndrumătorul ştiinţific al tezei), Nicolae Iorga, Iuliu Valaori, Dumitru Evolceanu şi Ramiro Ortiz. Cel de-al doilea, Ştefan Zeletin. Viaţa şi opera lui, este o monografie (bio-bibliografică) dedicată prietenului său, care se stinsese din viaţă prematur, la 52 de ani. Nu putem să nu ne întristăm dinaintea coincidenţei de destin: Cezar Papacostea avea să moară în anul următor, 1936, înainte de a împlini 50 de ani.

Tripticul acestor texte ne pune dinainte un traducător a cărui excelenţă filologică este învăluită în farmecul unui vocabular de basm, un cărturar deplin care înfruntă, ferm şi nuanţat, întregul gîndirii greceşti (aşezat la locul cuvenit, într-un parcurs de la omenirea primitivă la lumea egiptenilor, babilonienilor şi evreilor, ca fundament al lumii noastre) şi un om care îşi împlineşte datoria de prieten.

Din moştenirea lăsată de Cezar Papacostea filologiei clasice, am aminti aici doar două elemente care, fără a avea nevoie de comentarii, sugerează dimensiunile personalităţii lui ştiinţifice: i se datorează introducerea în România a pronunţării erasmice a limbii greceşti şi, deopotrivă, geneza graduală a Revistei clasice (care apăruse în 1929, prin fuzionarea revistei întemeiate, la Craiova, de Nicolae Herescu, Favonius, cu cea fondată în 1926 de Cezar Papacostea, Iuliu Valaori şi Dimitrie Evolceanu, Orpheus)

Revista indexata EBSCO