Nov 24, 2015

Posted by in MOZAIC

Ioana COSTA – 40 de ani

La 24 ianuarie 1975 (în anul în care avea să fie semnat, la Helsinki, documentul ce formula un acord în zece puncte, un decalog, între Blocul comunist şi Occident: Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa) a fost instituit parteneriatul între Universitatea din Bucureşti şi cea din Hamburg, primul parteneriat între o universitate din Germania şi una din Europa de Est. La a patruzecea aniversare, cele două universităţi au sărbătorit această colaborare neîntreruptă printr-o dublă manifestare ştiinţifică: Universitatea din Hamburg a găzduit, din aprilie pînă în iunie, în fiecare zi de luni, conferinţe ale profesorilor români, iar Universitatea din Bucureşti a organizat, în 16 octombrie, un simpozion la care au conferenţiat opt profesori veniţi de la Hamburg.

Acestea sînt faptele nude. Întîlnirea a fost însă cu mult mai mult decît o simplă (chiar dacă niciodată nu este simplă, organizatoric) festivitate. Suita conferinţelor de la Hamburg s-a condensat, cumva în oglindă, într-o singură zi. Întîlnirile profesorilor care au aceleaşi preocupări au căpătat o coloratură neaşteptată, pentru că intrau acum în dialog informaticieni, filologi (clasicişti, romanişti, germanişti, orientalişti), biologi. Parteneriatul începuse în domeniul informatic şi crescuse, de-a lungul deceniilor, deschizîndu-se spre filologie. Digital humanities este spaţiul de întîlnire, în care cele două domenii încetează să mai fie reciproc intimidante, devenindu-şi reciproc necesare.

Un simpozion interesant şi rodnic. Dar, de fapt, infinit mai mult. Organizate cu o discretă mînă de fier de Cristina Vertan (care vine dinspre informatică spre umanioare şi merge dinspre Bucureşti spre Hamburg), cele două aniversări, din cele două universităţi, au avut o aureolă emoţională pe care o putem doar sugera, din nou printr-un fapt nud: prezenţa prof. Peter Fischer-Appelt, Magnificus Rector, care semnase parteneriatul din 1975 şi care acum, privind îndărăt, a spus povestea strădaniilor tenace dintr-o vreme cînd nimic nu era inteligibil ori funcţional la nivel instituţional. Universitari ce erau cumva în două lumi diferite au dialogat însă firesc, iar parteneriatul germano-român din 1975 a deschis o poartă: universităţi din Praga, Budapesta, Varşovia, Sofia au încheiat în anii următori acorduri cu Universitatea din Hamburg. Strădanii urieşeşti, neştiute atunci şi mult timp după aceea, dar de neuitat acum şi de luat ca pildă.

Revista indexata EBSCO