Nov 23, 2015

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

The Seventh Quarry – Traduceri: Olimpia Iacob

MERGI MAI DEPARTE

Alan Hardy (Anglia)

 

De multe ori crengile căzute iau brusc forme înfricoşătoare,

de membre desprinse de trup, de oameni ghemuiţi,

reptile cu jumătate de membre îmbrăţişînd pămîntul,

o clipă şocînd cu plecăciunea lor noroioasă.

Ceva nemişcat pîndeşte sub arbust.

Acea secundă desprinsă, parcă, te aruncă în faţa unei întîlniri neprevăzute.

Întâlnirea ochilor. Lucruri vii în aşteptare.

 

Ieşi din zona de tihnă,

deschizi uşa în noapte şi o porneşti prin întuneric,

îţi închipui umbre şi spaime, şi monştri ascunşi.

 

Momentul căutării lacătului ori a lanţului

şi a fugii nebune înăuntru.

 

Uneori priveşti în sus şi vezi o faţă schimbată,

o izbucnire de ură, o explozie de nebunie.

Şi asta durează. Şi trupul tău se clatină.

Simţi durerea. Un şoc neîndurător.

Trebuie să îl înfrunţi, şi chiar o faci. Supravieţuieşti.

Zilele trec. Revii la ce ai fost.

De-a lungul potecii cineva prinde căutătura unei vrăjite bucăţi de lemn,

o palmă venind din trecutul primitiv,

cu fanteziile ei.

Apoi mergi mai departe, şi mai departe pînă cînd într-o zi vine groază reală.

 

 

DÎND NUME PRUNCILOR

                       Stanley H. Barkan (SUA)

 

(25 iulie 2010, Gardiner/ New Paltz)

 

Şi astfel, în cele din urmă,

“oficial” ea primeşte un nume,

ca parte a Legămîntului,

un b’nai sau bat milah, bat Yisrael.

 

Sub chuppa

lui Bessie, străbunica ei

(pe linia ei maternă),

o faţă de masă,

ţinută de două bunici,

şi un bunic,

şi o altă bunică, prietenă bună,

o pînză adusă din Rusia,

lăsată moştenire fiicelor mai mici,

Ea-Roxy-

numită

“Rachel Miriam (Rayzel Gitl)”

Marigold Clarke.

 

Toată familia ¦sau aproape toată¦

de ambele părţi,

şi mulţi prieteni,

au venit

la petrecere

aici în Upstate,

nu prea departe

de centrul New York-ului,

de casele lor.

 

“Hiney matov umanayim”

 se cîntă, şi, într-adevăr,

e atît de plăcut

pentru prieteni şi familie

să stea împreună ca unul

într-un cerc vesel,

primind cu bucurie o fiică

a Israelului într-un trib

 

Într-o bună zi, ea, Roxy

(Rachel Miriam/ Rayzel Gitl)

Marigold Clarke,

sub aceeaşi chuppa,

o va binecuvînta pe fiica ei 

cînd i se va da

numele Ei evreiesc şi

va fi primită  cu bucurie printre ai ei.

 

 

Aşadar, tradiţia,

urzeala şi bătătura

cu fir lung

ţesute pe feţele de masă

au fost transformate în chuppas,

transmise

de la o generaţie la alta

l’dor vador-

pînă la capăt

de la Sara şi Rebeca,

şi Leah şi Rahela,

în linie

la Bessie şi Gitl,

la Bebe la Mia

la Roxi

(Rachel Miriam /Rayzel Gitl)

Marigold Clarke,

la următoarea fiică, cea mai tînără

(baruch Hashem!). . .

Amin. Selah.

 

——-

Nume în limba ebraică: Rachel Miriam

Nume în limba idiş: Rayzel Gitl

 

 

 

RÎSUL MEU

 

        Dileep Jhaveri (India)

 

Mi-am pierdut rîsul

nu ştiu unde

 

Rîsul  îmi vărsa cafeaua în poală

Mă porneam pe strănut şi împrăştiam salivă şi îmi curgeau lacrimi din ochii bine strînşi

Arăta spre mine

şi chipuri zeflemitoare din mulţime mă priveau lung

Era contagios pînă şi la telefon

Fără nici un motiv venea în fugă

şi mă zgîlţîia

aşa cum vântul mişcă florile din iarbă

Leneş zăbovea

ca lumina soarelui de decembrie peste ochiurile de geam

 

Cum pot să îl descriu?

Iepure în tufiş?

Fluture în faţa oglinzii?

Pîrîiaş sărind peste pietriş?

Fire de nisip strălucind după ce un valul se unduieşte pe drumul lui?

Delfini zbenguindu-se?

Grîu zîmbind sub coajă?

Stropi de ploaie? Stele?

 

A fost pasăre albastră?

ţipar ?

clopoţel?

aer?

scînteia neonului?

parc cu irişi?

crizantemă?

asteroid?

zirconiu?

strop de cerneală?

hîrtie foşnind ?

text nevăzut?

 

L-a îngropat zăpada?

L-au zdrobit maşinile accelerînd prin zloată?

L-au oprit semnalele?

L-a speriat căţeaua trează toată noaptea?

L-a întemniţat vrăjitoarea?

L-a redus la tăcere ceasul?

 

Unde îmi voi căuta rîsul pierdut,

acum cînd surzenia, orbirea, paralizia

mă copleşesc?

Sunt doar respiraţie umedă

morman de oase încătuşate

rană fără sînge

abces fără durere

rădăcină fără tulpină

ecou fără strigăt

 

Lumina zilei a dispărut şi felinarele nu s-au aprins încă

Să-mi spună cineva!

Se va ivi la revărsatul zorilor după ce ceaţa s-a pierdut în amurg?

A fost un vis? Sunt treaz acum?

A fost avertisment? Sunt în siguranţă acum?

A fost nebunie? Sunt vindecat acum?

 

Traduceri: Olimpia Iacob

 

The Seventh Quarry. Poetry. Issue Twenty-One. Swansea Poetry magazine.

Editor: Peter Thabit Jones Consultant Editor: Vince Clemente, a State University New York English Professor Emeritus. The Seventh Quarry Press, Swansea, Wales, U.K. with Cross-Cultural Communications of poet and publisher Stanley H. Barkan, Merrick, New York, 2015.

 

Revista indexata EBSCO