Nov 23, 2015

Posted by in Poezii

Angi CRISTEA

Paravan

în oraşul meu băiatul cu gunoiul

citeşte Gazeta de Sud la intersecţii

din maşini snobii aruncă scrum de ţigări efeminat

pătura care citeşte aspiră naturaleţea unei cărţi

în Parcul Romanescu

 

întors cu spatele la reclame tipul boem

se scutură de viaţa plină de molii luxoase

sub ochelarii heliomaţi trotuarele se lărgesc

şi se umplu brusc de femei-manechin

 

cu unghii roşii atîrnă de gîtul tău

străvezii de nesomn neruşinat de frumoase

poeme gureşe cu lungi picioare

 

îmi adulmec moartea în bibliotecă

o caut să o întind la fereastra-paravan

de cîte ori oraşul naşte monştri

 

Apelul de dimineaţă

mi-a spus ,,bună-dimineaţa”

în anii mei romantici

dar ziua nu începuse bine

se strîmbase poetul la ea

 

făcea apelul de dimineaţă

după o beţie cumpărată la litru

nu i-am răspuns decît

să-mi lase zilele nescrise

la apel nu răspund

 

în serile cînd negrul din cerul gurii

nu mă lasă să dau seara bună

aşez luna pe alfabet

mi s-au albăstrit unghiile de cerneala

care se scurge din cer

timpul sîsîie ca un şarpe agăţat de sternul meu

 

saliva secundelor îmi unge

memoria de scurtă durată

din torace ziua eclipsează fanta destinului

scriitorii scuipă o zi bună

printre dinţi

ziua / diorama perfectă/ muşcă din cel care

scrie pînă la os

 

Omidă de drum lung

sufletul se face ghem apoi devine fir de lumină

crestează în munţi labirinturi roade piatra

şi muşcă din sternul copacilor

cărarea către Dumnezeu se îngustează

pînă devine zbor

 

viaţa îşi scutură omizile pe drumuri de munte

liniştea fierbe în abis /şarpe al timpului/

în timp ce singurătatea ca un glonţ

rade cerul

 

hai să urcăm spre calea lactee

cu toate prăpăstiile în torace

m-am sacrificat onest îmi gîlgîie cuvintele

în gît /hematii autoimune/

 

poate fi lumea mai mult decît o copită de cal

rotunjită de stînci?

 

Clipe

se zvîrcoleşte vîntul şarpe ce aşteaptă asfinţitul

Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine

simt gustul de tămîioasă al toamnelor

curgerea timpului Dunărea care îmi scade în piept

 

aş rodi la fereastra lumii

vie mustind sihastru

dacă stăncuţele nu mi-ar fura inima

uitată pe glie

aerul miroase a nuci verzi

este atît de amară viaţa trăită pe silabe!

cînd pleacă berzele cînd mor cocorii

sufletul meu se întinde în lan

 

spune-mi

cînd voi aţipi în lanul de grîu

vei mai secera luna să fiu o clipă cer?

 

Ultimul ceas

moartea are raftul ei
este scoasă în tiraj redus
numai pentru iniţiaţi
zilnic o curăţ de praf
poate se va deschide acum
cît ceasul încă îmi ticăie în piept
să poată citi şi nevăzătorii
literele încrustate

de ce ţi-ar trebui văz
pentru a gusta deliciile morţii aflate pe raft?
nici auz nu-ţi trebuie, nici glas
doar palme să o poţi modela în formă de zbor

vocalele îţi gîlgîie în gît
consoanele ca nişte monede pentru vama veche
curg din paginile cărţilor
ţi-ai prins cordonul ombilical de limba ceasului
azi moartea te prinde în lesă
citeşte-o ca la prima împărtăşanie
fără auz fără văz
cu ochii deschişi înlăuntru

 

Nopţi cu luna în palme 
vara tîrzie desface orice ramură pînă la lujer
aşa cum vîntul usucă sarea
ce se scurge din rufe decolorate
lacrimi ale stelelor neodihnite
şterg rotundul pînă în abis
pe cînd luna mi se zgribuleşte în palme
/păpădie desculţă în amurg/

îmbrăcată în cămăşi de in
îmi perii părul înspre toamnă şi
vopsesc în ulei de cînepă nopţile verii
sau dansez cu luna în pantofi
în timp ce aburul rîului se ascunde între sîni
/peruzea între doi nori despiedecaţi/

iubesc mirosul de porumbi
ploaia cu îngeri camuflaţi în peşti
cerul deschis din care se scurg culori de cîmp
zilele lui august cu gust de vii

serile aud copitele cailor de la Letea
alergînd spre apus cu praful pulsînd în vene
şi implor răsăritul să-mi toarne în palme
argintul lunii încă fierbinte
să modelez eu însămi o perlă neagră
din atît de alba singurătate a lui august

 

Talazuri

pe retina mea lumea se scaldă în nopţi polare
miroase a savană a leu ce rage în amurg
luna are picioarele ascunse în nisipul rece
se curăţă cu fiecare val de pielea de şarpe
şi stinge stelele cu amfora sufletului

uneori
aş desface soarele ca pe o portocală felie cu felie
să îmi miroasă tălpile a lumină
cînd voi înota în talazul mărilor cu genele întoarse
spre cer

în palmele mele sentimentele se mulează
nisip umed apă şi soare
îţi beau lentoarea clipelor necuminecate
patima roşie dezleagă harta cuvintelor
vino de pe marte şi coboară-n vezuviu

poţi balansa contrasentimentele cu o perdea sau
nişte vitralii albastre
pe care am pictat aburul iubirii
/şerpoaică de apă/

 

Zecimalele lunii

cu o mie de cai
poţi cumpăra o scară spre cer
dar liniştea cu glas de greier
nu o poţi haşura
stînd la fereastra ovală a orizontului
cu pintenii înfipţi în talazul ierbii

cîte secunde dorm în lanul de veghe
şchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează bolta
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală

vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mîngîind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri

respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
cine îşi va îneca sorţii
cine aburul nopţii îl va ancora lîngă mal?

 

Descîntec de singurătate

calea spre strîmta singurătate se bifurcă…
în piaţa mare columbii aşteaptă ziua de pensii
zilele cad ca nişte firimituri uscate
golaş pomul de la uşa bisericii muşcă din căldură
mîngîind umbra cîinelui

de la atîta arşiţă apele răpesc minute
cu burţi umflate de peşti
singurătatea sparge pietre lupul pădurii îşi linge coada
licantrop de nopţi fierbinţi
fantastic vîntul îmi suflă în ceafă
îmi respiră neliniştile cu o discreţie de septuagenar

sub cerul fierbinte îngrop păpuşa de lut
va ploua într-o vară…
vor creşte nucii va cînta prigoria
căldura îţi dilată inimă pînă la mine
şi suflu înspre tine zece secunde de gheaţă
suflete, ce-mi descînţi de singurătate într-o vară
hrănită de columbi

 

Poem cu cerneală simpatică

se scurge pe cele două mîini

cerneala simpatică

pasez lentoarea timpului cu un croşeu de stînga

taci cu amurgul între dinţi

îmi eliberezi hulubii

 

improvizaţia aceasta de clipe

miroase a ratare amoroasă

dacă ai bea cafeaua din palme

poate aş dormi nopţile pe cuvinte altfel

 

se citeşte pe malul Senei din cărţi

îmi este dor

de alegoria din Luceafărul

 

luna îmi plimbă singurătatea în landou

te închizi în birou şi scrii pe pereţi

 

sînt o jigodie pictez anapoda

sînt clară ca vinul nu pot

colora un destin iar graurii minţii mele

zboară în zigzag

 

spirala dintre moarte şi azi

este ca o jardinieră

am învăţat că în cer te încalţi cu singurătate

iar aici spui du-te dracului şi mai pui de-un poem

 

Metamorfoza

ne putem curăţa de cuvinte
în toate dimineţile cînd băutul cafelei
devine epopeic
am arta de a nu-ţi face pe plac
de a bea dintr-o ceaşcă minusculă
zaţul clipelor/fîlfîit de berze în surdină/
în zile patinate cobor la demisol cu anxietatea
că praful zilei se va aşeza pe umerii
oraşului
iar tu îţi vei pierde iarba din palme
vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi
nu-ţi mai vin păsările cerului
la ora de cumpărat armonii

serile îmi conjug timpurile la mai mult ca perfect
şi inventez cuvinte lipsite de şireturi
închid în sertar pîinea după-amiezii rugăciunile
nesomnul păsării în zbor
ce gust de cafea la ibric are oraşul fără omizi
cu armoniile lui pastelate

insomniile îmi tîrăsc setea antologică pe asfalt
şi mă imploră
preschimbă-te în omizi
sau vino vopsită hedonist
prin tăcerea verii care falsează

 

Sub Podul Suspinelor

existenţa se gustă ca un nectar/dulce de-amar/

aerul în formă de pasăre roteşte galaxia liniştii

orele se zbat în turnul cu o sută de trepte

/pene negre ale unui alb de destin/

îţi parfumez cu fidelitate zborul ca un suspin androgin

 

desculţ în trupul cuvintelor

mîngîi pietrele ca într-un ultim exod

vor suspina în ii de borangic brodate cu

timpul închis în catedrală

 

nu mă voi confesa decît munţilor estropiaţi

rănile picioarelor hrănesc sufletul oraşului cu gust

de limonadă cu mentă

hai să dăm o tură călare pe motocicletă

tu vii dintr-un steag

eu vin dintr-o ecuaţie

 

de ce ai suspina sub un pod unde

ţi-ai suspendat ora de fericire

iubind la comun

 

Revista indexata EBSCO