Nov 23, 2015

Posted by in Poezii

Gheorghe GRIGURCU

Dimineaţa poetului

 

 

O nouă dimineaţă se revarsă

în muşchii braţelor tale

răcoroase cum un izvor

 

sus de tot

înveşmîntat în odăjdii de nori montani

Dumnezeu se închină la Sine

 

jos cîntă o privighetoare

 

neputînd ajunge la Dumnezeu

tu te-nchini privighetorii.

 

 

 

Pictură

 

O după-amiază blîndă aidoma oaselor

o tensiune nervoasă trebuitoare

ciorchinilor aurii de struguri

un consum necontrolat de culori

cum al apei la chiuvetă

un simbol umil cum o mişcare-a mîinii

o şuviţă de fum de ţigară pulsînd

cu-ndărătnicia unei artere

un regret de demult cum un ornament

poleit de lehamite

o pensulă ce-ar vrea să picteze

creierul cerului

un contur pe care nu-l umpli cu nimic

fluierînd a pagubă.

 

 

Pe munte undeva

 

Pe munte undeva sus extrem de sus

acolo unde prieteniile se-nfiripă

cu o blîndă inexactitate

asemenea ceasornicelor ieftine

acolo unde iubirile se rotesc

cu pasiunea unor giruete-n care

se-ncîlceşte Soarele

şi se enervează teribil

acolo unde viaţa şi moartea

se tîrguiesc ca-n piaţă

vînzîndu-şi una alteia drept suveniruri

felurite obiecte cu care

n-are ce face de fapt

nici una nici alta.

 

 

Măruntele evenimente

 

Vin cum să nu? vin

uneori şchiopătînd puţin şovăind

măruntele evenimente ale zilei

se intersectează se stînjenesc ori se sprijină

unul pe umărul altuia

nu-ntreabă nimic

îşi trag suflarea îşi îndreaptă

ţinuta oftează apoi se-ntîmplă

să vorbească vai

cu voce molcomă despre alte mărunte evenimente

care nu vor veni niciodată.

 

 

Matinală

 

Un pat cu aşternutul boţit

în cutele sale pacea dragostei neîmplinite

 

aşijderea neliniştea cutremurătoare

a celei împlinite.

 

Ape

 

Ape cu zimţi

aidoma unor monede.

 

 

Să nu treacă ziua

 

Să nu treacă ziua asta să nu cumva

să treacă strada pe furiş să se treacă

aidoma unei femei iubite

să petreacă fără noi în cheful

aiuritor al absenţei

aşa cum e treacă-meargă bolborosind

sufocată de pustiire

ea mereu trecătoarea

cu privirea-nălţată în care mai poţi desluşi

fotografii la minut din trecut

să nu treacă ziua Doamne să nu.

 

 

Acum la capăt

 

Acum la capăt înălţimile

puse cap la cap

cu-o îndemînare de tîmplar

ne măsoară trecutul şi

din crăpăturile lor astupate cu pap

din rărunchii lor veşteji

dar încă brutali

lăsînd prezentul în plata Domnului

se răstesc la viitor.

 

Semn de carte

 

Mireasma unei zile

se odihneşte-n duhoarea ei.

 

 

Un portret al vîntului

 

A făcut un portret al vîntului

într-o încăpere închisă

dar nu l-a terminat

(mereu lipsea cîte ceva

ba un tremur al buzei o roşeaţă o paloare

ba un rictus al nepăsării celei preaomeneşti)

pînă cînd într-o zi a deschis fereastra

lăsînd înăuntru o trîmbă de aer cald

şi portretul s-a desăvîrşit de la sine.

 

Gheorghe Grigurcu

 

Revista indexata EBSCO