Nov 7, 2015

Posted by in Lecturi complementare

Maria CARPOV – Experiențe extrapolabile

Cel mai recent număr (38-juin 2015, Aoste) al revistei Education et sociétés plurilingues, a cărei mare actualitate am avut deja prilejul să o semnalez în această rubrică, înscrie, potrivit programului său de informare despre educaţia/ instrucţia plurilingvă, atît pe dimensiunea pedagogică cît şi pe cea a raporturilor cu mediul social, o serie de articole despre impactul contactului dintre limbi, diferit în funcţie de perspectiva adoptată asupra unui obiect de atentă observare/ cercetare sub multiplele sale feţe. Permanentizînd perspectiva francofoniei, dublată tot mai vizibil de cea a informatizării pentru realizarea reformei/ reformelor învăţămîntului, experimentarea metodelor, a căilor de reuşită în tentativa de a-l pune în concordanţă cu achiziţiile tehnicilor care au determinat noi structurări la nivelul timpului, al duratei studiilor, introducerea unor noi discipline, cu metodologii specifice participă activ la atingerea scopului urmărit de acţiunile reformatoare concrete. Numărul 38 al revistei la care mă refer ilustrează convingător aspecte ale acestei mişcări, cu insistenţă asupra caracterului pragmatic al plurilingvismului, mai precis, al contactului dintre limbi examinat nu doar în societăţile plurilingvistice, constituite istoric. Reforma didacticii vizează avantajele limbii străine, franceza în toate cazurile evocate aici, acel FLE (Français Langue Etrangère), locul francezei putînd fi luat de oricare altă limbă predată/ învăţată ca limbă străină. Cele mai multe articole au, fireşte, un caracter fundamental didactic, interesul lor constînd în tratamentul de natură argumentativă pro reformare la care sînt supuse chiar şi unele metode socotite revolute în învăţarea limbilor străine. De exemplu, „Enseigner la langue française autrement”, unde autoarea, Carmen Soddu Gard, pare să conceapă clasa ca un agreabil spaţiu de convivialitate: „didactica limbilor este domeniul cel mai relevant al impactului pe care contactul limbilor îl poate avea şi îl are asupra tineretului”, acesta fiind şi scopul revistei, deşi abordările sînt diferite, motivaţiile fiind adaptate la realităţile societăţii. Din perspectivă pragmatică, se impune şi respectă principiul că fiecare din limbile aflate în contact dă şi primeşte.

Perspectiva avantajului reciproc a favorizat dezvoltarea unui nou proiect, bacalaureatul binaţional, proiect lansat în Franţa de cîţiva ani, cei ce obţin diploma avînd dreptul de acces la învăţămîntul superior francez, italian, spaniol etc. potrivit proiectelor posesorilor unei astfel de diplome. Special axate pe această chestiune sînt două articole care se adaugă seriei publicate anterior. Mă opresc asupra celui care face referinţe la experienţa personală în aplicarea proiectului, Gabriella Vernetto, „L’ouverture à l’international par un diplôme binational: le BACHIBAC”(<BACHIllerato+BACalauréat), naraţiunea unei activităţi pe tema menţinerii interesului pentru o iniţiativă îndrăzneaţă… ce s-a dovedit realistă.

Articolul trezeşte curiozitatea chiar de la început prin alura sa publicitară, „un dispozitiv care a arătat că se poate”, dispozitivul fiind o nouă formulă pentru dobîndirea unor competenţe – şi mari avantaje – prin învăţarea, cunoaşterea contactului interlingvistic: „Parcursul, programul şcolar pentru obţinerea acestei diplome permite liceenilor să-şi însuşească competenţe solide într-o limbă vie, să înveţe discipline aşa-zis nelingvistice (DdNL) în această limbă, să se familiarizeze cu cultura ţării partenere şi să înveţe să trăiască şi să muncească într-un context intercultural”. BACHIBAC, cel mai recent din dispozitivele create şi puse în aplicare de Franţa – precedentele fiind ABIBAC, partener Germania, ESABAC, partener Italia – de astă dată, Spania. Programul a demarat la deschiderea anului şcolar 2010/ 2011. Mai întîi a fost semnat un acord interguvernamental (10 ianuarie 2008) privind „integrarea, cuprinderea unor elemente din curriculum celor două sisteme educative” din perspectiva deschiderii internaţionale. Numărul de licee participante la acest experiment este de 62 pentru fiecare ţară, cel al elevilor implicaţi fiind în permanentă creştere, de la sub o sută în 2010-2011, la peste o mie în anul şcolar 2013-2014. Practic, limba şi literatura se fac în limba ţării partenere, adăugîndu-se încă cel puţin o altă disciplină, total 10 ore săptămînal de partea franceză – partea spaniolă prevede 11 ore, 3 fiind pentru o disciplină la alegere. Opţională, de ambele părţi, este istoria-geografia ţării alături de care se desfăşoară programul, „dispozitivul”. Destinatarii secţiilor BachiBac sînt elevi care au deja un bun nivel în limba străină „minimum B1 prevăzut de Codul european comun pentru limbi, dar pentru a obţine diploma dublă trebuie atins nivelul B2 potrivit aceluiaşi cod, pe lîngă reuşita la examenul final, la ambele limbi, atît la probele scrise, cît şi la examenul oral pentru a primi diploma de dublu-bacalaureat. Nota – de fapt, media notelor – trebuie să fie egală „cu cel puţin 10/ 20. Probele scrise trebuie să ajute la evaluarea capacităţii elevului de a face o demonstraţie bine structurată, coerentă, a capacităţii de sinteză, a celei de a propune exemple pertinente. Subiectele lucrărilor scrise sînt elaborate, împreună, de către reprezentanţii celor două ţări, care pot să asiste la evaluare”. Este descris apoi, amănunţit, conţinutul programului de istorie care are ca obiectiv „construirea unei culturi istorice şi geografice comună celor două ţări şi oferirea cheilor ce permit explicarea, înţelegerea lumii contemporane”. Acest tip de învăţămînt are în vedere legătura strînsă dintre formarea metodologică şi îmbogăţirea cunoştinţelor, „conjugarea aspectelor didactice ale activităţii profesorului de istorie cu respectarea libertăţii de alegere şi a responsabilităţii pedagogice a acestuia (…) pentru a asigura eficacitatea”.

Din dorinţa de a înlesni înţelegerea scopurilor şi a rezultatelor, autorii articolului au adresat un chestionar profesorilor şi un altul elevilor, diferenţa fiind făcută de statutul fiecărui grup faţă de proiectul diplomei duble. Adresanţii provin din trei licee din Franţa alese după „excelenţa” poziţiei limbilor străine, „tradiţia de calitate”, deschiderea către internaţional, acestea fiind prioritare, la care se adaugă, bineînţeles, existenţa unei secţii BachiBac.

Profesorii văd, ca principal punct tare, în organizarea diplomei duble, însuşirea, în foarte scurt timp, a limbii spaniole, mai ales a celei de specialitate, un atu serios într-un viitor în care mobilitatea în viaţa profesională devine o posibilitate de care trebuie să se ţină seama. Un alt punct tare este, în viziunea profesorilor, îmbogăţirea spirituală. Sînt atuuri ce duc la „formarea mai completă a cetăţeanului actual care nu mai trebuie să se mulţumească să trăiască, să participe, să dezbată într-un spaţiu naţional îngrădit, el trebuie să priceapă rotiţele unui spaţiu mult mai întins unde învăţarea dispozitivului non-lingvistic nu poate fi decît un avantaj pentru formarea şi integrarea sa în lumea de astăzi”.

Se subliniază importanţa contactelor interlingvistice şi de altă natură, posibilitatea schimburilor, dezvoltate chiar şi în afara activităţilor şcolare, vacanţe reciproc atrăgătoare, motivante pentru elevi.

Nu este ignorat rolul noilor tehnologii şi impactul lor asupra metodologiilor care vor suferi schimbări necesare.

Greutăţile şi strategiile de rezolvare, de depăşire a unor situaţii inerente, de pildă, determinarea elevilor de a accepta studiile literare şi de a lucra în acest domeniu, învăţarea unei limbi specializate, istorie şi geografie, care implică demografie, economie, ideologie, politică etc.

Lipsa experienţei este şi ea o greutate la care se caută soluţii.

Răspunsurile elevilor arată că, în privinţa organizării globale a „dispozitivului”, aceştia împărtăşesc în mare parte opiniile profesorilor. Diferenţele apar acolo unde, de altfel, ne aşteptăm, ele fiind generate, cf. supra, de condiţia faţă de noua formulă de învăţare: motivarea alegerii secţiei BachiBac (origini familiale, pasiune pentru cultură, cunoştinţe lingvistice deja însuşite, oportunităţi profesionale, raţiuni şcolare etc.), urmările pozitive (stăpînirea limbii, îmbogăţire culturală, schimburi curente între parteneri etc.), greutăţi întîmpinate („secţia este foarte grea”), strategii de depăşire (antrenament regulat, zilnic etc.).

Pe baza acestor rezultate şi a propriei lor experienţe, autorii articolului, exemplar pentru cunoaşterea noutăţii, a elementelor care aduc schimbări într-o formă de învăţămînt, trag concluzia că BachiBac este „o filieră care cere angajare” – adică exigenţă, efort, muncă intelectuală, pasiune cu scopul şi certitudinea reuşitei şcolare şi profesionale: Lucruri pe care cei angajaţi şi le asumă cu entuziasm. Elevii sînt motivaţi să participe la această adevărată „misiune de Serviciu public”, căci, aspect important, deşi ei provin din toate mediile sociale, din colegii sociologic vorbind foarte diferite, reuşita nu face nici un fel de discriminare.

Revista indexata EBSCO