Oct 17, 2015

Posted by in Poezii

Raul Constantinescu

STEA SIHASTRĂ

 

Mi-e viaţa fereastră deschisă spre nord

prin care un ochi fix mă ţinteşte…

ventuze spre mine întinde hoţeşte

caracatiţa domnind prin fiord.

 

În morile vremii măcinînd în gol,

mai scapără o clipă-n fereastră

grăunţe de gheaţă albastră –

nemăsurat prin nopţi rostogol…

 

În cer mai fulgeră-o clipă măiastră

tandru răsfrîntă-n clepsidre;

în nisip cad mii de capuri de hidre,

deasupra tronează steaua sihastră

 

PRINOS

 

În mine un templu înalţ de o viaţă

coloană de gînduri pe umăr;

cîţi sub mine-s nu pot să-i număr,

cîţi veni-vor – umbre în ceaţă

pe-o margine uitată de lume –

catedralei de vise prin spaţii

raze roiuri numere nume

se revarsă-n amiezi fulguraţii

VIN  VĂMILE,  VIN…

 

Vin de jos şi vin de sus

vămile dinspre apus…

vin cu junghiuri şi cu plumb

peste oase ce se rump…

vin cu zvon de clopoţei,

scutur prin ani merii mei…

vin cu vifor şi ninsoare

pe la tîmple albă floare…

vin cu suliţi şi cu săbii

şi cu goalele corăbii…

vin vămile, nu se duc…

nu mai cîntă pui de cuc

 

 

 

FESTIN

 

Eu tu – balansoar iubirii –

ne devoră himerele firii;

ba jos ba sus ne soarbe înaltul

născuţi unul prin altul,

inimă-n inimă, gură în gură

iubirii-nflorită arsură…

cerul prin noi se-mplineşte,

dumnezeu se reciteşte

în jumătăţile două –

în arşiţi cupe de rouă

CATRENE

*

Cînd nu te ştie nimeni, cînd nu te iubesc zeii,

reazem cauţi singur în raza ideii;

ce-i dincolo să ştii mintea te-ndeamnă…

bănuieli doar – deşertăciuni, iluzii înseamnă.

*

Cavalerii – unii-n cer, alţii-n pămînt,

nici scutieri, nici Dulcinei nu mai sînt,

în gol se-nvîrt doar morile de vînt,

domneşte banul – goană după vînt.

*

În nadir sporindu-şi dorul visul,

nepătruns neştiut tresaltă abisul

cum embrionul străpunge grăuntele,

vise-n izvor pîlpîie muntele.

*

Înşir’-te, mărgărite, răsăriţi perle

în noaptea durerii maree de sînge

curcubeie de triluri privighetori mierle

sublimează inima lumii ce plînge

*

Puls prin celule suflete inimă vis –

a Domnului vie-n toate lucrare;

prin noi înfloresc nostalgii de paradis –

fericitele înalte libere clipe prea rare…

*

Clepsidrei viaţa-şi dă preaplinul,

seminţe-n punct zero ningînd,

eoni căzuţi plîngu-şi declinul;

auie aeru-n golul morii de vînt…

*

Din Tao spre Tao calea creşte,

aproape-n departe se împlineşte;

soarbe, emană Tao întruna Tao;

din spini floarea vieţii singur ia-o

*

Înlăuntru şi-n afară strajă –

luptă-ntruna miez şi coajă

precum margine şi centru

curg din contra-n pentru

*

Unu e-n toate, e şi în tine

fructul răului spre bine;

caută-l pînă sub soare

umbră eşti trecătoare

*

Înlăuntru şi-n afară pururi deschis

m-adîncesc în zbor necuprins;

umbre din peşteri răsfrînte-n rîu las…

din galeşe-oglinzi renasc dor fără glas

 

Revista indexata EBSCO