Oct 15, 2015

Posted by in Consemnari

EPISTOLE INEDITE: Aurel DUMITRAŞCU

Aurel DUMITRAŞCU (n. 21.11.1955, Borca, Neamţ – m. 16.09.1990, Bucureşti) către Gellu Dorian (Botoşani) şi Lucian Vasiliu (Iaşi)

Am selectat din cele peste 500 de scrisori (veritabilă, verticală radiografie a anilor ’80 ai secolului trecut) expediate de Aurel Dumitraşcu în perioada 1979-1990 (a decedat la 35 de ani!). Ele vor apărea în colecţia „Manuscriptum” a editurii „Junimea”. În noiembrie a.c. admirabilul poet şi epistolier  ar fi împlinit 60 de ani.

Destinatarii, Gellu DORIAN şi Lucian VASILIU

  

Borca, – 9 aprilie 1984

Bună dragule!

Îţi răspund la epistola din 30 martie, venită tîrziu, e drept, dar binevenită. În primele zile din aprilie am plecat la Iaşi. Sesiune. Am dat cinci din cele şapte examene cîte am pe an. Le-am luat pe toate, descongestionîndu-mi vara. Cred că fac toată chestia asta (filologia) din… orgoliul de a avea orgoliu. Ba chiar, la examene, ţin ca la unele să fiu bun, cel mai bun. La unele şi sînt – teoria literaturii, istoria literaturii. Mai am de dat filosofia şi slava veche.

La Iaşi era cald, reconfortant Aici, în schimb, a nins şi e foarte rece. Vreme infectă. Stau în casă, ascult muzică, citesc (acum Wittgenstein – din „Tractatus logico-philosophicus”; îl găsesc deosebit de profund!), scriu scrisori.

Şi cînd te gîndeşti că la Iaşi mă duceam zilnic cu Luca (Piţu – n. red.) să privim magnoliile înflorite! Zilele cu Luca, Lucian (Vasiliu – nr. red.) şi ceilalţi mi-au priit. Şi ulcerul mi-a mai trecut. Mai ţin cont de regim, totuşi! Mă simt rău deseori. Poate voi supravieţui. Asta ar fi! Sînt anunţat cu cartea în buletinul 2/’84 al Centralei editoriale, deci pentru acest trimestru. O supra-comisie (anul Congresului, deh!) va reciti manuscrisul. Doamna Gabriela Negreanu, bolnavă, mi-a comunicat telefonic că a venit confirmarea pentru tipărire. Habar n-am cum va fi. Sper să nu-mi scoată (acei tovarăşi) şi textele „rele” care au mai rămas!

Doamna Gabriela e o dulce, evident. Mi-e foarte dragă şi-mi aminteşte mereu de Nastasia Kinski din „Tess”. E cea mai plăcută femeie din toată Casa Scînteii! Lasă-mă să cînt la enşpe… trişti!

Îmi pare rău pentru tot ceea ce nu ţi se întîmplă benefic! Am avut şi am încredere în tine şi pînă la urmă nu se poate să nu ieşi şi tu cu carte. E preferabil, însă, să nu prinzi o vreme editorială ca cea de acum, cînd totul se răstălmăceşte abuziv! Vorba lui Evgheni Şvarţ: „Sîntem atît de fericiţi că nici nu ne vine să credem!” Ţin să rămîn curat şi bun. Că-s şi intolerant deseori, asta nu-i rău. Cinstea implică întotdeauna şi o anumită doză de intoleranţă. E o chestiune de igienă.

Cred că dac-ar veni mai curînd căldura, toate mi s-ar părea mai uşor suportabile. Aş pleca undeva să nu mai îndur umilinţa frigului. Îmi pare rău că atâta viaţă ni se risipeşte prin ciuda întru frig. Prezenţa [T.] continuă să fie ceas mai aleasă bucurie a mea aici. Dacă auzi că m-au legat, să ştii că din cauza ei!

Îmi pare rău că nu prea apar cronici la cartea lui Daniel (Corbu – n. red.). Ulici, cel puţin, a pălăvrăgit doar în „R.L.” (revista „România literară” – n. red.), fără ca să spună ceva. În „Convorbiri” va scrie Lucian (Vasiliu – n. red.). Ceilalţi s-au abţinut. Şi cartea lui nu-i slabă, e doar incompletă, forfecată de funcţionarii care controlează editurile! Să sperăm că la a doua nu va mai fi tot aşa! Dacă, vorba mamei, va mai fi lume!

Îţi doresc bucurie şi linişte! Şi succes la JUNIMEA (editura – n. red.)! Poate va ieşi şi Adrian (Alui Gheorghe – n. red.)!

Mai scrie-mi! Eu-s cam împrăştiat acum!

 

Al tău, mereu,

Aurel Dumitraşcu

 

 

Borca, 25 septembrie 1985

– tot epoca luminoasă –

 

 

Dragule,

 

E miezul nopţii, ascult rock şi-s tare sătul de mine în realitatea cea întinsă şi dreaptă.

De o vreme, am constatat, nu-mi mai prea place să scriu scrisori. E ceva nou şi ciudat în viaţa mea de schivnic. Am vrut atît de mult să plec de aici în acest septembrie, încît se pare că e normal să nu mai fiu întreg acum cînd, iată, sînt tot aici, livrat unei existenţe mizerabile.

Nu ştiu ce-am să mă mai fac!? Dar nu vreau să mă mai plîng. E stupid să am aproape 30 de ani şi să mă mai plîng. Nu merită, însă, nici să-mi trec vremea înjurînd, mai ales că-n această latură nu-s întotdeauna ingenios – deci mă pot plictisi.

Citesc din inerţie, fără apendice, şi-mi spun că, la urma urmei, alţii n-au bucuria de a citi rarităţile pe care le citesc eu. Trăiască Luca Piţu! Azi am terminat de citit o carte de-a dreptul minunată a lui Roland Barthes, „La chambre claire”. Despre imagine, despre fotografie. Minunată! Mai ales că există în mine o fascinaţie aparte pentru fotografii. Am mai spus-o: a privi înseamnă mult mai mult decît a vedea, înseamnă pur şi simplu a nu rămîne singur.

Am trăit o vară luxoasă ca o haimana! Ar trebui să mă duc la primărie să se confirme oficial că sînt totuşi un om viu.

Examenele din iulie, restanţa din septembrie, munţii, un voiaj în Maramureş, à pied, cu Radu Florescu şi alţi băieţi de aici. O bucurie: întîlnirea de la Bucureşti cu Marta Petreu. Ea a venit cu avionul de la Cluj! Un camarad de elită! De neuitat. Ne scriem ca şi cum am şti că noi nu vom trăi prea mult. O vizită a Elisabetei Vartic, aici, nu a schimbat pustiul cu care joc rummy.

Mi-e tare silă, dragule!

Citesc.

Deci mă strîmb în aceleaşi pete.

Constat – îmi scrii – că şi tu trăieşti ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alţii!

Dacă scot în ’86 „Biblioteca din Nord”, plec la Moscova! Aşa, să văd şi eu dacă rusoaicele au coate.

Mi-e ciudă pe tine cu „ştergerea” examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă personal!

Poate ieşi şi tu cu carte! E tot ce-ţi doresc! Îmi închipui că eşti la capătul aşteptărilor. Nu ceda! Şi nu face nici un compromis!

Nu, nu „citesc” revistele decît prin chioşcuri, cînd sînt prin oraşe! Mai bine ar face mături din ele! Că tot sînt ilizibile!

Nu-mi poţi face cadou „Zenobia” lui Gellu Naum!? Aş fi tare fericit!

E o muzică grozavă la ora aceasta!

M-a cam durut stomacul în ultima vreme. Am şi plîns! De asta nu mai poate creierul meu!

Adrian (Alui Gheorghe – n. red.) a fost mutat la Casa pionierilor din P. Neamţ, instructor cu creaţia literară! Mă bucur pentru el. Sava venea de la Canal cu o floare în dinţi. […] Radu e încă în concediu, aici. Lungi plimbări pe coclauri. Şi pe el mi-e ciudă că nu se apucă de-nvăţat. Vrea să se însoare! Ca să nu mai ţipe la mărăcini.

Am lecturi minunate! Trăiască Luca Piţu!

O să mai vorbim.

Ai grijă de tine!

Poezie! Poezie! Poezie! E destul!

 

Te îmbrăţişez, Aurel (Dumitraşcu)

 

 

Borca, 16 ian. ’83

 

Dragul meu,

 

Din munţi. Aici e omăt, un omăt îngheţat, dar omăt. Am început să învăţ. Am trecut pe la Centrul de librării, am discutat cu Bararu. S-a simţit puţin ofensat că Andi Andrieş foloseşte intermediari, cînd ar putea să-i dea un telefon, plus că se văzuse la Bucureşti cu el şi discutaseră tocmai în problema cu cererile de carte. Ei au cerut 800 de exemplare, am înţeles că mai multe nici nu pot cere, aceste 800 zicînd că deja sînt foarte multe pentru un judeţ în care cererea de carte nu e ca-n Buc., Cluj, Iaşi etc. Oricum, eu i-am spus toate cele în favoarea suplimentării. Cînd va vorbi cu Andi Andrieş, acesta îi va spune că nu mi-a zis nimic mie în acest sens – domnul Parascan (prozator, muzeograf la MLR Iaşi – n. red.) ar trebui să-i comunice domnului Andrieş că eu am spus că cei de la JUNIMEA şi de la Pogor m-au „rugat” să trec şi să vorbesc în legătură cu posibilitatea suplimentării tirajului la acel album (dedicat lui Ion Creangă – n. red.). Asta pentru că eu voi mai avea nevoie de Bararu cînd îmi apare carte şi nu trebuie să-mi spună că l-am minţit cu ceva.

Am vorbit cu Raveca în legătură cu cererea unui număr mai mare de exemplare din cartea ta. A făcut-o deja, dar poate să ceară mai multe dacă tu îi vei da un telefon cînd cartea va intra în tipografie. Valabil şi pentru domnul Parascan! Asta ar fi!

Acasă mă aştepta un dar din Franţa, trei cărţi minunate: „Nexus” şi „Plexus” de Henry Miller şi „Syllogismes de l’amertume” a lui Cioran.

Acum învăţ. Şi o aştept pe T.

Vin la Iaşi pe 6-7 februarie, cum am stabilit.

Îi mulţumesc încă o dată mult domnului Rusu (Constantin-Liviu, conservator-muzeograf la MLR Iaşi, coautor al albumelor dedicate lui Eminescu şi Creangă, apărute la editura „Junimea” – n. red.)  pentru portretul lui Eminescu! E mai multă claritate în camera mea de cînd am acest minunat portret! Mulţumescu-i mult!

Adrian (Alui Gheorghe – n. red.) nu m-a aşteptat în P. Neamţ.

Radu (Florescu – n. red.) îţi transmite numai gînduri bune!

 

Toate cele bune!

 

Al tău

Aurel

 

 

Borca, 11 sept. ’83

 

Bunul meu Lucian,

 

Ascult Strauss (– muzică boierească –) şi îţi scriu iar. Din munţi. Ţi-am dat semne şi din Bucureşti. Anunţam revenirea mea în aceste prime zile de septembrie la Iaşi. Mi-am luat un pick-up care acum mă desfată şi nu am mai putut întoarce prin Iaşi. Radu mi-a spus că tu nici nu erai în Iaşi, că erai plecat prin Transilvania. Deci ne vom vedea în alte zile. Rămîne valabilă dorinţa mea şi a ta de a veni şi-n această toamnă în munţi. Vei vedea tu dacă poţi. La rîndu-mi, voi veni la Iaşi spre sfîrşitul lunii, bine nu ştiu nici eu cînd!

Divorţul de T. (asta-i!) mă amărăşte rău de tot, dar se pare că nu există nici o speranţă întru conciliere. Nu ştiu de ce mereu triumfă prostia?! Să învăţ alte zeiţe? Să mă „reorientez”, cum ziceai tu?! Mi-e greu, dragule! Niciodată n-am ţinut la un om-femeie atît de mult. De-ar însemna mai puţin dragostea pentru mine…, aşa însă e tare rău. Mi-s cu sufletul ferfeniţă! Trăiască alte republici! Dar să-i dea Dumnezeu numai bine năzdrăvanei de T! Mi-a dăruit, totuşi, doi ani nemaipomeniţi! De neuitat!

La Bucureşti: pe 10 oct. cartea mea se va duce spre tipografie. Gabriela Negreanu – o femeie tare frumoasă şi amabilă. Dar nu mai am voie decît la 1000 de versuri. Cultură cu centimetrul! S-au ţăcănit. Mi-amintesc o poveste: prin nu ştiu ce an, Hruşciov (nu Stalin?!) a închis o expoziţie de artă modernă, zicînd că dacă ar fi adus un măgar şi i s-ar înmuia coada în culori ar picta mai bine. După ce-a fost altceva decît preşedinte, ramolit, în ultimii săi ani de… siestă, Hruşciov se apucase de pictură. Pictură modernă!

Cartea mea era ceva. Şi, prin grija diverselor „direcţii”, va fi altceva. Îţi vine să mori într-un op de estetică a strănutului. Sigur, nu Gabriela Negreanu et compania poartă vina. „Bine de noi, rău de concernul Lockhead”.

Ai avut o vară grea?! (ravagiile securitistice – n. red.) O să-mi spui tu într-o zi. Mie nu mi-e teamă de scrisori. Numai de imbecili mi-e teamă. Dar ce nu se poate depăşi prin dispreţ?!

Am plecat de la şcoala unde mîrîia acel filistin directoraş. Sînt la şcoala din centru, profesor de… sport. E O.K. Timp liber, mişcare! Plus că pot pleca oricînd, puştii nerămînînd cu materia în urmă…

Inspectoarea generală de pe judeţ, cu care nu vorbisem niciodată, pe care nici acum n-am întrebat-o nimic, a auzit că am probleme cu postul şi le-a făcut scandal inspectorilor şi directorilor de aici, întrebîndu-i cum de-şi permit să nu-mi dea cel mai bun post care e disponibil! Iată că mai sînt şi oameni care acolo sus ne iubesc. Inspectoarea se referea şi la Adrian (Alui Gheorghe – n. red.).

Acum două zile, Adrian, Sava (Nicolae – n. red.), Daniel (Corbu – n. red.) şi eu am fost invitaţi de Cezar Ivănescu să citim la „Numele poetului” (cenaclu literar în Bucureşti – n. red.). Eu i-am spus că nu pot rămîne. Îmi va fi citit el texte din „Tratatul de eretică”.

Uite adresa lui George Stanca:

B-DUL Gh. Gheorghiu-Dej, nr. 22, et. VI, Ap. 54, Sector 1 Bucureşti 70607

Deci deasupra restaurantului „Cişmigiu”, vis-à-vis de „Gambrinus Beer”.

E toamnă faină pe aici.

De două zile e şi Radu (Florescu – n. red.) pe acasă, cu D-tru Ilinca Istrate (?!).

Sper să mai trăiesc, se anunţă luni frumoase! Şi poate mă voi reîntîlni cu o mare iubire. O, pînă cînd…

Cred că trebuia să-ţi mai spun vorbe, dar nu mai ştiu ce anume!

Băciuţ (Nicolae – redactor la revista studenţească „Echinox” din Cluj – n. red.) mi-a scris şi zicea că dacă sînt pe la Iaşi să iau de la tine întrebările acelea pentru ancheta din ECHINOCŢIU şi să răspund şi eu. Se pare că va continua ancheta în VATRA – unde se pare că va şi lucra pînă la urmă.

Domnul Paler (Octavian – n. red.) a fost schimbat de la R. LIBERĂ şi mă-ntreb dacă nu cumva i-au făcut un bine. Trebuie să-i răspund la o epistolă şi nu-i ştiu adresa de acasă! L-am rugat pe Daniel să ia legătura cu Alex. Ştefănescu.

Te rog să-l întrebi pe Dumitru Pană dacă rămîne valabil ce-am vorbit: să traduc din „La vie secrète de S. Dali” pentru a publica pe ultima pagină într-un număr din această toamnă al OPINIEI (revista ieşeană „Opinia studenţească” – n. red.)!

Cînd vin la Iaşi îi voi aduce şi lui Luca (Piţu – n. red.) les livres! Darul de care vorbeam pentru el: un dicţionar foarte fain german-englez. L-am luat special pentru el, de la un prieten bun (Florian) căruia nu-i folosea. Un dicţionar legat în piele (LANGENSCHEIDT) din 1973.

Toate gîndurile mele bune pentru cei pe care ştii că-i iubesc acolo!

 

Te îmbrăţişez cu dor!

Aurel

 

Revista indexata EBSCO