Oct 15, 2015

Posted by in Varia

Vasile TĂRÎŢEANU – Poetul la 70 de ani

RECVIEM ÎN TREI ACTE

INTERPRETAT LA PATRU MÎINI

 

I.

La funeraliile acestui poem

născut prea devreme

pe care ar fi trebuit să-l port

în inimă si-n minte nouă luni

zi de zi

şi noapte de noapte

ca o mamă ce-şi creşte fătul

în globul burţii,

La funeraliile acestui poem, zic,

n-am participat decît eu,

criminalul

şi gîndul meu

care l-a murit

înainte de a-l naşte

 

II.

Din criza de bocitoare

n-am angajat nici una

să-l bocească pe ultimul drum,

n-am făcut nici un prohod

din cele 12 cuvenite

şi n-am dat colaci de pomană

întru iertarea păcatului

de a nu se fi născut

de la care poemul meu

n-a putut să se sustragă

nicidecum

 

 

III.
În clipa aceasta aştept să vină îngerul

să-mi aducă pe aripile sale de barză ratată

Vestea cea mare

cuvîntul întrupat în poemul aerian

al fiinţei mele trupeşti

din pămînt însufleţit grăitor

şi săltător ca o melodie

pe care  încerc s-o  interpretez  la patru mîini

concomitent,

împreună cu îngerul meu păzitor.

 

SÎNT OMUL

 

Dincolo de mine,

nimeni.

 

Un gol imens guvernează infinitul zării.

 

Lumea începe cu mine şi sfîrşeşte cu mine,

fiinţă supremă a lumii acestea

cu-n nume simplu  de om.

 

Sînt O-m-u-l!

 

Ave!

 

Cu mine începe omenirea. Cu mine începe Omenia.

Omniprezent sînt şi voi fi în toate

prin atoatefăcătorul Tată –

fire a fiinţei fiinde.

 

 

 

SISTEM DE APĂRARE

Moto:

Ei săpau şi nu mai auzeau:

Nu se făceau înţelepţi, nu născoceau nici un cîntec,

Nu-şi închipuiau nici un fel de limbă, ei săpau.

Paul Celan

Din volumul „Roza nimănui”, 1963

Eu sap,

tu sapi,

noi săpăm

Sapă şi ei – prietenii noştri.

Astfel pămîntul dintre noi

se transformă într-o plasă de păianjen,

Pentru că eu sap,

tu sapi,

noi săpăm.

Pentru că sapă şi ei, potrivnicii noştri.

 

Oriunde te îndrepţi:

la stînga,

la dreapta,

înainte,

înapoi

dai de tranşee

între ei şi între noi.

Pentru că eu sap,

tu sapi,

noi săpăm,

Pentru că sapă şi ei – neprietenii  noştri.

 

Şi cum ne apărăm unii de alţii –

scunzii de înalţii,

cei flămînzi de cei ghiftuiţi,

înlăcrimaţii de cei împietriţi,

cei iubiţi de cei neiubiţi,

urîţii de frumoşi,

frumoşii de urîţi,

nu se ştie cîte,

nu se ştie cîţi…

Eu sap,

tu sapi,

noi săpăm

sapă şi ei – concurenţii  noştri,

Astfel încît,

îngropaţi pîn-la glezne,

pînă la brîu,

pînă la gît

circulăm  pe drum deschis, sau interzis,

prin galerii subterane,

antiruseşti  sau

antiamericane.

Nu ne opreşte

nici vîntul,

nici ploaia,

nici neaua,

Dăm îndîrjiţi mai departe

cu sapa

cu tîrnăcopul,

cu cazmaua.

Şi tot aşa prinşi în hora morţii

de al vremii şuvoi

nici nu auzim,

nici nu simţim

cum sapă viermii tranşee în noi.

 

 

 

ÎNĂLŢAREA ŞI CĂDEREA DE FIECARE ZI

A SUFLETULUI ÎN IUBIRE ŞI URĂ

 

Roase de patimi –

Iubirea  şi Ura convin uneori

să încheie

tratate de  convieţuire paşnică,

să împartă sfera de influenţă

şi să tragă linii de demarcaţie

între teritoriile periferice

care se pipăie ca nişte tentacule

una pe alta în dorinţa

de a-şi descoperi

cele mai vulnerabile locuri

pe care în caz de război total,

să le folosească

la modul cel mai eficient cu putinţă

lucru care, de fapt,  nu se va întîmpla

niciodată

 

Or, iubirea va găsi în ea întotdeauna,

destulă răbdare ca să poată să ierte

păşind înainte pe calea mîntuirii

presărate cu spinii suferinţei

purificatoare Golgote

ca nişte pachete de prim ajutor,

în caz de stare de urgenţă,

 

Ura însă ca întotdeauna

se va măcina cu de la sine putere

sau se va îneca în propriul venin

 

ÎNCĂ MAI TRĂIESC

 

De bună voie

şi nesilit de nimeni

risc să intru în gura lumii

gata oricînd să muşte

pe săturate

şi din faţă

şi din spate

dar mai ales să bîrfească

la colţ de stradă

în fumul cîrciumilor de ultimă speţă

unde pizma şi gustul prost

se întîlnesc şi fac ravagii

dînd ghionturi aspiranţilor

la glorie literară –

oricît de efemeră,

poate  chiar postumă

cîtă vreme bucuria gloriei

îi interesează mai vîrtos

decît harul clipei

dată spre trăire.

 

Astfel,

fără să vreau

viaţa mea personală

devine publică

fiind unul din subiectele incitante

de pe ordinea de zi a oraşelor

cu cetăţeni care nu doresc altceva

decît pîine şi spectacole

 

Actori diletanţi

Şi regizori fluşturatici

împletesc plase

din dogme  şi concepte răsuflate

îmi purechează hainele,

îmi spionează gîndurile,

îmi probează simţurile

 

Ce bine-mi este, Doamne!

 

Dacă nu-s dat uitării

încă din timpul vieţii

înseamnă că mai trăiesc

că viaţa mă mai are

în proprietatea sa personală

 

FERICITUL NICĂIERI

 

Între păcat şi căinţă mă zbat.

 

Primul

mă atrage ca un magnet

spre o viaţă uşoară

ca un puf de păpădie

zicîndu-mi: vezi floarea aceasta,

pluteşte ca umbreluţele ei

nu te împotrivi realităţii

lasă-te în voia curenţilor de aer

să te poarte unde vor ei

ca melodia unui vals vienez

în neantul iubirilor visate

 

Cu ochi înlăcrimaţi şi trişti

la capăt de drum

răbdătoare ca o mamă

mă aşteaptă cealaltă,

căinţa

 

Revista indexata EBSCO