Oct 15, 2015

Posted by in EDITORIAL

Alexandru Zub – ISTORIA ŞI DISCURSUL IDENTITAR ÎN DEZBATERE PROFESIONALĂ

alexandru zubLa Tîrgu Neamţ, lîngă impunătoarea cetate muşatină şi „Ozana cea frumos curgătoare”, a avut loc de curînd (10-12 septembrie a.c.) o reuniune de breaslă a dascălilor de istorie, din iniţiativa inspectoratului de resort (prin distinsa profesoară Elena Preda), reuniune la care au luat parte şi unii specialişti din domenii conexe, preocupaţi şi ei de tematica identităţii de grup la nivel local, naţional, mondial.

Asociaţia Profesorilor de Istorie din localitate şi din alte judeţe s-a implicat lăudabil în realizarea acestei reuniuni, gîndită din capul locului ca un experiment cu semnificaţie majoră pentru şcoala românească de orice nivel, instituţie ajunsă, neîndoielnic, în mare impas. Un argument pro domo atrăgea luarea-aminte, în programul reuniunii, asupra situaţiei vitrege a şcolii noastre şi mai ales a istoriei ca disciplină umanistă, tratată cu totul nedemn de factorii responsabili. În mod firesc, s-a pornit de la ideea că „criza profundă de identitate naţională, confuzia creată de problemele economice pot fi depăşite cu certitudine, dacă pe parcursul procesului educaţional sînt create premisele educaţiei pentru conştiinţa apartenenţei la un popor cu o istorie remarcabilă, stima de sine şi faţă de valorile perene româneşti, care au creat condiţiile pentru rezistenţa în faţa oricăror vicisitudini istorice”.

Fenomenul globalizării e privit, contextual, ca un factor agravant, de natură a spori confuzia, deruta, lipsa de şanse resurecţionale. „Scopul conferinţei, se spune în preambul, este acela de a sensibiliza şi coagula factorii de decizie, la nivel naţional şi internaţional, prin crearea unei conjuncturi favorabile pentru decizii de maximă prioritate, cu privire la educaţia tinerilor prin şi pentru istorie şi identitate naţională.” Dezinteresul tinerilor în raport cu identitatea colectivă, neimplicarea adecvată în viaţa socială fac parte din criza pe care lumea o traversează de la un timp, criză multiplă şi cu urmări nespus de grave, cel puţin în viitorul apropiat.

Un memorandum pe măsură, întocmit de cadrele didactice şi de reprezentanţi ai cercetării ştiinţifice, e menit a sensibiliza pe cît posibil factorii de răspundere, de la preşedintele ţării, parlament şi guvern pînă la cei de nivel mai modest, constituind un apel la mobilizarea interesului public pentru soarta şcolii româneşti. Locul istoriei, ca disciplină, în acest cadru, a constituit însuşi miezul alocuţiilor rostite la Tîrgu Neamţ, în sobra sală de festivităţi pusă la îndemîna organizatorilor.

Istoria românilor şi criza identităţii naţionale, tema reuniunii, pare să fi primit, la reuniunea evocată, un impuls benefic, într-un moment cînd lumea noastră cunoaşte noi motive de nelinişte, dacă nu şi de abandon păgubos. Profesorii Gheorghe Cliveti şi Florin Alexandru Platon de la Alma Mater Iassiensis au adus contribuţii notabile la definirea unor aspecte din vasta şi complexa problematică pusă în discuţie. Personal, am socotit că nu e abuziv să evoc, în prima parte a sesiunii, unele repere valabile din istoriografia română, tocmai pe linia discursului identitar şi a statalităţii noastre moderne. Sînt teme la fel de complexe pe cît de aporetice, din care se pot degaja noi argumente în sprijinul istoriei ca disciplină didactică.

Cîteva nume, dintre intervenienţi, se cuvin amintite, aici, date fiind competenţele lor: dr. Dan Dumitrescu de la ministerul de resort; profesorii Călin Felezeu şi Nicolae Păun de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Ludmila Coadă şi Ion Gumenîi din Chişinău, fiecare antamînd aspecte ale problemei în orizontul experienţei personale, însă ţinînd cont şi de contextul epocii. A rezultat din cele mai multe alocuţii că sistemul „Bologna” trebuie părăsit, ca unul ce a compromis anumite valori tradiţionale, fără a le înlocui cu altele mai solide. A fost o soluţie nefericită, după cum au recunoscut chiar unii dintre promotorii săi din capitală şi din alte centre universitare.

Apelul preconizat, la finele sesiunii, ca o concluzie firească a dezbaterilor, se vrea un semnal de alarmă, încă unul, asupra situaţiei precare a învăţămîntului istoric, îndeosebi a celui preuniversitar, diminuat mereu şi incoerent, la nivel de programă, ca şi în manualele respective.

Un mic reviriment pare a se fi produs, în ultimul timp, sub presiunea societăţii civile, dar poate şi ca efect al unor mutaţii sesizabile în sfera geopolitică şi în unele zone ale puterii. Textul, revendicativ şi programatic, emis de profesorii adunaţi anume la Tîrgu Neamţ e un memento deontologic la care se va face recurs în perspectiva noilor reglementări din zona didactică. Îl aşteptăm cu tot interesul.

 

 

Revista indexata EBSCO