Oct 15, 2015

Posted by in EDITORIAL

Vasile Andru – Întîlnire cu Regina Ana care făcea un pelerinaj la 7 mănăstiri

 Sîmbăta de Sus, 17-19 octombrie 1995

Sufletul nostru, însetat de legendă, s-a bucurat cînd ne-a chemat Mitropolitul Antonie s-o întîmpinăm pe Regina Ana. Pornim spre Mănăstirea Sîmbăta de Sus, s-o primim cu pîine şi sare, cu  anaforă şi mir.

…Era pe vremea cînd  dl. Iliescu, care se pricopsise cu o  revoluţie, îi interzicea Regelui Mihai să ia o gură de aer din patrie. Căci o gură de aer poate fi şi o testare a tronului… Nu uitam acel de pomină 7 octombrie cînd Iliescu i-a interzis regelui să coboare din aeronava care aterizase pe aeroportul Băneasa. Preşedinţii se tem de regi ca dracu de tămîie. Aşadar preşedintele a pus popreală la monarhie, că poporul se inflamează repede dacă-i fluturi o utopie pe sub nas. Dar Regina a pornit în pelerinaj, cu sau fără legătură cu iluzia că „monarhia oblojeşte România”.

O regină în pelerinaj este ceva superb, este un dublu triumf, un melanj de religie şi politică, cele două excese ale românului.

Formal, Regina era invitată de un mitropolit sau de primarul locului, avea o acoperire protocolară. Întîlnirile sale se petreceau doar în acest cadru, sub clişeul „legăturii tradiţionale între Familia Regală şi Biserica Ortodoxă” şi sub simbolul casei regale a României, Nihil sine Deo. Şi, în aproape toate cele 7 „staţii” sacre ale pelerinajului său, Majestatea Sa era întîmpinată de  primar şi de episcop.

 

Aşa şi aici, la Mănăstirea Brâncoveanu, Majestatea Sa va fi întîmpinată de primarul Făgăraşului şi de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care l-a luat cu el şi pe Vasile Andru, pentru că un scriitor român dădea bine momentului festiv. (La Galaţi, de pildă, din suita episcopală care a primit-o pe regină făcea parte şi scriitorul Al. Paleologu.)

 

       Sincro-destin

Andru se afla pe-acolo din întîmplare, sau din sincro-destin. Venisem la Sibiu cu o conferinţă-atelier, la Grupul sapienţial „Univers 21”, pe care îl înfiasem de vreo 7 ani (adică după moarea filosofului Constantin Noica), unde le vesteam isihasmul, cu patosul haletant al neofitului.

Între venirea mea la Sibiu şi vizita reginei era o pură coincidenţă; dar întîmplările, cînd le iei în serios, pot fi  numite fapte de sincro-destin, ziceam. A fost aşa. Ori de cîte ori veneam la Sibiu, treceam şi pe la Mitropolitul Antonie, aşa se explică acum invitaţia sa:

– Vreţi sa mă însoţiţi la Mănăstirea Brâncoveanu, la Sîmbăta de Sus, unde o aşteptăm pe Regina Ana?

– Da, cu voioşie! i-am răspuns, şi am urcat în limuzina Mitropolitului.

 

       Crucea martirilor de la Făgăraş   

La Sîmbăta de Sus, aşteptînd-o pe regină, particip la un moment de seamă: recepţia crucii de la Făgăraş. Tocmai a fost terminată, şi meşterul Marcu l-a chemat pe Mitropolitul Antonie să facă „recepţia”.

Sfinţirea monumentului va fi spre sfîrşitul lunii. Acum este doar luarea in primire a lucrării proaspăt terminate.

Ne apropiem. Este impresionant. Este semnul unei jertfe. Ea are legenda şi măreţia ei:

În 1952, grupul Ion Gavrilă Ogoreanu, a luptătorilor anticomunişti din Făgăraş, este încercuit, este la grea cumpănă. Atunci luptătorii au jurat că cei care vor scăpa cu viaţă să facă o cruce pentru toţi cei morţi. Azi mai sînt trei supravieţuitori. Unul din ei este chiar Ion Gavrilă Ogoreanu, prezent aici, măreţ, avînd un nimb în jurul capului, o aură sidefie, unii i-au întrezărit-o. Ion Gavrilă Ogoreanu a fost condamnat la moarte de comunişti, dar n-a fost niciodată prins. El este „executorul testamentar” al luptătorilor din Făgăraş.

Crucea monumentală are, cu tot cu soclu şi capitel, 5 metri înălţime. Pe ea sînt gravate numele eroilor de la Făgăraş; fireşte, doar o parte din ele, căci restul (pînă la 700) vor fi gravate pe stîlpi de marmoră, care se vor adăuga monumentului, constituind un ansamblu.

Pe cruce mai sînt înşirate nume de preoţi martiri.

Cineva întreabă: Dar pe părintele Arsenie Boca de ce nu l-aţi trecut? A fost şi el victimă a comunismului, a fost şi stareţ la mănăstirea Sîmbăta… Dar părintele martir Veniamin? întreabă altcineva.

Deruta cu gravarea numelor porneşte de la faptul că unii dintre cei persecutaţi au fost legionari, iar părintele Arsenie Boca n-a fost legionar, „şi nu se pot amesteca numele”, explică un domn fără argumente. În fine, tema rămîne deschisă. Pomelnicul va fi continuat.

Părintele dr. Grama, de la biserica ortodoxă din Cleveland (Ohio) prezent în acest moment, zice:

– Să-l treceţi pe părintele Dascălu! Este un martir.

Părintele Grama îmi spune că a fost botezat de părintele Dascălu. Acesta a fost condamnat la 8 ani puşcărie pentru că a spovedit un „duşman al orînduirii comuniste”. Preotul Dascălu a fost chemat la anchetă să divulge informaţii obţinute de la „duşman”, în timpul spovedaniei. Preotul i-a spus anchetatorului:

„Eu am un legămînt mai înalt şi mai puternic decît Constituţia: legămîntul preoţesc şi taina spovedaniei”.

Şi a fost condamnat la 8 ani puşcărie.

 

     Regii noştri, prin Constituţie, erau ortodocşi

Înserare solemnă, intrarea Reginei şi a grupului de însoţitori.   Mitropolitul îi spune cuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Regină spre biserica veche, pentru închinare.

Urcă scările bisericii vechi. Acest lăcaş a fost rectitorit de Regele Mihai, pe vremea cînd părintele Arsenie Boca era stareţul.

Regina face cruce ducînd mîna de la dreapta la stînga, precum ortodocşii. Regii României, prin constituţie, au fost botezaţi ortodocşi. „Constituţia cerea Regelui nostru şi descendenţilor săi să fie crescuţi în religia ortodoxă. Credinţa majorităţii românilor.” Ştiam, dintr-o evocare, că la Săvîrşin, pe vremuri, familia regală mergea o duminică la biserica ortodoxă şi o duminică la biserica unită.

 

Pr. Arsenie Boca, tangenţe cu casa regală

Regina Ana se apropie de icoanele împărăteşti ale altarului. Ele au fost dăruite de Principesa Ileana. Principesa a vizitat de cîteva ori Mănăstirea Brâncoveanu între 1945-1947, venea să-l vadă pe părintele Arsenie Boca. S-a spovedit la Părintele Arsenie. Alungată din ţară în 1948, Principesa Ileana (fiica cea mică a regelui Ferdinand) s-a călugărit în Statele Unite, devenind Maica Alexandra.

Părintele Arsenie a avut de suferit pentru relaţia sa cu casa regală a României. În 1948, părintele Arsenie a fost propus de Patriarhia Română să fie episcop al Maramureşului. Pentru aceasta era nevoie şi de un raport al Siguranţei comuniste; Siguranţa face cercetări şi decide că pr. Arsenie Boca „este periculos”, avînd legături cu grupuri de rezistenţă anticomunistă şi cu casa regală; şi este arestat.

Acum regina Ana se opreşte în dreptul unei fresce lîngă uşa de la intrare. Fresca îl reprezintă pe Regele Mihai I al României. Este un tablou votiv. A fost pictat în anii 40, cînd s-a renovat biserica mănăstirii distruse de austrieci. Astfel, Regele Mihai I al României apare ca al doilea ctitor, după Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 August, Regele Mihai I a fost prezent la resfinţirea bisericii renovate de la Sîmbăta de Sus. A stat alături de stareţ, de părintele Arsenie Boca.

 

Ieşim din Biserica veche şi vizităm complexul mănăstiresc nou. Regina este impresionată de construcţia nouă. Mitropolitul Antonie se mîndreşte cu ce-a contribuit el la restaurarea integrală. Ne spune ce proporţii a avut această restaurare întreprinsă de dînsul în mai mulţi ani, la concurenţă cu Brânovenu însuşi, primul ctitor! Regina îl laudă amabil pe ambiţiosul Mitropolit care a reclădit părţi importante din complexul mănăstiresc, după 200 de ani de cînd fusese distrus de austrieci. Antonie, a făcut zidurile dimprejur, portalul, pagodele, dar şi o Academie, şi devine astfel al 4-lea ctitor (al treilea a fost Mitropolitul Bălan).

 

 O recepţie fără politică

Intrăm în sala de mese. Regina ar fi vrut să mănînce chiar la trapeză, să fie cu obştea, dar Mitropolitul promite că mîine o să-i facă acest hatîr, iar azi este o recepţie dată de Dînsul. Aşa că, plini de voie bună şi salivînd moderat, intrăm în salonul pentru oaspeţi.

Mitropolitul a binecuvîntat masa apoi  rostit un toast de primire, o politeţe cu citate patristice. Regina a mulţumit fără citate. A spus cîteva cuvinte şi domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei.

Eram în total 11 persoane. Se vorbea în franceză. Majoritatea cunoştea franceza. Mitropolitul Antonie ştie o franceză impecabilă, o engleză acceptabilă (doctorat la Oxford!), iar rusă nu ştie deloc: în Basarabia numai orăşenii au cedat slavizării, la sate s-a vorbit mereu româna aceea frumoasă de pe vremea lui fraţilor Jderi.

Primarul Făgăraşului a întrebat: „Ce face Regele, ce ne spuneţi despre Rege.”

Ne-a spus despre Rege.

Întrebată cum se simte în călătoria acesta, Regina a spus cîteva impresii. A fost primită cu aclamaţii, peste tot. Adunări spontane de oameni vechi şi noi. Ştiam şi din presă, citisem despre primul ei popas la Galaţi .Aici a fost atîta entuziasm, încît s-a montat şi ceva tevatură fesenistă. Primarul a refuzat să vină la întîmpinarea Reginei. Majestatea Sa a luat prînzul cu Episcopul şi cu Prefectul… S-a deplasat fără gărzi prin oraş, aclamată. Doar cînd a vrut să intre la Universitate, un grup de studenţi n-au lăsat-o, au scandat „fără politică, fără politică”. Oamenii au înţeles că erau manipulaţi de politică şi de aceea strigau: fără politică!

De altfel, personalităţi politice din opoziţie, precum Corneliu Coposu, s-au abţinut să se întîlnească cu Regina Ana, exact ca să nu dea prilej de zarvă adversarilor.

Regina Ana a spus cîteva cuvinte despre popasul la Mitropolia din Iaşi, la Catedrala Sf. Parascheva, unde s-a închinat, pe 14 Octombrie. A vorbit admirativ despre  Mitropolitul Daniel.

– La Iaşi am simţit şi respiraţia Basarabiei! zice.

Atunci cineva a pomenit de Yalta, dezastrul României după Yalta. Regele a fost înşelat şi de englezi şi de americani, zice. S-au dat la iveală multe documente… că americanii şi englezii înşişi au fost jucaţi de ruşi la Yalta. Regele a fost înşelat, atunci. Primarul, dr. N. Cican face nişte punctări inteligente.

Regina mai mult ascultă. Din interes, din politeţe, ascultă.

– Mai avem de ispăşire! zice părintele Ion Bria.

Eu am prilej să spun că tocmai vizitasem Yalta, în vară.  Confraţii basarabeni, care mi-au prilejuit vizita, mi-au cerut: „Mergi şi constată, prin tatonări radiestezice şi extrasenzoriale, ce vibraţii malefice sînt acolo, la Yalta, la Palatul Livadia, unde s-a semnat tratatul satanic”.

Am mers, dar n-am făcut tatonări radiestezice, ambianţa toposului Crimeea este tonică, geografia nu are nici o vină…

 

Regina Ana iubeşte  India

Mitropolitul Antonie îi spune Reginei:

– Domnul Andru a fost şi în India!…

Regina devine voioasă, mă întreabă pe unde am fost, ce locuri speciale am văzut.

Îi spun despre pelerinajul meu la 7 biserici întemeiate de Apostolul Toma…

– Văd că cifra 7 ne urmăreşte în pelerinaje! spune  părintele Ion Bria.

– Da, Apostolul Toma a fondat în India 7 biserici şi jumătate! Eu am fost în Săptămîna Luminată, îl însoţeam pe Mitropolitul indian ortodox Mar Osthathios. Cînd vedeam biserici creştine în junglă, sau între plantaţiile impresionante de cocotieri, îmi venea în minte exclamaţia lui Iulian Apostatul: Ai învins, Galelianule!

Mă opresc din evocare, să nu trec cumva în prim-plan, de faţă cu amfitrionul mitropolit… Tac sfios. Dar regina insistă să mai spun despre India…

 

     Sofia de Spania este verişoara Regelui

Mai spun că, în India, am văzut-o pe regina Sofia a Spaniei, aflată şi ea intr-un pelerinaj dravidian…

Regina Ana devine interesată, spune că Sofia a Spaniei este verişoara Regelui Mihai I; a fost şi domnişoară de onoare la nunta Majestăţilor Lor, la Atena.

– Cum aţi întîlnit-o? Ştiam că a fost în India în 1992! zice Regina.

Răspund: „Da, în 1992, în februarie. Eram într-un pelerinaj în India de Sud, maestrul meu indian ne-a dus să vedem un rishi, considerat sfînt. Înainte de a intra la sfînt, ne-a zis să facem meditaţie jumătate de oră, pentru  afînarea minţii, ca să percepem mai lesne harul acelui sfînt. Am meditat la uşă. Maestrul ne-a spus că înăuntru, la sfînt, se afla şi regina Sofia a Spaniei.

Cînd am intrat, privirea mea fost atrasă de Regina Sofia, care era aşezată pe o pernă portocalie lîngă sfînt, şi era veselă, eu m-am uitat fascinat la ea, ratînd comunicarea mentală cu rishi indian…

– Iertare! spune înveselită Regina Ana, înţelegînd că o regină îţi poate abate gîndul de la sfinţenie.

– Dimpotrivă, o regină poate crea emoţii religioase puternice, zic.

(Nu am mai spus că, în altă zi, aveam s-o întîlnesc pe Sofia Gandhi, cea asemenea reginelor, venită la o retragere spirituală la Mănăstirea din Neyyar Dam, unde mă aflam la un stagiu spiritual. Era puţin după asasinarea lui Rajiv Gandhi, soţul ei. Sofia Gandhi era îndemnată să candideze la funcţia de prin ministru, cîştigase capital electoral din asasinatul soţului. Dar ea a refuzat, nu atît de teamă că urma să fie victimă rapidă a unui asasinat, cît din inteligenţă sclipitoare. Şi toţi au iubit-o că n-a mai candidat.)

 

       Primează haloul părintelui Arsenie

La fiecare închinare de pahar se schimbă subiectul de discuţie. Părintele Ioan Bria, care tocmai se întorsese de la Geneva, unde rezidase 21 de ani cu funcţii în Consiliul Ecumenic, dornic de regăsirea vetrei, spune că, de cînd a pus piciorul la Sîmbăta, îl copleşeşte amintirea părintelui Arsenie Boca. Îl întreabă pe Mitropolit dacă l-a cunoscut.

– L-am cunoscut bine pe părintele Arsenie, zice.  Eram student la Bucureşti, veneam aici la Sîmbăta, cu alţi studenţi, ne spovedea, era mare lucru să te ştii spovedit de el, cotrobăia în tine în adîncime, nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o vară să-i facem un schit în pădure, apoi să-i facem un lac, în acest timp ne dădea hrană cum se dă muncitorilor. M-a influenţat total. Crea în jurul lui o atmosferă de creştinism primar, de credinţă vie, puternică. Aşa m-am hotărît să mă călugăresc. M-a călugărit la Prislop, părintele Arsenie Boca, în 1949. Mi-a fost „naş” Sandu Tudor, scriitorul.

 

Mănăstirea Vladimireşti cu amintiri regeşti

Aflăm apoi ce alte locuri voise Regina Ana, în mod special, să descopere în acest pelerinaj: mănăstirile din Bucovina şi cea din Vladimireşti. Călugării şi stareţii o impresionează ca martori ai unui timp de trecută domnie.

La Mănăstirea Vladimireşti a ţinut să meargă pentru că este tot o ctitorie regală. Despre Maica Veronica ştia dinainte. Aflase cîteva legende religioase ale anilor 40, i le povestise soţul:

Maica Veronica, într-o răpire vizionară, L-a văzut pe Iisus Hristos, după aceea a primit puterea să pună temelia unei  mănăstiri.  I-a venit ideea să meargă la rege, să-i ceară un sprijin financiar. S-a dus la Castelul Peleş. Vede un tînăr care meşterea ceva la un automobil, îl repara. Îl întreabă pe acel tînăr cum poate ajunge la MS Regele, fără să ştie că vorbeşte chiar cu Regele. Acesta se uită uimit la acea copilă îmbrăcată în haine călugăreşti şi îi zice sobru că nu va putea să-l vadă pe rege. Dar o întreabă în e pricină a venit. Măicuţa îi spune că, printr-o viziune, i s-a poruncit să facă o mănăstire şi umblă prin ţară să adune fonduri. Regele îi aduce economiile sale, juna Măicuţă zice bogdaproste, pleacă fără să ştie că acela era chiar Regele.

La Mănăstirea Vladimireşti se poate vedea, pe peretele de la la intrare, tabloul votiv al Regelui.

 

Regina Ana lăsa impresia că abia acum descoperă ţara pe care o avea în soartă fără s-o fi văzut. Se măritase cu un rege exilat, alungat, şi învăţase crîmpeie de Românie din poveştile sau ofurile soţului. Pelerinajul acesta era prima ei răsfoire iute şi fierbinte a României.

        Finalul cinei în tăcere.

În acest timp am mai şi mîncat. Sarmalele erau grozave, şi aveau succes necontenit. Plăcintele băteau cozonacul, şi invers. Luam şi cîte o înghiţitură de vin.

La urmă, am fost conduşi fiecare la chiliile ce ne-au fost destinate pentru odihnă.

Revista indexata EBSCO