Oct 15, 2015

Posted by in Varia

Curier de ambe sexe

„Bună ziua. Mă numesc Angi Cristea şi am publicat două volume de poezii obţinând premiul I la Festivalul Naţional ,,Alexandru Macedonski”, cu primul volum publicat. Aştept un mail. Mulţumesc!” – Cu două volume publicate şi un premiu, Angi, cred ca ai ajuns la noi din greşeală. Aşa că nici nu prea ştim ce răspuns să-ţi dăm. În vers clasic eşti dezinvoltă, te joci frumos cu cuvintele („oho ce sentimente-mi cad/ pe coapse sau pe zvelta gleznă/ când de lumină mă dezbrac/ în sfânta, tăinuita beznă!/ se sting pe pielea-mi de sidef/ to?i îngerii de alb sedu?i/ ehei ce verde crud imberb/ îmi înflore?te-n corcodu?i/ roiesc în plete corbi de timp/ cu dor de alge si de mare/ tresaltă sânii albi perfid/ respiră norii aer sare”), dar când schimbi registrul eşti pierdută pentru cititor („stentul din inima mea împarte cu regina-nop?ii plăcerea de a respira / el ?tie când nesomnul mă unge cu vise iar luminatorul cerului/ rămâne deschis/ la oricare pian degetele amor?esc pe claviatura cu suflete de nichel”). Revino cu un grupaj de 4-5 texte, scurte, poate îţi oferim o pagină la antologie. Ai talent, dar încă nu ţi-ai aflat cărarea proprie.

 

„Vă trimit ataşat un grupaj de versuri însoţit de un scurt CV şi o poză în speranţa unei colaborări la revista “Convorbiri Literare”. Poeziile din ataşament nu au apărut în nici o altă publicaţie până în prezent. Vă mulţumesc frumos. Cu mult respect, Alexandru Cazacu” – Alexandru, eşti poet! Deocamdată, am ales din grupajul tău o poezie „de sezon”, ce poartă titlul „Elegie pentru marginea oraşului”: „Ca un om ce îşi caută cu disperare un adăpost/ revine această toamnă/ prin partea de oraş/ clasată în ghiduri turistice drept „no go area”/ cu micile lui fluxuri şi refluxuri urbane/ cu algebra măruntă a unor renunţări/ unde nervul optic al păsărilor/ poate identifica singurătatea bătrânelor/ ce le presară firmituri/ pe glaful de la bucătăriile/ unor lungi şiruri de blocuri/ cu faţade de un gri indigest/ cu ferestre înşirate ca o tablă de şah murdară/ din spatele cărora nu te poate vedea nimeni/ şi doar tu poţi zări orizontul/ ca pe un şal albastru/ căzut neglijent pe rochia unei femei frumoase/ când toţi îşi strigă numele/ într-o limbă arhaică/ iar electronii obosesc să tot împingă/ prin cabluri lumina”.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), nu mai mult de 5-7 pagini, scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la “Antologia curierului”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

 

ANTOLOGIA CURIERULUI

 

Toamnei

 

M-am întâlnit cu toamna în parc.

Era supărată rău.

A primit ordin de părăsire a oraşului.

În cel mult două săptămâni era nevoită

să-şi facă bagajele şi să plece în lume.

Vestea venise ca un trăsnet.

Acum umbla de ici-colo, adunându-şi  ploile,

vântul, bruma şi roua rece  din

livezi. M-am apropiat de ea,  încercând să-i strivesc

singurătatea.

 

Ploaia ?i-a făcut loc discret  printre norii amoreza?i,

iar vântul a părăsit-o pentru alta

mai moale şi mai pufoasă.

 

Câteva zile a avut friguri, îşi scutura gândurile

prin iarba pătată de penelul unui pictor grăbit.

Auzise vorbe grele la adresa ei

şi chiar îi era teamă să nu o gonească careva

într-o zi. Îşi dorea să mai stea câteva zile

să-şi facă ordine printre lucruri şi sentimente.

Suferea din dragoste.

 

Pentru cine credeţi?

Pentru un stejar.

Falnic, cu privirea impunătoare,

trecut de jumătate de veac şi pe deasupra şi bogat

în frunze.

Era cât pe ce să-l piardă.

Se afla pe lista neagră a tăierilor, sărmanul.

S-ar fi întâlnit la bucătărie într-o mobilă cu stil,

dar a reuşit să-l salveze de la această metamorfoză

a lemnului şi chiar îi căpătase un loc stabil pe viaţă

pe lista arborilor protejaţi de lege.

De atunci, răsfăţ pe capul Toamnei.

Umbră, răcoare şi mângâieri cu frunze şi ghinde.

M-am văzut pentru ultima dată cu ea pe o bancă.

Părea răvăşită. Ţinea în mână un pui de stejar.

Mi l-a lăsat în grijă până la anul când se întoarce.

A doua zi urma să părăsească oraşul.

 

LĂCRĂMIOARA ANDREI, Suceava

 

În pasul îngerului

 

peste frigul din mine visez să trag o linie

aproape albă

ziua a început cu o umbră spartă

 

cineva

undeva

duce în spate oameni de zăpadă

 

e doar un prag în faţa oglinzii

peste care păşesc

pe sărite

să nu se aglomereze drumul

 

viaţa îşi plimbă azimutul cu o ambulanţă secretă

 

daca aş întinde o mână înspre margini

aş observa din loc în loc abatoare

cu reclamele atârnate în inima

 

dincolo de privire ta

ard culorile până la incandescenţă

eu dansez în acelaşi pas cu îngerul

nu-mi plac tablourile cu peisaje îngheţate

 

Sub chiciură

 

Peste iubirea noastră

a desenat chiciura – din amuzament –

un rânjet larg

ţi-am spus să nu faci glume despre ursitori

dar tu n-o suportai pe cea de-a treia

pentru că a aruncat cu blestem

în privirea mea

pentru că te-a condamnat de la viaţă la viaţă

şi ne-a săpat tranşeele depărtării

înainte de-a ne fi

îţi spuneam să nu arunci cu paie umede peste jar

ca să nu ne sufoce şerpii de fum

dar tu râdeai la intersecţii şi treceri de pietoni

în timp ce eu mă ghemuiam la umbra sărutului în fugă

tu-mi recitai din toate poemele durerilor mari

 

IOANA BURGHEL, Gorj

 

Revista indexata EBSCO