Oct 15, 2015

Posted by in Varia

Compresa revistelor – Septembrie 2015

Onor Domnia Sa Toamna mai face nazuri şi se ascunde după un soare anemic, amînînd coşurile de fructe şi panerele cu otonel. Dar lasă la vedere belşug de evenimente de care avem noi parte la prezentele lecturi. Aşa că tragem pe nări aromă proaspătă de reviste şi trecem la treabă. Începem cu un îndemn la o ceaşcă de cafea, unde în altă parte decît la Cafeneaua literară. Alex Ştefănescu, ludic şi sprinţar ca de obicei, ne pune în faţa Unui vers care nu i-a plăcut lui Eminescu. Vă lăsăm domniilor voastre plăcerea de a-l descoperi iar noi nu facem decît menţiunea că este din perioada de la Cernăuţi. Ne bucurăm să o regăsim şi pe poeta Valeria Manta Tăicuţu şi ne grăbim, ca de obicei,să extragem o mostră din poemul gol: „nu le mai îmbraci şi ele pleacă din memorie/ pe rînd, cum dispar/ hainele colorate din şifonierul văduvelor bătrîne/ întîi intră în urzeala de mătase cuvintele/ dragoste,/ apoi celelalte, de import”. De fapt numărul este plin de poezie de calitate, de la cea semnată de Corneliu Antoniu la versurile lui Daniel Corbu ori Elisabeta Boţan. Numărul propune şi o interesantă privire asupra artelor poetice, la loc de cinste fiind postmodernismul în varianta David Lodge ori fragmentul semnat de Daniel Corbu dintr-o viitoare carte: Şapte maladii ale rostirii postmoderne. Mai atragem atenţia asupra unui interesant eseu al lui Virgil Diaconu: Este posibilă şcoala de poezie? Şi ne mutăm revistei Ex Ponto. Un număr elegant, divers, aşezat sub semnul temei text imagine metatext. Dintre articolele de rezistenţă, ne-am oprit la cel semnat de Iulian Dămăcuş, Manierism şi pitoresc în literatura sudului românesc. Autorul pleacă de la o trilogie semnată de prozatorul Ilie Sălceanu dedicată unui spaţiu simbolic şi exotic, celebra insulă jertfită Dunării, Ada Kaleh. Subiectul trilogiei a declanşat ample şi interesante comentarii. „Insularitatea nu presupune neapărat despărţirea prin ape” scrie L.Boia în „Cuvîntul înainte” Deduceţi de aici cum că cele trei cărţi au avut parte de o excelentă primire şi au provocat  o amplă lucrare de cercetare editată de Colegiul Noua Europă. Ioan Florin Stanciu, Apostol Gurău, George David şi Ion Tiţa – Călin asigură partitura prozei. Adela Popescu, Emilian Marcu, Liviu Vişan, Eduard Zalle pe cea lirică. Asta simplificînd şi, evident, nedreptăţind celelalte pagini. Ne vine din Olt, din Slatina mai precis, un nou număr din Oltart, revista Asociaţiei culturale cu acelaşi nume. O revistă cu un sumar divers, de la pagini de jurnal şi impresii de călătorie în spaţii ozonate cultural, Oxford bunăoară, la evocări, cum ar fi cea a lui Marin Mincu, olteanul profesor drumeţit prin Cernăuţi şi Chişinău, sub semnătura lui Dorin Popescu. Iată şi un fragment din poemele Magdei Mirea: „ca şi cum ţi-ai şterge/ semnul animalului care te hrăneşte/ ca şi cum ai săruta/ aburul nemuritor al unei ferestre/ nici un ospiciu de nebunie/ nici ţipenie de rană întoarsă de la curăţat” (dragostea asta nu ştiu ce) Iată un alt titlu inspirat, cel al dialogului dintre Simona Dumitrache şi Paul Aretzu: „Lucrez la îmbunătăţirea propriului meu duh”. Dau de un alt poet, drag sufletului nostru şi din ce în ce mai puţin amintit, Jacques Prevert, tradus şi readus în pagină de Luminiţa Mişu. Facem şi o Acoladă pentru a descifra împreună cu Constantin Trandafir Vîrstele scriitorilor. Aici, adică în reverenţa critică, sîntem aşteptaţi de Constantin Călin şi Theodor Codreanu. Fiecare cu opera şi deschiderea sa către spaţiul criticii ori al hermeneuticii. Primul are „o sobrietate ţepoasă. Stări agitate pînă la depresie”. Scriitorul de la Huşi, Theodor Codreanu, „e taciturn în aparenţă, un polemist tare, tot ce a scris şi mai scrie încă stă sub semnul combativităţii.” Iată două cărţi de vizită pe care cei doi prezentaţi le pot folosi fără ezitare! „Dragă Luca Piţu,completez epistolionul către tine, început în „Confesiuni” de iunie, 2015, cealaltă revistă a lui Gheorghe Grigurcu” începe misiva către cel plecat temporar, Magda Ursache. Claudiu Soare este răsfăţatul a două pagini imense de poezie, din care cităm cu aceeaşi îngrozitoare subiectivitate: „Nu ar fi trebuit să fiu copil/ decît după moarte./ / Nu ar fi trebuit să mi se spună că exist/ decît după ce voi fi salvat de la moarte/ un om, un singur om, măcar,/ cu versurile mele.”Noul număr din Discobolul începe cu un poem dedicat de Aurel Pantea lui Emil Brumaru: „Dinspre tine vin numai şoapte,/ cu tine urcă în oraş amurgul,/ un grai fără seamăn seamănă melodii,/ că tot trupul îţi cîntă,/ te-am văzut cum priveai trecătorii/ ochii tăi secerau chipuri,în vechimile serii,/ cineva a povestit odată despre cum apari în desimi de/ aparenţe,”. Urmează un „micro-comentariu” cum îl numeşte Al. Cistelecan, dedicat nu Sabinei Comşa ci Ioanei Şerban. De aici şi titlul Ioana/ Sabina. Un nume şi o carte: Zero-unu, pe care criticul le acreditează, iar noi nu avem nici un motiv să-l contrazicem. Gesturi egale de preţuire: Adrian Alui Gheorghe pentru Dan Coman, Ioan Moldovan pentru Alex Văsieş. Acest preambul va să însemne un spaţiu amplu dedicat Colocviului Tinerilor Scriitori, onorat iată, de atenţia pe care „seniorii” o acordă acestei generaţii. Urmează un spaţiu destinat Romanului Românesc Contemporan, altul pentru Teme la alegere. O rubricaţie şi o delimitare fermă şi inspirată. Un nou număr elegant din Scriptor ne provoacă la o întîlnire cu prieteni vechi şi de calitate ai revistei  şi dulcelui tîrg. De la Olimpiu Nuşfelean la Aurel Pantea, Sterian Vicol, Ovidiu Dunăreanu, Leo Butnaru, Emilian Galaicu – Păun şi mă opresc aici pentru că, altminteri, ar trebui să citez tot sumarul! Ne bucură vestea unui nou roman al lui Ovidiu Dunăreanu, cu titlu sugestiv: Lumina îndepărtată a fluviului. Dacă doriţi să aflaţi care este relaţia dintre Imagine, dorinţă şi corporalitate nu aveţi decît să lecturaţi eseul cu acelaşi titlu al profesorului Ştefan Afloroaei. Dăm altă pagină pentru întîlnirea cu Leo Butnaru şi Paginile de jurnal reluate, „eseizate” peste decenii. O avalanşă de nume şi informaţii, cu trimitere la prolificii creatori din literatura română şi universală. Nu rataţi interviul pe care Nicoleta Dabija i l-a „smuls” lui Sorin Alexandrescu cu prilejul Colocviului de literatură organizat de Editura Junimea sau amplul studiu despre Unele aspecte ale învăţămîntului românesc în peninsula balcanică (1864 – 1946) semnat de P.I. Otiman şi Diana Otiman – Blidaru. Şi odihniţi-vă privirea şi pe minunile plastice ale lui Valeriu Gonceariuc. Şi un ultim popas la Timişoara pentru a scruta Orizontul. Un interesant şi plin de sensuri dialog al lui Cristian Pătrăşconiu cu invitatul domniei sale, Teodor Baconschi despre facebook şi nu numai. Oricum, titlul este sugestiv şi îndeamnă la cogitaţie: Dumnezeul facebook – ului nu este mîntuitor. Iată un fragment din dialog: „- Aţi spus şi dumneavoastră dar e ceva aproape banalizat, că Facebook-ul provoacă, produce mutaţii. Care sînt, din punctul dumneavoastră de vedere, cele mai mari, cele mai semnificative? – O conştiinţă diurnă panoramică, fără precedent şi fără înserare. Un fel de zi boreală permanentă. Aceasta duce la hiperluciditate, la un soi de insomnie pe scară largă. Şi, totodată, la o dilatare a cîmpului conştiinţei, şi ea, unică prin amploarea sa.” Printre propunerile de lectură ale revistei este cartea Ioanei Nicolaie, Lomografii. Sugerăm atenţiei domniilor voastre şi un alt interviu de proporţii, al aceluiaşi neobosit Cristian Pătrăşconiu, de data aceasta cu Horia – Roman Patapievici despre noua sa carte : Partea nevăzută decide totul. Şi ne oprim aici să ne tragem sufletul pînă la Compresa viitoare.

Revista indexata EBSCO