Sep 11, 2015

Posted by in Varia

Liviu FRANGA – Suferinţele limbii române

Împietriri ale limbii române de azi, ani onoraţi şi adunări numărate.

 

1) „Vineri, 2 iulie, începînd cu orele 19.30, va avea loc, în Sala de Conferinţe a Accademia di Romania, conferinţa omagială în onoarea celor 150 de ani de la naşterea sopranei Haricleea Darclée /…/” (în Observator Cultural nr. 273 [531], 1-7 iulie 2010, anul XI, p. 2)

Nu pot să las, nici acum, la o parte fenomenul împietririi limbii, semnalat de noi de multe ori, în aceeaşi rubrică. Mă întreb: oare chiar nu se pot adăuga, în astfel de situaţii, un simplu cuvînt sau două-trei, de tipul „prestigioasei” sau „ilustrului for intitulat” [Accademia di Romania], şi să se evite monstruozitatea utilizării articolului posesiv-genitival urmat nu de un substantiv la genitiv, cum o „cere” articolul, ci de unul la nominativ/acuzativ? Dar nedumerirea vine de mai departe şi mai tare. Cum pot fi onoraţi anii unei aniversări, şi nu aniversarea propriu-zisă? Nu celebrăm naşterea sau dispariţia unei personalităţi de excepţie? Celebrăm… anii în sine? Firesc ar fi fost, cred eu, să citim următoarea formă a anunţului: „/…/ conferinţa omagială în onoarea sopranei Haricleea Darclée, de la a cărei naştere s-au împlinit 150 de ani.”

2) „/…/ dacă numărăm ca şi număr de participanţi, nu se poate spune că adunarea /…/” (Elena Vijulie, redactor la România liberă, interviu în cadrul buletinului de ştiri intitulat „Ştirile care contează” al postului EUROPA FM din 27/08/2010, 11H)

Fracturi logico-lingvistice: 1. Cum să numeri „ca număr de participanţi”? Adică, să numeri ca număr? (Fac total abstracţie de sufocant-aberantul „ca şi”, despre care am scris de nenumărate ori, pînă la saţietate); 2. Ce sens are să numeri o adunare? Să-i estimezi numeric participanţii – aceasta e altceva.

Revista indexata EBSCO