Aug 28, 2015

Posted by in Poezii

Rafila RADU

Doar în rubinul tăcerii, secretul

jur pe broboada mea

cînd cea albă, cînd cea neagră

n-am ştiut

despre moarte am vorbit tăcînd

vin înspre mine anotimpuri

cu grijă, printre pietoni, trecînd

strugurii îşi varsă în vin rubinul

iar în geam zîmbind

albastru, zambila

îmi aminteşte de privitul tău divin.

 

jur pe broboada mea cea alba

broboada mea cea dragă

doar în rubinul tăcerii, secretul:

bătrîn, în cîrje, printre pietoni

biruitor nespusul cu grijă trecînd strada

înspre veacul viitor.

 

Sfiala altui început

Ultima ninsoare

pune, iar, cătuşe primăverii

intră-n cor, la vocea a doua

lîngă viscol, tremur de narcisă –

s-a-ntîmplat mai ieri

s-a-ntîmplat şi-acum un veac

ca o sentinţă ultima ninsoare

peste amintirea faptei pune alb

prea mult frig în sîngele culorii!

simt în preajmă duhul Învierii

nu-i de mirare că-mi ştii şi tu, mie, gîndul

cît nevăzut, cît neştiut

în sfiala altui început!

 

Singurătatea la puterea n

Singură

vina se ridică la rangul de virtuţi.

unii biografi

scot povestea din jarul încins

cine şi de ce fură?

din ce minţi, din care cărţi?

idei multiple, toate la un loc

strivind principiul vechi

cu forma lui cu tot.

în cer stele se-ntregesc

după legea singurătăţii

la puterea n.

Revista indexata EBSCO