Aug 28, 2015

Posted by in Istorie literara

Iordan DATCU – O monografie a unui sat din Bucovina: Grãniceşti

Monografia lui Constantin Hrehor, Grăniceşti, un sat sub pecete domnească (Academia Română, Institutul „Bucovina“ Rădăuţi, Editura Timpul, Iaşi, 2014, 936 p.), scrisă cu multă ştiinţă, credinţă şi dăruire, este una impresionantă, impresionantă şi atipică. Atipică nu în primul rînd prin dimensiunile ei, ci prin examinarea localităţii nu doar prin datele ei generale, ci prin coborîrea la prezentarea totului, a tuturor categoriilor sociale, încît locuitorii comunei se recunosc toţi în această amplă cercetare. Biserica şi parohii care au slujit în ea dea lungul anilor, prezentaţi în micromonografii, cu cantorii, paracliserii şi enoriaşii, şcoala cu cadrele didactice, primarii care s‑au rînduit, postul de poliţie, poşta, activitatea comercială, locuinţele ţărăneşti, portul femeiesc şi bărbătesc, îndeletnicirile, alimentaţia, tradiţiile şi obiceiurile legate de viaţa oamenilor, horele, eroii localităţii cu rugăciunea de pomenire a morţilor, familiile satului (în lista numelor de familie 165 dintre ei poartă numele Moroşan, semn că strămoşii lor au venit în Bucovina din Maramureş). Dintre familii mă voi opri doar la două, familia Sorohan, prin reprezentantul ei, Mardarie Sorohan, profesor universitar la Iaşi, care s‑a căsătorit, în 1957, cu Elvira Sorohan (născută Vieru), şi dînsa distinsă profesoară la aceeaşi Universitate, şi la familia preotului Casian Bucescu, care l‑a dat pe eminentul etnomuzicolog Florin Bucescu.

Impresia de cuprindere a totului, despre care am amintit, ţi‑o lasă şi numărul mare de fotografii, de portrete şi de fotografii de grup, care fac cunoscut tipul local, portul, diversele momente ale vieţii.

Grăniceşti se învecinează cu Baineţ, Bălineşti, Zamostea, Calafindeşti, Bădeuţi, Volovăţ, Soloneţ, Costîna, Climăuţi, Vicşani, Frătăuţi şi Vicovul de Sus. Satul, cu mai vechea sa denumire Crainiceşti, atestat într‑un uric domnesc la 15 martie 1490, scris de Ion de la Suceava şi în hrisovul lui Ştefan Tomşa de la 1615, este, scrie Constantin Hrehor, „un sat crescut în duh românesc, fericindu‑se după veacuri nu cu puţine încercări, că nu şi‑a pierdut tiparul“. În vatra sa, adaugă monogafistul, „toţi locuitorii vorbesc limba română. Sînt puţini, vechi de zile cei care mai ştiu cîte o iotă străină, deprinsă în cazarmă ori pe fronturile războaielor. Aici nu şi‑au găsit sălaş seminţii de alt neam, nici ruteni, nici poloni, nici nemţi, nici lingurari, iar vînzătorii de chibrituri, cîţiva pripăşiţi aici, nu au făcut multă avere.“ Biserica, cea mai veche ridicată la 1753, şi‑a avut rînduri‑rînduri de slujitori cu har pastoral, pe care Constantin Hrehor îi menţionează cu mare respect, unul dintre ei fiind însuşi autorul monografiei, născut în 1953 la Suceviţa şi din aprilie 1982 teolog la Grăniceşti.

Monografia Grăniceşti este, în cea mai mare parte a sa, opera d‑lui Constantin Hrehor. Ca adevărat om de ştiinţă, a procedat, corect încredinţînd altora cîteva capitole mai bine cunoscute de ei. Mai întîi subliniem gestul de mare eleganţă de a prelua Cronica enoriei Grăniceşti, alcătuită în 1930 de parohul local Epaminonda Berlinschi. Capitolul despre istoricul localităţii l‑a alcătuit împreună cu Dumitru Ţurcan şi Secstilia Gherasă, cel despre antichităţile localităţii este semnat de Bogdan‑Petru Niculică, cel despre toponimie de Ion Popescu‑Sireteanu, cel despre graiul din localitate, încheiat cu un glosar, este semnat de Domnica Petrovici, cel despre Grăniceşti o nouă filă în istoria creştinătăţii i‑a fost repartizat Angelei Olaru, Kolea Kureliuk scrie despre Eminescu în biserica din Grăniceşti, despre Primăria localităţii scrie Constantin Gutău iar Constantin Ioan Gafencu îi prezintă pe Primii oameni veniţi în satul Româneşti. O imagine poetică a localităţii este propusă de Grigore Ilisei în articolul, reprodus dintr‑o publicaţie periodică, Un sat din Bucovina. Cea mai amplă contribuţiei a unui colaborator este aceea a lui Dragoş Cusiac, semnatar al capitolului Zona etnografică Siret: Vatra Grăniceşti, bun cunoscător al domeniului şi al etnografiei meleagurilor bucovinene, autor al unei cărţi, apărută în 1991, la Suceava, Zona etnografică Siret. De altfel, paginile despre etnografia localităţii sînt, cum se precizează, adaptate după lucrarea amintită. Sînt examinate: structura morfologică a satului, tipologia caselor (casa cu trei încăperi, care este tipul „cel mai reprezentativ“ şi casa cu tindă mediană, „cu două încăperi de locuit, cu una sau două cămări“), portul popular, cu menţiunea elementelor moştenite de la daci, îndeletnicirile, obiceiurile la naştere, nuntă (cu o frumoasă oraţie) şi înmormîntare. La acestea din urmă se precizează că priveghiul, care se ţinea altădată, nu se mai practică, în fine colindele, care cunosc „o amploare deosebită“. În cadrul acestui subcapitol reţine atenţia precizarea că Malanca (jocul cu măşti) şi‑a „pierdut sensurile iniţiale, devenind doar prilej de veselie“. În fine, o semnalare specială trebuie să facem pentru un colind, socotit „unic“, „Steaua în patru spice“.

Vechimea localităţii, distincţia locuitorilor ei, frumuseţea locurilor, apropierea lor de celebrele mănăstiri bucovinene au făcut ca numeroşi călători să viziteze ori să poposească la Grăniceşti. C. Hrehor dă o lungă listă (vreo 180 de nume) de academicieni, profesori universitari, scriitori, artişti, clerici, medici, mulţi dintre ei de la Cernăuţi şi Chişinău. Dăm o scurtă listă de astfel de personalităţi: Vasile Andru, Adrian Alui Gheorghe, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, Ion Beldeanu, Mircea Ciobanu, Daniel Corbu, Nina Cionca, Mircea A. Diaconu, dr. Macarie Drăgoi, Gellu Dorian, dirijorul Corneliu Dumbrăveanu, pianistul Dan Grigore, pictorul Ion Grigore, Mihai Iacobescu, Grigore Ilisei, George Muntean şi Adela Popescu, Ioan Holban, Radu Mareş, Nicolae Prelipceanu, Ion Popescu‑Sireteanu, Mircea Păcuraru, Elvira Sorohan, Vasile Tărîţeanu, D. Vatamaniuc, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Alex Ştefănescu, Matei Vişniec, George Vulturescu ş.a. Constantin Hrehor şi‑a făcut cunoscută localitatea şi în acest mod, fiind gazda numeroşilor oameni de seamă care au fost la Grăniceşti.

Exceptînd monografiile fundamentale alcătuite de Şcoala sociologică de la Bucureşti, multe monografii de sate au fost elaborate de vrednici învăţători şi preoţi din satele tradiţionale, unii dintre ei nereuşind să le şi publice, cum este cazul, ca să dăm un exemplu din Bucovina, acelei Cronici de la Frătăuţii Noi, scrisă de autorul ei în 1930 şi tipărită abia în 2010, de către Viorel Dutceac, cronică asupra căreia a făcut interesante consideraţii Constantin Stănescu în Cultura.

Monografia despre Grăniceşti este opera unui scriitor care are în spate o activitate literară de patru decenii, şi, totodată, a unui istoric, care şi‑a dat doctoratul la Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava.

Revista indexata EBSCO