Aug 27, 2015

Posted by in Consemnari

Liviu FRANGA – Suferinţele limbii române

De la una la alta, prin hăţişurile gramaticii (şi ale minţii)…

1) „Eram vecin cu familia Pilat, un foarte cunoscut avocat moldovean, a cărei soţie era sora mamei lui Adrian Marino.” (interviu cu Mircea Carp, realizat de Simona-Maria Pop şi Ovidiu Şimonca, în Observator cultural, nr. 274 [532], serie nouă, din 8-14 iulie 2010, p. 18).

„Soţia… familiei” (?!…) – a „cărei” (în loc de „a cărui”) – versus „soţia avocatului”: nu putem bănui, fireşte, un atare scurt circuit decît la nivelul vorbirii grăbite sau, cel mult, al eventualei transcrieri, neatente, a înregistrării interviului. Aşa de mari, totuşi, probleme de acord să creeze pronumele relativ în limpedea-ne limbă, chiar şi în vorbirea / scrisul celor de la care aşteptăm atît de mult?

2) „Numai bolnav să nu fi” (text pe burtieră, în emisiunea Ştirile PRO TV, prezentate de Andreea Esca, din 17 / 08 / 2010, 19H23-19H24)

Confuzie (probabil, pe la pupitrele din platou, acolo unde se pregătesc titrajele emisiunilor de actualităţi) de moduri verbale în formă negativă, confuzie altminteri întîmplată, curent, începînd de printr-a cincea de gimnaziu: conjunctivul prezent cu imperativul, la verbul „a fi”, persoana a II-a singular diateza activă. Nu-i aşa că prea multă gramatică strică, domn’e? Curat strică!

3) „/…/ care sigur probabil va schimba faţa întregii muzici /…/” (Cristian Brancu, în emisiunea Vedete fără secrete din 19 / 08 / 2010, 12H17, la postul de radio EUROPA FM)

Iată că şi radioul nu stă mai prejos faţă de televizor (după cum, vai, am văzut de atîtea ori pînă acum, sînt într-o concurenţă acerbă!)… Cu sigurul care e probabil ne-am lămurit. Dar cum vine cu probabilul sigur? Aici e aici! Poate ne spuneţi dumneavoastră, stimaţi cititori şi / sau ascultători. Că eu nu-mi mai dau seama, vorba aceea, nici să mă tai.

Revista indexata EBSCO