Jun 15, 2015

Posted by in Panoramic editorial

Al. ZUB – Basarabia în dezbatere academică

Ziua de 27 martie este în fiecare an un bun prilej de evocări şi analize pe seama provinciei româneşti răpită de Rusia ţaristă, la 1812, şi reintrată în statul român la 1918, prilej care de astă dată, în anul de graţie 2015, comportă şi o notă mai dramatică, dată fiind criza geopolitică produsă de Federaţia Rusă pe seama Ucrainei şi a zonelor limitrofe. Cu o Rusie în spate, înarmată atomic şi pusă pe expansiune, în orice direcţie, nimeni nu poate fi liniştit, nici Uniunea Europeană, nici măcar Statele Unite ale Americii. Ea a iscat deja, această Rusie pravoslavnică, în mod surprinzător un război de tip postmodern, pentru a-şi masca oarecum imperialismul, pe seama unui frate mai mic, din spaţiul căruia şi-a adjudecat, pe nesimţite, Crimeea şi întreţine acum un „război de gherilă” (dacă se poate spune aşa), în timp ce ameninţă cu represalii nucleare şi alte state, inclusiv România, deşi aceasta e membră în două organisme importante, NATO şi Uniunea Europeană. Tema e nespus de dramatică.

Din iniţiativa Muzeului Judeţean Vaslui şi în colaborare cu alte aşezăminte cu rosturi culturale, a avut loc, chiar pe 27 martie a.c., ziua în care, din 1918, se aniversează decizia Sfatului Ţării de la Chişinău de a se uni, pentru totdeauna, cu România extracarpatină, „alipirea” la vechiul Regat fiind o soluţie, cea mai bună, impusă de contextul geopolitic.

Am avut ocazia să iau parte, la invitaţia Muzeului Judeţean, la simpozionul ştiinţific organizat ad-hoc, cu participarea unor specialişti din ţară şi a doi istorici din Basarabia. După alocuţiile protocolare, rostite de gazde (profesorii Ramona Maria Mocanu şi Laurenţiu Chiriac), au fost prezentate comunicările din program: Dimensiunea basarabeană a Unirii (Alexandru Zub); Basarabia de la 1918 pînă la 1947 (Ion Agrigoroaiei); Triumful unui principiu – românii şi autodeterminarea naţională (Cătălin Turliuc); Anexarea Basarabiei în istoriografia românească interbelică (Cristian Ploscaru); Armata Republicii Moldoveneşti între anii 1917 şi 1918 (Anatol Leşcu); Lupta ţarismului contra mişcării revoluţionare din Basarabia (Artur Leşcu); Presa românească din Basarabia în preajma Unirii de la 1918 (Oltea Rîşcanu Gramaticu); Basarabia, rana sîngerîndă a neamului românesc (Nicolae Ionescu). Titlurile menţionate indică preocuparea de a explica fenomenul în perspectiva istoriei naţionale şi totodată a contextului geopolitic al vremii. Nu se poate insista, momentan, asupra elementelor noi puse în discuţie.

Simpozionul vasluian din 27 martie a fost şi un prilej de a lansa o nouă carte a profesorului Ion Agrigoroaiei, România interbelică: unificare şi evoluţie (Ed. Demiurg, Iaşi, 2015), volum comentat de Cătălin Turliuc şi Alexandru Zub, cu trimiteri utile la ansamblul operei autorului şi la contextul istoriografic al temei.

Peste două luni, la început de iunie, istoria şi destinul tragic al Basarabiei vor  fi din nou preocupări pentru istorici, filologi, etnografi, filozofi etc., în economia vechilor umanioare, redefinite de la un timp ca „ştiinţe despre om” în diacronia istoriei. Activităţi specifice se anunţă, consensual, de o parte şi de alta a Prutului, în cele două state româneşti, supuse acum, din nou, la presiuni dominatoare din partea Rusiei. Oriunde s-ar afla, inclusiv în alte ţări şi pe alte continente, românii ar trebui să nu ignore această realitate geopolitică, deja multiseculară şi nespus de jenantă.

Revista indexata EBSCO