Apr 15, 2015

Posted by in ARTE

Gheorghe MACARIE – Dany Madlen Zãrnescu in memoriam

Gh. Macarie

 Dany Madlen Zărnescu In memoriam

 

 

Absolventă a Facultăţii de arte plastice din Iaşi, pe atunci în cadrul Universităţii „Al.I. Cuza”, membră a Uniunii Artiştilor Plastici, Dany Madlen Zărnescu s-a impus de timpuriu în arealul artelor vizuale româneşti. Din 1974, an al primei sale apariţii în public şi până în anul 2013, s-au succedat opt expoziţii personale şi mult mai numeroase participări la expoziţii de grup – artista va derula o fructuoasă activitate eşalonată pe parcursul a patru decenii. Va avea expoziţii în Bacău, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Suceava şi Târgu Mureş, va pune cu acelaşi nedezminţit succes la Cordoba (Spania), Tabor (Cehia), Cernăuţi (Ucraina), Chişinău (Rep. Moldova), Wiesbaden (Germania) etc. Sunt manifestări care alături de participarea artistei la nenumărate simpozioane şi tabere de creaţie (între 1981-2012), explică numeroasele premii şi menţiuni acordate în oraşele – centre de artă ale ţării, dar şi în cele de peste hotare.

Impresionează în posteritate (artista ne-a părăsit pe neaşteptate la 15.X.2014, în plină efervescenţă creatoare) referinţele consistente din numeroase dicţionare de artă, enciclopedii etc. datorate unor critici şi istorici de artă de marcă, dar şi confraţilor în ale picturii.

Specifică şi definitorie, de un rafinament egalat doar de incontestabila ei polivalenţă, dominanta de negru rezumă şi impune o dimensiune esenţială artei acestei artiste de un original talent, bogată în idei şi plină de har în avatarurile creaţiei sale.

Culoare pigmentară, exclusă culorilor-lumină ale spectrului solar, negrul devine în majoritatea creaţiilor Madlenei Zărnescu, culoarea de fond, implicată pe parcurs în ecuaţii cromatice dispuse la un proteism miraculos, de o intensă expresivitate. Este aspectul ce conferă artistei o distinctă individualitate, chiar singularitate în cadrul peisajului plastic contemporan.

În Grădina mănăstirii, lucrare ipostaziată în mai multe variante din ultimele 2-3 decenii, procedeul atinge performanţa. Figurativul, aşa cum îl ştim în configuraţie academică, dispare. Pe fondul negru, polivalent nuanţat, izbucneşte intempestiv jăraticul aprins al florilor roşii – fenomen asociabil indirect siluetelor monahale – tot atâtea prezenţe vitale, ascunse îndărătul faldurilor cernite ale veşmintelor monahale. Noţiunea iniţială, de peisaj, se estompează – mai veridic – în faţa denumirii ei autentice – Monahii ieşind după utrenie…

Sunt valori care trimit la tradiţii şi însemne etnografice ancestrale, la covorul basarabean sau bucovinean din Moldova de sus în care roşul incandescent al trandafirului ca motiv irumpe exploziv pe fondul intens dar deloc uniform al nuanţelor de negru. Este exemplul cel mai elocvent – consemnează artista însăşi – al unui proces în care spiritul şi materia îşi încep călătoria spre propria lor desăvârşire.

Ecuaţia de roşu-negru, asociată unor relativ trecătoare sugestii de violet sau altor intruziuni – mai statornice, de albastru, imprimă arealului compoziţiei nelinişte şi impresie de straniu. Vagi sau concrete – spaţii, forme şi volume, configuraţia volumelor – toate se resimt în procesul unei reevaluări – noi şi pe toate planurile. Pictura artistei Madlen Zărnescu impune, în consecinţă, certitudinea unei depline unităţi.

Sunt compoziţii perpetuând pe fonsul intens-întunecat lumea unor nelămurite şi  dramatice aspiraţii umane. Alteori întregul areal vegetal-floral este pătruns printre lujeri de o lumină delicat-discretă, eliberând magii cromatice sau temperând intensităţile. Puternicul negru moare astfel într-o suită de griuri care de care mai rafinat-catifelate…

Albastrul ca dominantă – corifeu cromatic dintr-o altă „grădină” (compoziţie) – resuscită armoniile anterioare într-o suită în care valorile vizuale incită la asocieri auditiv-muzicale, pe linia unor sincrone spectaculozităţi. Guvernează legi şi însemne ale decorativului; culorile depăşesc însă condiţiile de altădată de locale sau auxiliare – compoziţia însăşi se desemnează ca independentă în semnificaţii şi mesaj. Arta artistei este una de sinteză.

Mai rară, propensiunea spre simbol nu are răceala şi nici obstracţionismul deliberat. Este o realitate nascută din însăşi dinamica arderii tensiunilor interioare, din acea magmă întunecată, omniprezentă şi germinativă sfâşiată de străfulgerări incandescente de roşu, marcă distinctivă a artistului. Crucea ca simbol al osândei, jertfei şi mântuirii apare şi ea; discreţia ei figurativă în care este concepută se realizează în contratimp cu universala ei forţă de iradiere. Avem în faţă un spaţiu sacralizat; este un spaţiu al tainei – titlu frecvent al tablourilor sale.

Fantasticul, mai precis misterul se remarcă şi el, distinct-original. Artista este conştientă de existenţa şi a altei realităţi, dincolo de evidenţele ei. Privitorul asistă pe moment descumpănit la ruptura dintre cele două – realitatea imediată şi cealaltă – metafizică. Fenomenul generează misterul. Există un mister al adâncimilor întunecate dar şi unul opus, al ascensiunilor spirituale; există o nelinişte a depărtărilor, un insolit al locului necunoscut dar şi unul al elanurilor vitale, ascunse dar irumpând uneori vulcanic…

Sunt aspecte de o mare complexitate, specifice unei arte conceptuale, de un impresionant proteism al soluţiilor plastice, toate generând un stil de unitar pe care şi-a pus pecetea harul hărăzit celor aleşi…

Este lumea artistei Dany Madlen Zărnescu – plecată nu de mult dintre noi într-o incontestabilă veşnicie – cea a artei.

 

Revista indexata EBSCO