Apr 15, 2015

Posted by in Autori

Nicu GAVRILUȚÃ – Virgil Nemoianu și o nouã provocare a mișcãrii New-Age

Virgil Nemoianu este unul dintre autorii mei preferaţi. Intelectual de formaţie clasică, umanistă, Virgil Nemoianu are o formidabilă experienţă culturală şi academică românească şi americană, deopotrivă. Îi apreciez fără rezerve vasta cultură, claritatea şi profunzimea scriiturii, eleganţa şi uşurinţa cu care tratează teme vechi şi noi: literare, filosofice, sociologice şi antropologice. M-am convins de toate acestea citindu-i cărţile, dar şi direct ascultîndu-l atunci cînd Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa.

În virtutea preocupărilor mele profesionale, recunosc faptul că m-au atras şi (uneori) fascinat în primul rînd textele sale despre analiza şi interpretarea interdisciplinară a fenomenului religios românesc şi occidental (american şi european). Îl invoc permanent şi-l recomand frecvent studenţilor mei pe Virgil Nemoianu atunci cînd predau despre teme dragi (şi) mie, cum ar fi: sacrificiul şi darul (cu trimiteri speciale la Rene Girard – unul dintre cei 40 de „nemuritori” ai Academiei Franceze); umanismul creştin şi noul umanism (Mircea Eliade);  etica protestantă şi spiritul capitalismului (cu trimiteri la Max Weber şi la Jocurile Divinităţii, dar şi la realitatea din România profundă, cercetată sociologic acum de o parte a doctoranzilor mei); America creştină, Europa seculară? (urmînd a scrie un studiu introductiv la ediţia în limba română a celebrei cărti semnată de Peter Berger, Grace Davie şi Effie Fokas); (re)sacralizarea vieţii sociale etc.

Ei bine, există în Jocurile Divinităţii a lui Virgil Nemoianu o temă specială, aparent exotică pentru spaţiul cultural românesc. Ea este succint, dar excelent tratată în carte de Virgil Nemoianu: mişcarea New Age. Provocarea maestrului Nemoianu vine din partea unei discutabile afirmaţii a lui Edward Luttwak. Cu privire la oferta religioasă, politologul american susţine că în viitor vom avea de ales doar  între umanismul secular, fundamentalismul religios (al celor trei monoteisme) şi mişcarea New Age. Subscriu întru totul opiniei lui Virgil Nemoianu că lumea religioasă este infinit mai complexă, iar alegerile sunt discutabile (uneori fantasmele religioase sunt cele care ne aleg pe noi!), iar New Age are acum din ce în ce mai mulţi simpatizanţi şi susţinători în Occidentul european şi american.

M-am oprit şi eu succint asupra mişcării New Age în două dintre cărţile mele (Imaginarul social al tranziţiei româneşti şi Sociologia religiilor). Ceea ce mă reţine în mod deosebit acum şi aici este o versiune la zi a mişcării New Age pe care o anticipează subtil Virgil Nemoianu atunci cînd defineşte respectiva mişcare ca fiind o ciudată combinaţie şi un nedisimulat amestec de credinţe arhaice precreştine cu un misticim difuz. La toate acestea se adaugă varii doze de esoterism şi şamanism sud-american, totul avînd drept scop, printre altele, „proslăvirea pămîntului şi a ambianţei”.

Acest ultim aspect („proslăvirea pămîntului şi a ambianţei”) mă trimite cu gîndul la religiozitatea cosmică precreştină, excelent analizată de Mircea Eliade. Ea avea în centru figura suverană a Magnei Mater şi natura înţeleasă ca hierofanie cosmică. În timp, creştinarea acestor simboluri, practici şi ritualuri nu a fost suficient de puternică. Prin urmare, ele au supravieţuit timpului în versiuni mai mult sau mai puţin desacralizate.

Cred că una dintre aceste versiuni desacralizate a Mamei Pămînt se poate regăsi şi cuprinsul difuz al mişcării New Age de astăzi. Este vorba  venerarea Pămîntului şi a naturii din cadrul mişcării universale Pachamama (Mama Pămînt). Ea este activă în întreaga lume, inclusiv din România. În centru acestei mişcări aparent ecologiste stă  natura şi, în mod special, Pămîntul. La limită, natura este respectată asemenea fiinţelor vii. Are propriile ei drepturi: Drepturile Naturii (cu majuscule). Ele sunt înscrise din 2008 şi în Constituţia Ecuadorului, de exemplu. În 22 aprilie 2010, Conferinţa Naţiunilor pe tema schimbării climei şi a drepturilor Mamei Terra a adoptat o Declaraţie Universală privind Drepturile Naturii. S-a format atunci şi un consistent grup de iniţiativă cetăţenească europeană (ICE) care urma să înainteze o propunere legislativă Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene în vederea adoptării unei legislaţii universale a drepturilor naturii.

Dacă citim în cheie religioasă această iniţiativă, atunci avem de-a face,  în fond, cu o fetişizare desacralizată (în cheie juridică) a Magnei Mater. Cultul ei străvechi cunoaşte astăzi forme noi, secularizate, dar înnobilate oarecum cu o „spiritualitate fără religie” – una de tip New Age – în genul celei definite de Sam Harris în cărţile sale. Natura şi pămîntul sunt acum entităţi vii, interconectate cosmic şi universal. Trebuie în mod obligatoriu protejate asemenea unor fiinţe umane.

Această fetişizare şi legiferare fără rezerve a drepturilor naturii ca fiinţă vie obligă modernitatea occidentală la o reconsiderare a practicilor legislative şi economice actuale. Exploaterea clasică a cărbunelui, de exemplu, este pusă sub semnul întrebării pentru că ar fi o crimă: ucide ecosistemul. Agricultura industrializată, modificarea genetică a unor specii şi emisiile gazelor de seră  ar fi alte practici interzise de această nouă versiune a mişcării New Age.

Pentru această schimbare totală de paradigmă  este nevoie de o revoluţie mentală (specifică Noii Ere), una ce va duce la o „economie comunitară a Pămîntului”. Noul guru al acestei revoluţii mentale este fostul celebru „asasin economic” John Perkins. În 2014, el a susţinut seminarii şi workshop-uri în mai multe locuri din lume (inclusiv la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi). Subiectele preferate au fost cele despre „Renaşterea Umanităţii” şi „Revoluţia Conştiinţei”.Recunoaştem cu uşurinţă prezenţa aici a unor sintagme clasice ale mişcării New Age. Ele nu trimit precis la Dumnezeul vetero şi neotestamentar (nici la Allah din tradiţia musulmană), ci la spiritualitatea religioasă a şamanilor sud-americani şi la profeţiile culturilor indigene din întreaga lume (Maya, Hopi, Quechua). Toate privesc relaţia spirituală a omului nou cu natura sanctificată şi cu un cosmos însufleţit. Prin asumarea şi interiorizarea iniţiatică a acestor învăţături se va ajunge la fascinantele forme de „conştiinţă superioară” proorocite de vechile culturi. „şamanii din arhipelagul polinezian îşi schimbă forma cu ajutorul oceanelor, războinicii din Amazon se transformă  în anaconda, iar călugării tibetani pot traversa oricînd munţii” (www.pachamamaromania.ro/john-perkins/).

Aceste fabuloase performanţe spirituale se combină cu insolite invocări ale spiritelor, cu materializări ale viselor proprii şi cu stranii ceremonii ale focului. Aceste secrete iniţiatice sunt astăzi stăpînite (şi) de marele guru John Perkins, urmînd a fi predate discipolilor doritori de „revoluţii spirituale” din întreaga lume. În final, ele vor avea un impact total la nivel celular (transformarea în animale, vindecarea cancerului, pierderea în greutate), individual (trăirea clipei prezente, renunţarea la vicii şi dependenţe), respectiv la nivel social (schimbarea lumii) (www.pachamamaromania.ro/john-perkins/). Numai aşa porţile Noii Ere vor fi deschise celor aleşi să se ridice la planurile vibratorii superioare şi să asigure trecerea la noul om şi la noua societate a viitorului.

În concluzie, cercetarea acestei noi versiuni a mişcării New Age mi-a fost inspirată de un mic text edificator al lui Virgil Nemoianu. Este vorba de unul cu un titlu mai mult decît semnificativ: Ce este mişcarea „New Age”?  În spiritul acestui articol  simpatizez şi eu cu „o anumită blîndeţe, naivitate şi bunăvoinţă care nu sunt antipatice” la mişcarea New Age (Virgil Nemoianu). În schimb, sigur nu mă pot lăsa convins de un anume „optimism facil şi efemer” lipsit de „valori autentice şi spirituale” proprii româneşti ale versiunii Pachamama   din actuala formulă a mişcării New Age. Este o lecţie spirituală a discernerii valorilor pe care am învăţat-o de la profesorul Virgil Nemoianu.

Vă mulţumesc Maestre şi vă doresc La mulţi ani!

Revista indexata EBSCO