Mar 14, 2015

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

„Bună seara, mă numesc  Mădălina Parus şi sunt elevă în clasa a XII-a. Nu am mai trimis până acum proze sau poezii la reviste, ci doar la concursuri minore, deşi ştiu că acestea nu reflectă deloc realitatea. Aş dori părerea dumneavoastră despre micile mele încercări. Cu respect, Mădălina” – Nu prea am înţeles ce „nu reflectă deloc realitatea”, dar să trecem la cele două texte. „Visul” surprinde o scenă din stradă, cu fapte, stări şi senzaţii tari, cu impact la cititor; „Fabulaţia” e o experienţă epică dintr-un salon de spital, o naraţiune cam stufoasă şi puţin convingătoare. Ai talent. Voi alege pentru o viitoare antologie a „Curierului…” primul text. Până atunci, însă, te rugăm să revii cu un mail direct pe adresa mea, în care să precizezi care îţi este numele, Păruş, Parus, Paruş, pentru a nu te reboteza dintr-o eroare. Asta, pentru că şi tu, ca mulţi alţii (din neatenţie, din grabă) nu foloseşti diacriticele, scriind ca pe facebook, deşi noi facem precizări cu referire la trimiterea textelor pentru revistă la fiecare final de „Curier…”

 

De la Radu Ştefan Focşeneanu primim patru proze scurte, care, deşi bine scrise, nu prea au miez. Îi recomandăm corespondentului nostru (alături de reproşul că nu ne-a trimis şi un CV cât de scurt) să se apuce de scris doar atunci când are ceva urgent de transmis, fie în proză fie în versuri. Gratuităţile nu interesează pe cititor decât atunci când ies din comun prin ceva. Foarte aproape de publicare pare a fi textul „Adevărul”, dar îl aşteptăm cu altele mai convingătoare pentru un eventual debut.

 

„Bună ziua. Anexat vă trimit poeziile şi un scurt cv al soţului meu, el este poetul: Ştefănică Mihai s-a născut în Bucureşti pe 11.03.1987. Încă de mic copil a crescut ascultând operele lui Eminescu, ajungând astfel ca la vârsta de şase ani să ştie toata poezia Luceafărul pe de rost. A început să cocheteze cu poezia încă din adolescenţă, chiar a şi câştigat premiul „Dor de Eminescu”, pentru creaţiile sale. Anul trecut pe 17 mai şi-a făcut debutul cu albumul de poezii „Se duc anii”. Chiar dacă în prezent nu se mai pune accent pe poezia clasică, poetul a avut curajul de a debuta cu un volum de versuri plin de dragoste, sensibilitate, credinţă şi de ce nu, melancolie.  Este imposibil, ca o dată ce ajungi să citeşti această carte, să nu te regăseşti măcar într-unul din poemele aşternute cu grijă pe filele de poveste ale vieţii poetului. O pată de culoare a acestui volum o aduce filosofia reprezentată prin jocurile de cuvinte de la sfârşitul cărţii” – Din nefericire, la frumoasa recomandare făcută de soţia celui în cauză, nouă ni s-au ataşat texte care nu prea au legătură cu poezia: „Mă întregesc doar eu cu mine/ S-ascund lipsul de viaţă/ În suflet zac ruine/ Ca dintr-o altă viaţă./ Cunoşti tu oare viaţa mea?/ Cea dincolo de trupu-mi/ Ce stă sfidând alăturea,/ Să nu cumva să murmuri!”, sau „E ca un ac în fân/ O picătură-n foc/ Un nimic de-ar domina/ Nimicul ar fi tot/ Nimic e pentru alţii/ Dar tot e pentru mine/ Nimicul stă la alţii/ Şi totul e la mine” ş.a.m.d. Îi recomandăm doamnei Ştefănică, dacă îl vrea poet, să-şi trimită soţul la bibliotecă. Sunt atâţia poeţi buni de citit acolo, de la care are ce învăţa!

 

De la Octavian Petrescu (Ploieşti, n. 16 aprilie 1979, studii – Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti, diplomă de Master) am primit câteva texte, ceva mai izbutite, dar la fel de naive precum cele citate mai sus. Iată cum sună două dintre ele: cel cu titlul „Înfometat” – „Mi-e foame, te-aş mânca întreagă,/ Să savurez acest amor,/ Sufletul tău, o pâine caldă/ Abia ieşită din cuptor…/ Buzele tale savuroase/ Cu pasiune le-aş muşca/ Acum, şi de pe limba-ţi caldă/ Licoarea dragostei aş bea./ Sunt dependent de-a ta iubire,/ Ca un nebun, ca un drogat…/ Dac-ai pleca de lângă mine,/ Aş muri trist şi-nfometat./ Mi-e foame, te-aş mânca întreagă,/ Să savurez acest amor,/ Sufletul tău, o pâine caldă/ Abia ieşită din cuptor…; cel intitulat „Orhideea sălbatică” – „Ţi-am dăruit lumina şi-acele ape line…/ Acum eşti mai frumoasă şi străluceşti în mine,/ Lumina ţi se scurge pe zâmbet şi petale,/ Iar eu renasc, frumoaso, prin zâmbetele tale!/ Când te-am văzut, iubito, erai precum o floare/ în glastră, cerând apă şi dragoste şi soare…/ Şi auzeam în foşnet al disperării urlet./ Eu te-am luat de-acolo şi te-am plantat ?n suflet./ Ştiu, uneori te doare că te ?mparţi ?n două,/ Ai vrea să ai şi trupul ?n lumea asta nouă,/ Şi să ?ţi păstrezi seva ca să mi-o dai doar mie,/ Să te arunci cu totul spre altă galaxie…”.
„Stimaţi redactori, numele meu este George Mocanu* & doresc să vă prezint un grupaj de încercări în versuri… *George Mocanu. Născut pe 1 februarie 1986, la Focşani. Studii de teologie & literatură la Universitatea din Bucureşti (2005-2010). Din 2010, cadru didactic la Şcoala „Emil Atanasiu” din Garoafa, jud. Vrancea, &, în timpul liber, oficiant în templul literaturii…” – Originală prezentare! Însă ceea ce ne-aţi trimis nu par a fi versuri, deşi modul în care aşezaţi textul în pagină încearcă a vă susţine. Iată cum începeţi un text pe care îl intitulaţi „Noica”: „Învăţătorul aştepta dincolo de rariştea de brazi, dincoace de civilizaţia urii/ Şi parcă Platon şi Pitagora urcau, pas cu pas mai aproape de cer, pe cărările culturii/ Licărea bucuria în ochii blânzi şi buni ai învăţătorului văzându-i răsărind pe apostoli/ Din măruntaiele pajiştii, din abisurile civilizaţiei. Îi trimisese în lume ca soli/ Ai splendorii, ca propovăduitori ai ideilor, ca mesageri ai cunoaşterii adevărate/ Învăţătorul şedea pe banca de lemn. În ochii lui curgeau şiruri de nori pe ceruri curate/ În mână ţinea o carte cu poveşti abisale despre fiinţă şi despre virtuţile pomului/ Vieţii. Dar ochii lui erau răpiţi, în clipele acelea, de frumuseţile omului/ Discipolii, frumoşi şi tineri şi prizonieri ai vârstei inocenţei, îi aminteau de copilărie/ Şi de anii nebuni pierduţi pe drumul vieţii. Erau zidiţi, pesemne, nu din ţărână, ci din bucurie/ Pălăvrăgeau, vrăjiţi de sensuri, despre Wittgenstein şi despre Kierkegaard/ Se regăseau, ca nişte fraţi de cruce, şi-n armonie şi în dezacord/ Prigorii, vrăbii, pitulici ţeseau în cetini splendori în formă de concerte…”. În alt text vă întrebaţi: „La ce bun poezia pe lume, s-a întrebat Hölderlin/ Îşi punea şi el aceeaşi întrebare. Un pahar de vin/ era de mii de ori mai preţuit decât o poezie adevărată/ Izvorau miliarde de versuri din inima-i curată/ şi, într-o lume normală, ar fi mâncat pâine din versurile lui/ dar în ţara aceea sinceritatea şi frumuseţea nu foloseau nimănui/ Firesc ar fi fost s-o lase baltă”. Ne pare rău că vă dezamăgim, dar ceea ce scrieţi sunt doar nişte eseuri frumoase care, pe alocuri, devin lirice, dar nu au darul să emoţioneze cititorul. Iar unul din rosturile poeziei e tocmai acesta. Poate reveniţi şi cu alte creaţii, mai lirice, mai aproape de poezie.

 

„Am publicat câteva cărţi de poezie dar şi proză. De asemenea sunt prezentă în 11 antologii de poezie şi proză contemporană. Scrieri de-ale mele au apărut de-a lungul timpului  în reviste tipărite şi on-line. Nu am îndrăznit însă niciodată să trimit la reviste foarte importante precum Revista “Convorbiri literare” pe care o citesc cu mult interes.  Am văzut că aveţi o rubrică ce poartă numele “Curier de ambe sexe” şi îndrăznesc să trimit această proză scurtă dintr-o viitoare carte. Textul a obţinut premiul I la un concurs de proză scurtă de pe un site literar şi a avut parte de comentarii favorabile. Cu preţuire pentru revista dumneavoastră, Dorina Stoica” – Dorina, scrii bine, ai talent, dar textul pe care l-am primit nu m-a convins pe deplin. Te rugăm să revii cu doar trei texte scurte (de câte o pagină, cel mult două pagini, fiecare) pentru publicarea la o viitoare antologie a „Curierului…” Te amân, dar răspunsul acesta e un semn de încredere în talentul tău.

 

„Mă numesc Ionela-Violeta Anciu, locuiesc în Bucureşti, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice şi în vara lui 2015 şi a Masterului Politicilor Egalităţii de Şanse, din cadrul Universităţii Bucureşti şi sunt scriitoare (cu precădere poetă). Scriu de aproximativ opt ani, am mai publicat în trei numere ale unei reviste din Focşani (în timpul liceului) şi pe diverse ateliere online. La începutul primăverii lui 2015 voi lansa primul volum de versuri, iar în toamna-iarna aceluiaşi an, pe cel de-al doilea. Vă trimit ataşate 10 dintre poeziile mele, cuprinse în cel de-al doilea volum care este momentan în lucru, în vederea publicării lor (sau a câtorva dintre acestea) în Revista „Convorbiri Literare” – La rubrica noastră apelează, de regulă, doar începători în ale scrisului. Tu, care afirmi că eşti „scriitoare (cu precădere poetă)”, ne-ai cam derutat, încât nu prea ştim cum să procedăm. Totuşi, dacă vrei o părere sinceră, îţi spunem că nu ai talent. La poezie. Dovadă, chiar primul dintre texte care poartă titlul „Doamnă”, cu precizarea că toate celelalte sunt de acelaşi nivel: „Am aşteptat demult din nou să-nvie glasul/ În ceaşca de cafea sau draperia prăfuită,/ Să ofer doamnei şterse cu rochia ceruită -/ Prin clape de pian s-alerge nebun gândul,/ Imaginea decentă a desfrânării pure;/ În valuri de lavandă cu ochii-n sticle-obscure/ Şi mâinile-nchegate-n sufletele rupte,/ În vene curge apă iar sângele-i e-n buze.// Prin ele îşi extinde reflexii feminine,/ Prin muze displăcute, acum adepte mute;/ Şi-i creşte trena rochiei prin frunzele căzute/ Şi-i părul împletit de vampele senine -/ Cu degetele frânte de declaraţii crunte,/ Aştept prin luna nouă noi ordine absurde,/ Ca rochia să se sfâşie şi trupul să se frângă,/ Să te transformi din nou în om, omul să te-nfrângă”.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diactritice – TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!), scrise în programul Word şi salvate în RTF sau TXT, şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i cu texte la „Antologia curierului”, cu grupaje de poezii sau la rubrica de „Debut”. Textele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

Revista indexata EBSCO