Mar 14, 2015

Posted by in Varia

George PETRONE – Societatea literar-umoristicã Academia Veche Pãstorel – Iași la 40 de ani de activitate neîntreruptã

În ziua de 11 februarie 1975, în spaţioasa sală a Casei Presei din Iaşi, lua fiinţă Cenaclul epigramiştilor de la ziarul „Flacăra Iaşului”. Iniţiativa a aparţinut poetului Nicolae Ţaţomir, el însuşi un înzestrat epigramist, pe atunci decan al Facultăţii de Ştiinţe Juridice din cadrul Universităţii ‚Alexandru Ioan Cuza”. Deloc lipsit de interes este şi faptul că era singurul cenaclu cu acest profil ce urma să funcţioneze pe lîngă un organ de presă aparţinînd mohorîtului şi scorţosului partid al comuniştilor.

În definitiv, ce este un cenaclu de umorişti? Este o confrerie, adesea boemă, de oameni joviali şi liberi, care se îndeletnicesc cu umorul scris în toate nuanţele sale – delectabil sau, pur şi simplu, flegmatic-mobilizator, simpatic-vulgar ori sarcastic-pamfletar – care dobîndesc, într-o oarecare intimitate discretă, conştiinţă de grup specializat.

Revenind la şedinţa inaugurală, după alocuţiunile de rigoare rostite de Nicolae ?aţomir şi Mihai Dumitriu –  pe atunci, redactor şef al cotidianului amintit – au delectat asistenţa cu epigrame necenzurate, dar alese cu multă “grijă”, îndrăgiţii actori Liana Mărgineanu şi Saul Taişler, dar s-au rostit catrene, din aduceri aminte sau alcătuite spontan, şi de către unii participanţi din public.

De-a lungul anilor, pe lîngă şedinţele lunare care umpleau sala, membrii cenaclului, răspunzînd numeroaselor invitaţii primite, au susţinut recitaluri în întreprinderi, unităţi spitaliceşti, cămine de bătrîni, cămine culturale, şcoli din municipiul şi judeţul Iaşi şi nu numai, ba chiar şi în faţa unora dintre cei „adăpostiţi” temporar la Penitenciarul din Copou.

La întrunirile de la Casa Presei, ni s-au alăturat personalităţi din lumea artelor şi literaturii care, prin prezenţă şi aplomb, confereau acestora distincţie şi anvergură. Am avut, astfel, prilejul de a-i avea ca oaspeţi pe scriitorii Virgil Carianopol, Nicolae Crevedia, Niculae Stoian – pe atunci, redactor şef al revistei „Urzica” – pe umoriştii Mircea Trifu, Alexandru Clenciu şi Giuseppe Navarra, pe actorii Ion Caramitru, Costache Sava, Teofil Vîlcu ori Dionisie Vitcu, pe soliştii Operei ieşene Ioan Pinghireac şi Traian Uilecan şi, nu în ultimul rînd, pe interpreţii de romanţe şi cîntece populare Sofia Vicoveanca, Emil Gavriş, Matilda Pascal-Cojocăriţa, Maria Bararu ori ?tefan Pintilie. Ne-am bucurat şi de vizitele unor confraţi, redactori şefi ai unor publicaţii de profil din străinătate, cum ar fi „Jez”, din fosta Iugoslavie, „Stîrşel”, de la Sofia, sau „Krokodil”, de la Moscova.

Au fost şi momente grele, în anii de după dispariţia ziarului care ne-a patronat, cînd ne regrupam săptămînal prin locante ai căror patroni, ei înşişi oameni de cultură, precum Alexandru Tacu sau Micky Zaim, ne primeau cu bunăvoinţă şi amabilitate. După cum ne este greu să uităm că, anterior evenimentelor din Decembrie `89, anumite scrieri au trezit interesul tovarăşilor de la corporaţia „Geana şi timpanul”, care s-au grăbit să confişte din fişetul lui Gheorghe Matei, şeful secţiei culturale de la ziar, mapele cu manuscrisele noastre, în vederea „aprofundării” lor, iar pe unii colegi să-i pună sub aşa-zisa „atentă observaţie”.

De vreo douăzeci de ani, întrunirile noastre se desfăşoară la Galeriile Anticariat din Strada Lăpuşneanu, al căror patron, Dumitru Grumăzescu, un veritabil om de cultură, ne asigură toate condiţiile pentru ca întrunirile noastre lunare să se desfăşoare într-o atmosferă de prielnică bună dispoziţie.

După „splitarea” din 2012, cînd o mică grupare, în frunte cu fostul preşedinte, şi-a însuşit întreaga zestre a cenaclului – inclusiv numele, ştampila, revista, moştenirea culturală, cele peste 700 de premii obţinute prin strădania şi meritele a generaţii întregi de valoroşi creatori, ba chiar şi agoniseala financiară – filonul umoriştilor autentici, recunoscuţi ca atare pe plan local, naţional şi internaţional, s-a reorganizat şi, cu eforturi deosebite, a reuşit să scoată o nouă revistă – SCÎR?, unică în ţară prin apariţia lunară şi varietatea formelor de expresie artistică – revistă care, în anul imediat  următor, a şi fost gratulată cu Premiul Uniunii Epigramiştilor din România pe 2013.

Revista indexata EBSCO