Feb 12, 2015

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

Uite că am rotunjit încă o cifră în calendar, i-am urat/ sorcovit pe bunii noştri prieteni care nu au milă de noi, cei împătimiţi lecturii presei literare, nici pe gerul Bobotezei, aşa că, suflăm osteniţi în palme şi strigăm Chiraleisa la sfeştania noilor numere primite – e drept, unele restanţiere, dar noi ne prefacem că nu băgăm în seamă data calendaristică incriminatoare. Purcedem, aşadar, la lectura revistei Steaua, care ne descîlceşte meandrele identităţii nobelardului Mondiano, graţie unui amplu şi riguros articol semnat de Marcela Oţoiu: „Scriind într-o Franţă care depăşise cu uşurinţă traumele războiului şi culpabilitatea colaboraţionismului, Mondiano simte acut nevoia să se întoarcă mereu la acea epocă tulbure. Înainte de a se contura ca imperativ moral, impulsul acestei întoarceri este unul ce vine dintr-o inexplicabilă nelinişte, din subconştient.” „Are ceva din militantismul etic al lui Camus, nimic din angajarea de stînga lui Sartre. Nu scotoceşte prin arhive sau colecţii, descoperind documente din alte epoci. Analizează scrierile autorilor de azi, cu un inerent subiectivism, uneori, stupefiind prin originalitatea verdictelor sale, de obicei, nu demonstrează, afirmă cu siguranţa unei instanţe definitive…”. Cine credeţi că este modelul acestei eboşe critice semnată de Adrian Popescu? Un critic solar, conform titlului, nimeni altul decît Nicolae Manolescu. Şi, după ce v-aţi lămurit ce şi cum cu reverenţa firească a poetului, tragem cu coada ochiului la Bucureştiul lui Mircea Cărtărescu, dintr-un serial care ameninţă plăcut, şi punem şi noi punct în consonanţă lirică cu Leo Butnaru: „Şi punctul mort va reînvia odată cu vieţile care/ ajunseseră la el/ la punctul mort/ şi punctul va fi din nou viu/ ameninţînd destine/ acţiuni” (Punctul) Din Reflex coborîm spre Caraş-Severin, revistă care ne previne că am intrat în anul literar Sorin Titel. Dar pînă la Sorin Titel avem drum lung şi nostalgic împreună cu Dorina Sgaverdia, care ne duce prin Băile cele Herculane împreună cu Octavian Doclin şi Constantin Lucaci. Cu îngăduinţa domniilor voastre, îmi manifest şi eu simpatiile mele subiective. Iar una dintre ele este Gheorghe Azap, cel datorită căruia am cîştigat graţiile unei anoste recepţionere, cu informaţia că există o carte de versuri, Roxana, Roxana, Roxana, care îi poartă numele. Bătrîne hoinar printre rime, primeşte şi acest modest obol: „Da! Scris-am – scris, io, poezie roză/ Şi-aveam succes: mă publicau (cu poză)/ Redactorii culanţi şi pişicheri./ Mă racolau revistele, bag – samă/ Pen’că purtam pictate-n oriflamă/ Hierodule gingaşe (Muieri!)// Mereu mi-am spus,chitind că se cuvine,/ „Înfăptuie cîte-un pustiu de bine:/ Dă-i baclava lu’ nenea cetitor!/ Dă-i stihuri de cîşlegi; aşează-n ele/ Sugiuc şi miambal şi merdenele…/ Servite-n ambalaj policolor!” (Mereu mi-am zis) Cred că ne ajunge doza de lirism – care oricum şi oricînd este insuficientă – aşa că vom vedea ce scrie pe Verso”! Dacă aveţi aplombul şi dispoziţia necesară pentru un popas în curţile lui Berkeley, Schopenhauer, Kant, Fichte, musai să-l urmăm pe Vlad Mureşan prin Constituirea idealismului. Întrucît pagina de filozofie este lungă şi plină ispite, ne apropiem de Georg Trakl: „Negru, pasul urmează-n grădina-ntomnată/ Luna sclipitoare,/ Lîngă ziduri ce-ngheaţă se năruie noaptea măreaţă. O, ceasul cu spini al mîhnirii!” (Ceasul Mîhnirii). Şi ne îndreptăm către Revista Nouă de la Cîmpina, la curţile prietenului Florin Dochia, în care vom afla care mai este actualitatea lui Kafka şi cît pătimim în labirintu’i… Asta pentru că „Pentru personajele lui Kafka nu există mîntuire, pentru că nu există Mîntuitor. Ele sînt singure în faţa Sorţii.” Mai aruncăm o privire spre titlurile propuse spre lectură cum ar fi cel al lui Emil Lungeanu despre Manifestul ludic. Formule extreme în critica literară, recomandat de Mioara Bahna. Dintre articolele care vă pot provoca la o lectură sinceră a revistei, ne oprim şi la cel al lui Constantin Dobrescu despre Vasile Pârvan: Un magistru al istoriei, cum îl defineşte autorul şi nu cred că greşeşte cumva. Iată că şi parodia are antene lungi, dovadă această „execuţie” a lui Ştefan Al. – SAŞA: „borşul e gata mîine/ tărîţe de ovăz/ şi o turtă de muşeţel/ îmi hrănesc gripa// mă culc precum un bonus// sînt excitată/ linie blocată în bujaverca zînei// toate ţărăncile din comună poartă/ budigăi înflorate/ toate ţărăncile umblă bete/ şi noaptea face cale-ntoarsă/ alterată”. Adrisantă, Magda Mirea! Ne întoarcem la Mozaicul lui Nicolae Marinescu, care mai pune un „Petică” pe istoria noastră literară şi, aşa cum încearcă să ne convingă autoarea „Dosarului” coordonat, Nicoleta Prescură Călina, poetul este „o conştiinţă estetică modernă”. Confirmă Mihai Zamfir, Mihai Cimpoi, Iulian Boldea, Doru Scărlătescu, Ioan Chirilă. Aflăm că Marele Premiu la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu” de la Craiova a fost adjudecat de Vlad Pojoga. Iată şi o mostră de argument liric: „cînd vine frigul cel mare ne adăpostim/ în subteran, de fiecare dată cîţiva rămîn/ în urmă, deasupra noastră, aici sîntem/ în sfîrşit împreună, exerciţiile de/ supunere ne-au făcut să nu mai avem ce/ să ne spunem, frica ne năpădeşte după/ cîteva ore, desenăm fiecare cîte un cerc/ în praful de pe podea, păşim încet în el şi/ ştim că sîntem în siguranţă.” (lilya) Nu lipsită de interes este şi cronica la cartea Ioanei Repciuc, Religiozitate populară şi simbolism acvatic. Aflăm de la Mihai Ghiţulescu, printre altele, că „Abordarea fenomenului religios păstrează încă legătura cu tratarea sa din punct de vedere metodologic, în relaţie cu teologia şi perspectiva ştiinţifică, de care s-a desprins treptat …” Rămînem tot la Craiova, la curţile Scrisului Românesc pentru o reverenţă în faţa memoriei lui Alexandru Mitru, la o sută de ani de la naştere şi douăzeci şi cinci de eternitate. Florea Firan ne aminteşte – pentru că, din cînd în cînd, este bine să ne întoarcem în spaţiul pur din care am purces în alambicata contemporaneitate, de cel care ne-a dus în mitologia elenă şi basmele copilăriei. Nu se poate să nu-i asociem numele, omiţînd, dintr-o păguboasă cunoaştere a activităţii sale literare vaste, alte titluri, cu Legendele Olimpului. O surpriză ne este oferită prin Jurnalul inedit al lui Marin Sorescu, martor al propriilor călătorii, ajuns la cel de al 7-lea episod. Ca şi provocarea de a o descoperi pe Nina Cassian în varianta unei autoare de benzi desenate! Daţi fuga, juni autori, la concursul de debut organizat de revistă, care vă oferă, generos, cu un termen hăt spre finele lui august a.c.! Şi din nou la Cîmpina, la întîlnirea cu o revistă fondată de Geo Bogza, văleat 1928, Urmuz. Şi unde, Florin Dochia ne propune o întrebare privind Criza poeziei, de data aceasta cu accent pe Criza de receptare. Un substanţial grupaj liric ne invită la dedulcirea din versurile Silviei Goteanschii, Vasile Ioan Ciutacu, Constantin Preda, Dianei Trandafir, Valeriei Manta Tăicuţu, Constantin Sîntioan Cubleşan. Ochiul este şi el răsfăţat cu o Vitrină de artă nouă, mobilată cromatic de Ovidiu Paştină. Multe traduceri din lirica universală pigmentează inspirat şi divers un număr care nu trebuie ocolit.

Revista indexata EBSCO