Feb 12, 2015

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Marius CHELARU – Hoinãrind cu nimfele… de la peșteri la orașe

„A luat mai bine de 6000 de ani pentru a avea mai mulţi săteni care locuiesc în oraşe, decît în sate”!

Djurdja Vukelici Rozici, From a cave to the town

 

„Lasă oamenii să fie ce sînt; e predictibil, cel mai ieftin şi cu cea mai puţină durere”

Djurdja Vukelici Rozici, Stepping Backwards, Aphorisms from W to A

 

„Cînd lucrurile mici devin mari, autorul lor este cel mai probabil mort”

Djurdja Vukelici Rozici, Wandering with Nymphs

 

„Dacă el încă mai vrea să meargă la război după o zi de muncă grea, însoară-l cu o femeie pasională”

Djurdja Vukelici Rozici, Seemingly Small, din textele despre război

 

Djurdja Vukelici Rozici[1] s-a născut în 1956, în districtul Moslovina, din Croaţia, în fosta Iugoslavia. Curînd după acest an, familia ei s-a mutat în oraşul Ivanici Grad. În timpul liceului şi a colegiului a locuit în Chicago. După ce s-a întors din SUA, a lucrat în Zagreb (unde a absolvit universitatea, studii economice), pînă la pensionare. Publică haiku de peste douăzeci de ani, lucrează ca editor la diverse reviste din ţară (de pildă, este redactor şef al revistei „Iris”, specializată mai ales pe lirică niponă), şi este redactor şef-adjunct (secţiunea haiku) la revista „Diogen”, din Sarajevo, Bosnia şi Herţegovina, condusă de Sabahuddin Hadzialici. Am colaborat cu ea la cîteva proiecte[2].

Publică şi scheciuri umoristice, aforisme (ţine şi o rubrică de gen într-o revistă locală). Aşadar, aceste cărţi de (gînduri şi) aforisme (alături de altele, de scheciuri umoristice, de poezie, de haiku) sînt urmare a unor preocupări mai vechi.

Călătorind în ţările care s-au format după destrămarea fostei Iugoslavia (înainte de 1990 nu am avut prilejul), am constatat o preocupare pentru aforism, autorii fiind „găzduiţi” în diverse reviste. De pildă, dacă ne referim doar la Bosnia şi Herţegovina, dar şi la Croaţia, Sabahuddin Hadzialici[3], despre care am amintit, este, al rîndu-i, unul dintre cunoscuţii autori de aforisme. În Croaţia, în afară de autorii bărbaţi, mai bine de douăzeci de femei publică aforisme.

Şi în România au fost (Anton Pann, Nicolae Iorga, Păstorel Teodoreanu, Lucian Blaga, Emil Cioran ş.a.) şi sînt autori care scriu aforisme (Vasile Ghica, Valeriu Butulescu, Theodor Codreanu, Gheorghe Grigurcu, Ionuţ Caragea, ş.a.). Amintim şi că, din ce ştiu, la noi a apărut o selecţie a creaţiilor autorilor acestui gen, O antologie cronologică a aforismului românesc de pretutindeni, realizată de Efim Tarlapan, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2005, care are 216 pagini. Antologatorul a avut în vedere autori de la Dimitrie Cantemir, Eminescu, Ibrăileanu, Caragiale, Tudor Arghezi, Marin Preda ş.a., pînă în zilele noastre[4], dar care, la o nouă ediţie, probabil ar putea cuprinde mai mulţi autori contemporani[5].

Un alt lucru de semnalat la aceste cărţi ale Djurdjei Vukelici Rozici este că în ele sînt şi aforisme în dialectul kajkavian, despre care unii consideră că ar fi o limbă de sine stătătoare, alţii că, dacă nu, este, oricum, foarte apropiat de unele dialecte din Slovenia[6]. Este vorbit în centrul Croaţiei, dar şi în Peninsula Istria, iar, în afara ţării, în Austria, unele enclave din Ungaria, dar, am citit că şi în România[7] (şi asta m-a făcut curios, şi caut şi să aflu mai multe), mai ales în zona de graniţă cu fosta Iugoslavia, dar nu numai.

Dialectologia este un domeniu frumos şi interesant, care a arătat şi cîtă savoare poate da unor expresii vorbirea/ scrierea în dialect, dar şi cît de greu traductibile pot fi acestea, dacă nu e chiar imposibil de găsit „echivalenţele” în mai orice altă limbă. Faptul că autoarea semnează şi versiunea în limba engleză este un argument în favoarea faptului că s-a păstrat, cît de aproape s-a putut, de versiunile croată şi kajkaviană.

Este cunoscută discuţia relativ la apropierea/ asemănările/ diferenţierile dintre aforisme, maxime, proverbe ş.a., aşa că, fără a insista asupra acestor aspecte, să notăm că, în toate aceste volume, fie ele numai de aforisme, fie cel de „gînduri şi aforisme”, textele sînt grupate, într-un număr inegal, de la unul singur la cîteva pagini, după tematici diverse, unele, puţine, mai curînd locale („Un politician croat”, „Editor croat” ş.a.), altele amintind de alte locuri (două sau trei, între care „Statuia libertăţii”), dar cele mai multe sînt cu caracter general (chiar dacă mai sînt, în unele cazuri, elemente care ţin de particular/ specific): gelozie, dragoste, animale de companie, spirit competitiv, satul, copilăria la ţară, oraşul, orăşelul, viaţa la ţară, viaţa la oraş, păcatul, poezie, critică, lectură, chiar Shakespeare, stima de sine, educaţie, şcoală, probleme regale, prestigiu şi multe altele. Unele dintre ele „cheamă” un zîmbet mai subţire sau mai larg (cum sînt, de pildă, cîteva din Stepping Backwards, Aphorisms from W to A, grupate sub titlul „Salvarea certificatului de căsătorie, din care redăm două: „Chiar şi cel mai bun mariaj poate fi salvat de două băi în casă”; „De cum el a devenit dependent de jocul de cărţi pe internet, ea a învăţat să mînuiască telecomanda”; în alte locuri, citim şi alte… „posibilităţi”: în Seemingly Small, între cele grupate cu titlul „Căsătorie” – „Căsătoria are propriile ei reguli – cînd intri, lasă o uşă deschisă, odată ce te-ai decis să ieşi, închide bine uşa”; „Nu uita să-ţi aduci experienţa în a doua căsătorie”; „Drept soţie alege o femeie răbdătoare şi deşteaptă, ea va şti să aştepte pînă te maturizezi”. Altele îndeamnă la reflecţie, şi cu gîndul la ce s-a petrecut cu ani în urmă în fosta Iugoslavia, şi se petrece azi, în continuare, din nefericire, în pofida declaraţiilor de pace de tot felul, în prea multe locuri din lume (cităm unul, din Wandering with Nymphs: „Dacă toţi am fi devenit refugiaţi în timpuri grele, azi nu am mai fi avut o patrie”), sau, de ce nu, cu gîndul la cum se petrec lucrurile în politică; în Croaţia: Un politician croat – „Un GPS pentru un politician croat: Belgrad, Zagreb, Bruxelles, Haga.”, ori în… democraţie, în general – „Dorită cu disperare de perdanţi[8], în cele din urmă ei ajung majoritatea legală”. La această ultimă chestiune, autoarea ne dă mai multe alte „derivate/ răspunsuri/ alternative. De pildă, în volumul Seemingly Small, are un grupaj intitulat Un individ împotriva tuturor, din care cităm două: „Dacă majoritatea nu acceptă un individ, el este fie prea deştept, fie prea sincer.”; „Dacă un ins face schimbări în societate, el este fie un mare om, fie un mare hoţ”.

Şi, pentru că revista „Convorbiri literare” apare începînd, iată, din 1867, adică de acum trei secole, în oraşul nostru, cu un istoric şi un prezent aparte şi în domeniul culturii şi culturii scrise, să încheiem această succintă „călătorie” prin lumea gîndurilor şi aforismelor Djurdjei Vukelici Rozici cu unul care se referă la viaţa intelectualului în/ din oraşe: „Un intelectual de oraş trebuie să se păzească de prietenia făcătorului atotştiutor”.

 

Djurdja Vukelici Rozici, Seemingly Small, aforisme, Ivanici Grad, 2012, 80 p., Stepping Backwards, Aphorisms from W to A,  Ivanici Grad, 2013, 96 p., Wandering with Nymphs, gînduri şi aforisme, 68p., Ivanici Grad, 2013, From a cave to the town, aforisme, ediţii bilingve, engleză-croată, versiunea engleză pentru toate volumele aparţine autoarei, editor pt. limba engleză: Elizabeth Harrison-Paj, Ivanici Grad, Croaţia, 2013, 78 p.

[1] Autoarea semnează astfel în revistele în limba engleză, dar în scrierea de acasă este: Đurđa Vukelić Rožić.

[2] Mai ales la „Kadō”, Review of Euro-Asiatic Poetry, Poetic Culture and Spirituality, dar şi la altele.

[3] Scrie poezie, proză, recenzii, a publicat poeme, articole, eseuri, aforisme, teatru, proză scurtă  în aproape toate revistele şi jurnalele din Serbia, Croaţia, Macedonia, Slovenia şi din ţara sa.

[4] C. Zărnescu scria, cu temei, în prefaţă (Nesfîrşita diversitate a aforismului românesc): „selectarea şi aranjarea cronologică a materialului aforistic ne dă să urmărim evoluţia în spaţiu şi timp”.

[5] Între altele, amintim că nu de mult a apărut în Italia, la Editura Genesi, Torino, o antologie a aforismului românesc contemporan, tradusă de Ana Breje şi Fabrizio Caramagna (acesta semnează şi prefaţa), în care sînt selectaţi douăzeci  de autori consideraţi reprezentativi de către antologatori; din ce am aflat, selecţia a fost făcută din cca. 50 de autori.

[6] Predrag Stepanovici, A taxonomic description of the dialects of Serbs and Croats in Hungary: the Štokavian dialect, Köln, Böhlau; Budapest, Akade´miai Kiado´, 1986; sau în volumul 25 din „Sudies in Slavic and General Linguistics”, la Janneke Kalsbeek, The Čakavian Dialect of Orbanići Near Žminj in Istria, 1998 ş.a..

[7] Dicky Gilbers, John A. Nerbonne, J. Schaeken, Languages in Contact, Rodopi, Amsterdam, 2000, 339 pagini.

[8] În original „loser”,  care poate fi tradus şi „ratat”, „păgubaş”.

Revista indexata EBSCO