Feb 12, 2015

Posted by in Poezii

REMEMBER – Ion PENA (1911-1944)

La începutul anilor ’40, poetul, Ion C Pena, publica în UNIVERSUL LITERAR la rubrica „Cântece noi”.

Se ştie că Palatul Universul, de pe Brezoianu, a fost centrul presei interbelice. „Universul literar” era suplimentul celui mai popular şi influent ziar din perioada interbelică, Ziarul UNIVERSUL. În „UNIVERSUL LITERAR” din 7 martie, 1942, la rubrica „Cântece noui”, Ştefan Baciu, îl numea pe Pena „un poet plin, de un talent robust, original si format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalţi”, „versurile lui trebuesc citite cu luare aminte, in miezul lor se zbate un poet de rasa” si apoi adaugă: „Iată un poet!”. 

     

Opriţi-vă 

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,

În carnea mea cu tîrnăcoape.

Am să vă dau mistere şi arginţi,

Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.

 

Mi-e inima de fulgere ocean.

Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.

Opriţi-vă cu sufletul ochean

Să beţi înfiorarea hăbăucă.

 

Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri

Să vă înalţ o clipă, să vă doară.

Crepuscul de altare şi zefiri

Şi vorba peste moarte să vă moară.

 

Nu închinaţi cu mine rugăciuni

Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,

Mă jefuiţi de grîne şi tăciuni.

Deschis îmi e pătulul ca o carte.

 

Eu voi rămîne singur, vagabond,

Un cerşetor de soare şi de vise.

Voi ocoli destinul rubicond

Ca porţile de marmură, închise.

 

Noapte la Turnu Măgurele (1933)

 

Noaptea caldă … noapte pasăre nocturnă

Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o

Pe oraş ca un „Adio del Passato”

Fredonat într-o lagună taciturnă.

 

Pietonii pe trotuare trec în grabă.

Liniştea se sparge’n uşi de cafenele.

Catedrala’nalţă turlele spre stele

În mirosul de grătar şi de tarabă.

 

Stingerea se sună lung la regimente,

Cu ecouri prelungite. În grădină

Teatrul rîde-n revelaţii somnolente,

Pe cînd paznic al luminilor de lapte

– Sfinx pe soclul său de piatră carpatină –

Stă eroul de la şaptezeci şi şapte …

 

Publicată în „Graiul tineretului”, anul  II, nr. din 11 iulie 1933

              Voiaj  (1937)

 

Sbor alb, aruncat peste zare,

Trec albe legiuni de gînduri –

Nici-o stea, nici-o statuie de sare,

Înfipte-n trecut, în curînduri.

 

Alergam, aur, printre platanii suri,

Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,

Iarba ne mîngîie, plopii mahmuri

Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc.

 

Privire departe, cer larg, deschis,

Ne jucăm cu focul, cu inima mea;

Somnul e mort, visul e deschis

Către viaţă, moarte, aer, catifea.

 

Plouă la sud, fulgeră norii,

Peste noi ţipă cocorii de spaimă –

Numai un puţ numără călătorii

Şi rugăciuni adînci singur îngaimă.

 

Publicată în „DRUM”, anul  II,  nr. 4 – 5 din 1 ianuarie 1937

               Anii   mei  (1937)

 

Anii mei ca merele toamnei trec

Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;

Peste calendar, peste zile m-aplec

Şi-mi plac colindele şi Sîntamaria.

 

Visez ades la biserica din copilărie,

Bătrînă, cu denie, cu joc, cu prohod;

La bîlciuri o fată, o menajerie

Şi eu evoluînd, între ele, Irod.

 

Drumuri în apă, berzele călătoare,

Feerie de primăveri şi uimire.

Blîndul Isus între copii, sunătoare

În frunza de plopi – aninată vuire.

 

Anii mei, lunile şi zilele mele,

Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea

Merg către unde? Şi vă scutur nuiele

În sufletul negru cum este cernirea.

 

Publicată în „DRUM”, anul  III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937

 

                   Melancolie (1938)

 

Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,

Cu destinul alături îmbătrînim;

Altă lumină, aer, lume nouă

Şi călătorim etern către ţintirim.

 

Scocul nădejdii sec, gîndul coclit,

Prin sînge trece cornul tristeţii:

Plînge, aripa ruptă, vag infinit

În care coboară pîraiele vieţii.

 

La răsărit zările pară,

Alămuri ruginite ţipă strident,

Vrerea uitată, surdă, amară,

Şi cortina lăsată funebru, atent.

 

Poate mai ştii idila de an, de zece,

Creşte-n noi amintirea cenuşie,

Toamna, moarte, visul falnic trece

Şi privim în ram pe Sfînta Marie.

 

Publicată în „DRUM”, anul  III,nr. 8 – 9, 24 aprilie 1938

Revista indexata EBSCO