Dec 31, 2014

Posted by in Varia

Nicolae SAVA – Curier de ambe sexe

Ofertă generoasă, de Revelion

Bună ziua, îmi face plăcere să vă trimit mai jos cea mai recentă poezie pe care am scris-o. Dacă o consideraţi potrivită pentru revista Convorbiri Literare, mi-ar face plăcere să o găzduiţi în paginile dumneavoastră. Mihai Manolescu – De Revelion, da!

Reîntrupare

Dacă aş fi un val născut din apa mării,

Aş vrea, râzînd, să mă primeşti la piept,

Ca să sfârşesc zâmbind pe sânu-ţi drept,

Chiar dac-apoi mă vei fi dat uitării.

Dacă aş fi o plajă cu nisip fierbinte,

Aş vrea să-mi laşi, pentru o clipă, paşii tăi,

Să pot să-mi amintesc privindu-i despre noi

Şi de-ntâlnirea noastră, fără de cuvinte.

Dacă aş fi o adiere ruptă dintr-o briză,

Aş vrea să te cuprind de după umeri, lin

Şi să te ţin aproape, doar puţin,

Cât să îţi simt parfumul de marchiză.

Cum nu sunt val, nici plajă, sau vreo briză caldă,

Să pot nutri-n vreun fel dorinţa lor,

Îmi mai rămâne doar să-ţi spun : Mi-e dor

Să mă preschimb în ele, când va fi, odată…

Mihai Manolescu

 

Numele meu este Luciana Gingăraşu. Vă mulţumesc pentru faptul că aţi ales să citiţi aceste rânduri. Am 24 de ani şi sunt web developer. Ataşez şi CV-ul, pentru mai multe detalii. Cu un an şi jumătate în urmă, am început să aştern pe hârtie idei, le-am numit iniţial gânduri. Şi de atunci s-au tot adunat texte. Am căutat pe cineva avizat pentru a da spre citire câteva din textele mele, dar nu am reuşit să găsesc persoana potrivită. De aceea mi-am luat inima-n dinţi şi am hotărât să vă scriu dumneavoastră. Vă rog respectuos, dacă doriţi, să citiţi o parte din versurile mele (ataşez un document în acest email) şi să-mi transmiteţi opinia dumneavoastră. Ca orice persoană îmi doresc să mă autodepăşesc şi de ce nu, dacă Eul mă ajută, să şi public într-o zi o carte. Vă mulţumesc! P.S. : Şi dacă aveţi nevoie de o persoană pe parte de IT, vă stau la dispoziţie – Da, de Revelion!

Tablou de toamnă

Frunze ruginii şi galbene,

Peste mine cad uniform

După-amiază de noiembrie

Ce tristeţe, ce vacarm!

Aici, în parcul solitar

E-o linişte mormântală,

Fără păsări, fără cântec

Ce tristeţe, ce amar!

Primăvara e departe

Cu tot cu al ei şarm

E frig şi însingurare

Ce tristeţe, ce vacarm!

Luciana Gingăraşu

 

Vă trimit CARTEA VIEŢII. Rog publicaţi. Mulţumesc! Mihai Horga – De Revelion, da!

Cartea vieţii

Motto :„Cartea vieţii tale o scrii singur,

 dar ai mai mulţi colaboratori”

 (Horia Hulban – Grăunţe de vorbă)

Cartea vieţii tale, o scrii doar o dată

Filă după filă, până la sfârşit

Ce o să urmeze, nu ştii niciodată

O să afli totul, după ce-ai trăit

Cartea vieţii tale, are albe file

Care pe măsură ce trăieşti se scriu

Cu faptele tale, zile după zile

Deci ce faci, cum judeci, să fii grijuliu

Să se poată spune când o pui deoparte

(Ştiind că nimica nu poţi să repeţi)

„Cinste cui te-a trăit, prea frumoasă carte!”

Închizând în fine, ale ei coperţi…

Mihai Horga

Domnii mei, vă trimit un grupaj de poezii. Sper să alegeţi câteva pentru publicare. Cu stimă, Marin Moscu, Cod 627179, Ploscuţeni, Jud. Vrancea – Am ales. Două! La mulţi ani!

Grai de zeu

La restaurantul Uniunii Scriitorilor

Stau faţă-n faţă cu Nichita Stănescu,

Vinul roşu dă de-a dura ţăruşii socialismului,

În ochii lui albaştri îl văd pe Eminescu.

L-am visat pe Mişu, îmi spune râzând,

L-am împins cu trupul la marginea somnului,

Ţara dansa ţinându-ne de mână

Înainte de-a intra în inima Domnului.

Am intrat, am răsucit razele Luceafărului,

Timpu-l mirosea în existenţă  prezent,

Geniile adunau de la noi epitete alese!

Iadeşul  minunii mă face prudent.

Dar ţara maestre Stănescu, dar ţara

Cum o văd ochii aceştia albaştri?

Ţara este mama eternă, este mama

Ce naşte muritori dar naşte şi aştri.

Eminescu  e înger, e stea plutitoare,

E viaţa ce ne-mbie şi-n restaurant

Unde se scriu poemele iubirii

Prin care curg licori şi sânge adevărat.

Ascult toate acestea din graiul unui zeu,

Zeul Nichita Stănescu. Acum? Acum odihneşte

Pe floarea limbii române sădită

De Eminescu pe-o stea care creşte!

 

S-a întors Limba Acasă

S-a întors Limba Acasă

După ani de pribegie,

Scrijelită de o coasă

Ce-a durat o veşnicie.

S-a întors şi Eminescu

Şi Vieru, toţi poeţii

Ce au înecat în lacrimi

Viaţa lungă a tristeţii.

Inima, pe-ntoarsa limbă

A grădinilor de flori

Bate cum bătea la Alba,

La Unirea Tuturor!

E un semn de zile sfinte?

E un dar recăpătat?

Limba noastră-i moştenită

De la Domnul Împărat.

Coasa şi-a tocit tăişul,

Limba fluieră voios,

Umplând cerul cu ecoul

Sufletului luminos!

Toţi urmaşii vor să prindă

Limba-n fagure de miere,

Doar gustându-i înţelesul

Veşniciei dau putere.

S-a întors Limba Acasă,

Cântă păsările-n zbor,

Hora mare se întinde

Sub Stindardul Tricolor!

Marin Moscu

 

 

Buna ziua, aş dori să public câteva dintre poeziile mele în revista dumneavoastră, şi doresc a şti ce pot face în această privinţă.  Va rog să-mi lămuriţi nedumerirea. Vă mulţumesc, Baltag Ionuţ – Publicându-ţi una din cele câteva texte trimise, iaca, am lămurit nelămurirea. La mulţi ani tuturor colaboratorilor şi cititorilor!

Urme

Iată-l, cel de colo-n capăt…

Sălaşul vechi de-un treacăt.

Câte-un vârf de spadă,

Lasă pământul să cadă.

Unul lângă celălalt, i-ale uşor…

Aşază-le aici, între om şi nor;

Aşază-le cum le-ai scos,

Încetişor, os după os.

Însă atâta-i tot…

Cu sufletul nu-i joc.

El trebuie să rămână;

Are-o viaţă prea jună.

Printre umbre mergem…

Cu lacrimi visu-l ştergem;

Este prea neagră zarea;

Trecând în lin zbor marea.

Neîntâlniţi în lumini,

Culegem florile cu spini;

Lumea ne-a întors spatele.

Păziţi în toate artele.

Nu atinge sufletul…

Lasă-l, să-şi găsească drumul.

Îi simt mişcând pântecul;

Acesta-i este ajunul.

Trebuie s-aleagă

Alt loc în lumea-ntreagă,

Unde urmele înşeală,

Rătăcit, pierdut în seară…

Pe pământul cel mai sfânt

Praful dansează-n vânt.

Toţi păstrăm în suflet

Blestemul unui cântec.

Ionuţ Baltag

 

Revista indexata EBSCO