Dec 31, 2014

Posted by in Consemnari

Valeriu COTEA –Dr. Vlad Bejan, un balneolog de renume (II)

După absolvirea facultăţii, dr. Vlad Bejan are îndreptăţita satisfacţie de a fi numit, în 1949, asistent universitar la Clinica balneologică. Aici, pe lîngă efectuarea activităţilor didactice ce îi reveneau şi de care se ataşase foarte mult, desfăşoară o fertilă activitate de cercetare în direcţia cunoaşterii şi valorificării apelor minerale. Bucurîndu-se de aprecierile profesorului de geologie Neculai Macarovici (1902-1979) de la Universitatea ieşeană, membru al Academiei Române, care îi acceptă colaborarea solicitată, întocmesc împreună lucrarea Geneza apelor minerale din Moldova dintre Siret şi Prut, lucrare ce a deschis drumul balneologiei ştiinţifice româneşti. Dintre numeroasele aprecieri pozitive exprimate asupra  acestui studiu, cea din 2004 a profesorului Liviu Ionesi, membru al Academiei Române, făcută după jumătate de secol de la apariţie, se impune a fi menţionată şi aici pentru aportul decisiv al lucrării în domeniu şi actualitatea acesteia pînă astăzi: „o unică monografie, devenită de referinţă care îşi păstrează valoarea şi în prezent“.

În anul 1950, naşterea primului copil a ocazionat, în paralel, un alt fericit eveniment profesional: acad. prof. Gheorghe Macovei (1880-1969), pe atunci preşedintele Comitetului Geologic din România, oferindu-se să încreştineze noul născut, dispune – cunoscînd pasiunea doctorului Bejan pentru apele minerale – ca, alături de daruri de botez, să se execute în onoarea tatălui cîteva foraje la Nicolina-Iaşi. Aşa încep explorarea şi exploatarea uneia dintre cele mai valoroase bogăţii din această zonă, respectiv apele minerale, temelie a începutului realizării unei valoroase baze de balneoterapie „Nicolina-Iaşi“. Spre aducere aminte, primul izvor rezultat prin captarea apelor de foraj s-a numit izvorul D, iniţiala de la Dorin, numele copilului botezat.

Întemeierea unei familii, încadrarea în învăţămîntul universitar, venirea pe lume a primului copil, precum şi începutul promiţător în domeniul cercetării, probau că dr. Vlad Bejan, într-un timp record, devenise, potrivit înzestrării sale, un cadru medical cu largi perspective.

În 1953 însă, Vlad Bejan este înlăturat din universitate, datorită rigorilor ideologice existente, între care, în cazul său, „originea socială nesănătoasă“. Pierderea condiţiilor de lucru necesare cercetării l-a aruncat, profesional evident, într-o adîncă şi dureroasă derută… Bogatele resurse interioare însă, pregătirea, ataşamentul şi pasiunea profesională, încrederea în forţele proprii, i-au susţinut aspiraţiile constructive. Doctorul Bejan trece în reţeaua sanitară unde, avînd titlul de medic primar în balneologie, reumatologie şi recuperare medicală, este numit medic-şef policlinică, medic-şef clinică balneologică.

Trecînd din învăţămîntul universitar în reţeaua sanitară, dr. Vlad Bejan îşi exercită profesia de medic balneolog cu dăruire, conştiinciozitate şi întreaga sa capacitate de muncă. Dotat diagnostician şi terapeut, el dobîndeşte în scurt timp un binemeritat renume.

Înfăţişarea binevoitoare a doctorului Bejan, calmă, senină, vocea sa caldă şi prietenoasă, în fine toate aceste însuşiri facilitau o mai bună comunicare, de unde obţinea rezultate mai bune în relaţia medic-pacient.

Relaţia medic-bolnav de altfel, impune, consideră dr. Vlad Bejan, şi un grad de psihoterapie, de unde necesitatea încadrării serviciilor medicale cu psihologi, deoarece, spre deosebire de medic, perceput ca tămăduitor, psihologul este perceput ca exploraţionist. În această problemă, dr. Vlad Bejan invocă şi opinia prof. Petre Brânzei, care susţinea implicarea psihologului, atenţionînd ca nu cumva îmbolnăvirea fizică să dăuneze, să îmbolnăvească sufletul.

De asemenea, alături de medicament – ingredient artificial – e recomandabil ca medicul, susţine dr. Vlad Bejan, să acorde importanţa cuvenită şi medicinii naturiste neconvenţionale, singura capabilă să repună în relaţii regeneratoare organismul uman cu mediul energetic.

În fine, în calitatea sa de medic curant, doctorul Bejan n-ar fi suportat să lase o problemă, asupra căreia se aplecase, fără să-i găsească şi rezolvarea. Tolerant şi totuşi exigent, nu este dispus să facă concesii lucrului de mîntuială. Greşelile, atunci cînd survin, sînt recunoscute şi luate asupra lui. Nu se disculpă, ce e de asumat îşi asumă cu onestitate. Refuză doar să ia asupra sa fapte care nu le-a comis. Funcţiile pe care le-a deţinut nu par să-l fi transformat în vreun fel. A rămas acelaşi „om dintr-o bucată“.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a practicii medicale, dr. Bejan a elaborat conceptele: Recuperarea funcţională în viziunea ergonomică (4 volume); Peisagistica estetico-vitalizantă (2 volume); Aeroionizarea, ca metodă curativ-profilactică (2 volume). În acelaşi scop a proiectat şi realizat în colaborare circa 30 de aparate şi accesorii balneo-fizioterapice. În vederea perfecţionării balneare, dr. Vlad Bejan a înfiinţat pe lîngă Filiala Iaşi a Academiei Române un cerc de Balneo-fizioterapie, altul de Reumatologie şi o secţie de Recuperare medicală.

Deşi acaparat de practicarea profesiei de medic, cea mai lăudabilă dintre strădaniile doctorului Vlad Bejan este activitatea ştiinţifică. Stimulată la începuturi de acad. Gheorghe Macovei, cu rol de Mecena, încurajată de acad. Neculai Macarovici, cu rol de Mentor, activitatea ştiinţifică desfăşurată de dr. Vlad Bejan se situează la o cotă atît de interesantă, încît atrage colegi şi din alte profesii. În scurt timp numărul participanţilor la realizarea grandiosului proiect de cercetare a apelor minerale (pentru îmbuteliere şi interes balnear) din Moldova va fi de ordinul zecilor şi chiar a sutelor. Sub îndrumarea dr. Vlad Bejan, nu numai un mare medic ci şi un intelectual de înaltă distincţie, s-a înfiripat un prim nucleu de cercetare cu acest profil, care a devenit, în scurt timp, prin nivelul academic al colaboratorilor şi efervescenţa cercetării, o veritabilă Şcoală de balneologie a Iaşului, o mîndrie a ţării. Personal, nu ştiu dacă a mai existat, cel puţin la nivel de Iaşi, o astfel de efervescenţă intelectuală asigurată de un număr aşa de mare de colaboratori şi la un nivel atît de elevat.

La iniţiativa şi în prezenţa doctorului Bejan, pe marginea unei probleme luate în studiu, se programau adesea dezbateri de profil. Timide iniţial, aceste întruniri au atras treptat numeroase cadre din domeniu şi nu numai. Toate datele existente vădesc aportul considerabil al doctorului Vlad Bejan care, prin vasta experienţă practică şi solida informaţie de specialitate, substanţializa considerabil discuţiile din cadrul manifestărilor ştiinţifice (mese rotunde, colocvii, sesiuni, simpozioane) care aveau loc.

Odată trecute prin „furcile caudine“ ale acestor întruniri de specialitate, lucrările ştiinţifice au fost adunate, tipărite şi legate în 44 de volume. În aceste tomuri sînt înscrise numele a peste 800 de autori pe care e greu să-i numeri, dar să le mai ţii evidenţa lucrărilor ştiinţifice elaborate.

Această participare activă a unui impresionant număr de cercetători la un astfel de grandios proiect ştiinţific a avut desigur o considerabilă pondere în consacrarea profesională a doctorului Vlad Bejan.

În ciuda spaţiului avar, apreciem a fi nu numai necesar, ci obligatoriu a consemna măcar conducătorii principalelor grupe de specialişti, majoritatea lor profesori universitari. Dintre aceştia se menţionează: M. Amăriucăi, Doina Azoicăi, N. Barbilian, V. Belousov, V.P. Bejan, N. Boţan, C. Caraman, Gh. Chipail, C. Carmazin Cocovschi, C. Claudatus, Marţian Cotrău, C.C. Cotruz, M.T. Diaconescu, M. Gafiţeanu, I. Gugiuman, I. Hurjui, Elena Ierhan, I. Iliescu, P. Jitaru, M. Leocov, I. Luca, C. Marinescu, C. Martiniuc, I. Mânzatu, V. Merticaru, Lucica Moise, G. Mustaţă, V. Paraschiv, C. Romanescu, V. Rotaru, Cristofor Simionescu, F. Şerban, N. Topală, N. Vericeanu, T. Vlad, G. Zamfir.

Mobilizarea atîtor forţe creatoare a dat posibilitatea doctorului Vlad Bejan – principalul element coagulant al acestora – să promoveze conceptul interdisciplinar şi în domeniul cercetării apelor minerale. Cele 44 de volume, publicate în decursul anilor, poartă această amprentă a interdisciplinarităţii.

Roadele cercetărilor personale, concretizate în circa 400 de lucrări ştiinţifice, din care mai mult de jumătate sînt publicate ca unic autor, prim autor sau coordonator, constituie una dintre cele mai importante izbînzi ale sale, care îl consacră definitiv pe tărîm ştiinţific. E desigur un bilanţ prolific, care însă, există destule dovezi, nu face rabat la calitate.

Inspirat constant de profesie şi dotat cu îndemînarea scrisului, dr. Vlad Bejan a îmbogăţit literatura de specialitate cu trei cărţi: „Apele minerale şi nămolurile din Judeţul Iaşi“, „Apele minerale şi nămolurile din judeţul Vaslui“, şi „Fondul balneo-climatic din judeţul Vrancea“, toate trei reprezentative în cadrul preocupărilor ştiinţifice majore ale autorului. Acestea, cărora se adaugă şi altele, a făcut posibilă aprecierea că cele mai autorizate studii asupra apelor minerale din Moldova se datorează dr. Vlad Bejan.

Am convingerea însă că o responsabilitate mai mare, poate, asumată de dr. Vlad Bejan, a constat în punerea în funcţiune şi exploatare, în condiţii optime, a apelor minerale şi a nămolurilor de la Nicolina, cu proprietăţi unice în Europa. Pe lîngă contribuţia teoretică, prezentată în trei din cele 44 de volume, precum şi în lucrările sale personale, se impunea să fie luată în considerare şi soluţia practică, respectiv înfiinţarea la Nicolina-Iaşi a unei staţiuni balneare. În viziunea dr. Bejan existau chiar şi premisele sistematizării întregii zone Nicolina şi a dealului Galata, ca loc de relaxare şi promenadă, fapt ce ar fi dat Iaşului şi o valenţă balneo-turistică.

Staţiunea balneară Nicolina este situată pe şesul rîului Bahlui, la poalele dealului Galata, pe partea dreaptă a pîrîului Nicolina.

La începuturi, pe aria actuală a staţiunii era o baltă noroiasă ce mirosea puternic a sulf, unde localnicii se ungeau cu nămol format prin combinarea apei minerale cu pămîntul argilos din şesul Bahluiului. Acest lucru se realiza în condiţii atît de rudimentare încît locul în ansamblul său căpătase un nume folcloric, Purcica.

Începînd din 1950, după aducerea la zi (la suprafaţă) a izvorului D, încep amenajări balneorecuperatorii şi construcţii cu spaţii adecvate aplicării procedurilor terapeutice: plajă sezonieră, baza permanentă de tratament, policlinică balneară, spital de recuperare, grădiniţă de copii deficienţi, sanatoriu pentru bolnavii din mediul rural (Sanatoriu U.N.C.A.P). Succesul obţinut de dr. Vlad Bejan în această direcţie, utilizînd acelaşi concept al interdisciplinarităţii, dar de data aceasta şi cu personalităţi din alte domenii de activitate (arhitectură, construcţii, peisagistică) este de o asemenea importanţă, încît de numele lui se leagă crearea complexului balnear. De aceea, cînd se vorbea de Nicolina, implicit se pronunţa şi numele dr. Vlad Bejan – care începuse să devină, îndreptăţit, o referinţă. Intrat binişor în conştiinţa publică era admirat. Dar cum de la admiraţie pînă la invidie nu e decît un pas mărunt, parte din colegii de breaslă, foşti colaboratori, nu mulţi dar puternici din punct de vedere politic, nu numai că evitau să-l primească prin secţiile – clinicile „lor“, dar îngrădeau orice iniţiativă de dezvoltare a complexului şi în general a zonei balneare Nicolina-Galata.

Şi, deşi tot doctorul Bejan a iniţiat conceptul de staţiune balneo-climaterică, în care s-a preconizat pe lîngă baza medicală şi amenajarea dealului Galata ca loc de relaxare şi promenadă, tendinţa de marginalizare a dr. Bejan a mers atît de departe, încît la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Spitalului de Recuperare, directoarea instituţiei din acel moment nu l-a invitat pe doctorul Bejan să participe, tocmai pe el care se zbătuse ca primul aşezămînt spitalicesc de acest gen din ţară să fie la Nicolina-Iaşi. Relatarea faptului vine dintr-un adînc sentiment de revoltă resimţit împotriva unui act de profundă nedreptate, care i s-a făcut doctorului Bejan, desigur intenţionat.

Aceste porniri primare nu au putut constitui totuşi un obstacol pentru vocile şi condeiele autorizate, care cu diverse prilejuri au considerat pe doctorul Vlad Bejan drept „inconfundabila personalitate a balneologiei româneşti după cel de Al Doilea Război Mondial“, ca „medicul balneolog român cel mai cunoscut în lume“, ca „o prestigioasă figură a medicinii noastre româneşti şi în particular a balneologiei“.

În anul 1986, din iniţiativa şi la stăruinţa dr. Bejan, cu sprijinul Filialei Iaşi a Academiei Române (preşedinte acad. Cristofor Simionescu) şi a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, AOS, (preşedinte prof. Marţian Cotrău) s-a înfiinţat Comisia de Ecologie Umană, care gira dezbateri privind ecologia morală, culturală, socială, mentală. În cadrul acestei comisii s-a constituit, în 1987, Organizaţia „Cercetaşii naturii“ ca formaţiune militantă de apărare a mediului, în 1988 secţia de ecologie, iar în octombrie 1989 s-a constituit în context etnoecologic Societatea culturală „Ginta Latină“ pentru promovarea drepturilor şi culturii naţionale în comunităţile româneşti de peste hotare. Societatea are ca organ de presă „Curierul Ginta Latină“ ce se află în al XXV-lea an de apariţie.

Model de personalitate complexă, plurivalentă, care a abordat în viaţă multiple domenii de activitate, dr. Vlad Bejan a vădit valenţe autentice de scriitor, istoric, poet, şi gazetar împătimit mai ales în abordarea problematicii naţionale şi sociale. Încă de pe cînd era elev vădea o chemare şi spre literatură. Ca „toboşar“ al acelor vremuri, publică (poezie şi proză) în revistele „Crenguţa“ şi „Licurici“, la întemeierea cărora a şi contribuit efectiv. Îl încurajau aprecierile laudative ale colegilor, mai ales cele referitoare la poezie. În tinereţe, justifica Vlad Bejan, gîndirea se preface în versuri mai uşor şi cu mai multă naturaleţe. Odată cu înaintarea în vîrstă, raportul poezie-proză se mai echilibrează, pentru ca în final dominantă ar putea fi proza. Personal, m-a cucerit cartea autobiografică „Dincolo de neguri“, unde V. Bejan îşi povesteşte viaţa cu bucuriile, emoţiile, împlinirile şi neîmplinirile ei, în accente de o sinceritate şi o naturaleţe care rămîn.

Cultivat, cu o bogată viaţă spirituală, Vlad Bejan s-a implicat încă din tinereţe în susţinerea valorilor şi intereselor naţionale perene. Un intelectual de mare vibraţie patriotică care a iubit ţara şi a optat pentru ea.

Ajuns la vîrsta unei senectuţi luminate, publică o suită de monografii axate pe istoria, viaţa şi năzuinţele comunităţilor de români din Bulgaria, Sudul Basarabiei, de la nord de Tisa, Timocul Sîrbesc şi a celor de aromâni din Macedonia, Albania, Istria.

În fine, trebuie menţionat că instituţii de învăţămînt şi de cercetare din ţară şi străinătate i-au acordat titluri, distincţii, diplome de onoare, diplome de excelenţă. O stare aparte a trăit doctorul Vlad Bejan cînd Municipiul Iaşi (primar Gh. Nichita) i-a conferit titlul de „cetăţean de onoare al oraşului Iaşi“. Cred că bucuria va fi cu adevărat deplină cînd cei abilitaţi vor susţine propunerea ca Staţiunea Balneară Nicolina-Iaşi să-i poarte numele. Fie ca această înfăptuire să aibă loc cît mai curînd!

O sinceră reverenţă de supremă preţuire şi afecţiune unui profesionist şi unui OM de autentică vocaţie.

Acad. Valeriu D. Cotea

Revista indexata EBSCO