Dec 31, 2014

Posted by in ARTE

Ștefan OPREA – Biografia unui cineast. Nikita Mihalkov

În întreaga ei istorie, cinematografia rusă a fost slujită de adevăraţi maeştri care au contribuit la evoluţia artei filmice mondiale; de la Eisenstein, Pudovkin, Dovjenko, la Ciuhrai, Romm şi Bondarciuk, apoi la Tarkovski, Danelia, Riazanov – ca să nu cităm decît cîteva dintre numele cele mai distincte, cineaştii ruşi au edificat o şcoală care şi-i impus în lume personalitatea şi personalităţile, specificul naţional şi stilul inconfundabil. Continuator remarcabil al acestei şcoli, Nikita Mihalkov întreţine în contemporaneitate certificatul de calitate al acestei şcoli, conferindu-i o tresă valorică apreciabilă şi apreciată atît în Rusia cît şi pe plan mondial. Despre viaţa şi activitatea cinematografică s-a scris mult. Recent a apărut în traducere românească una dintre lucrările ce i-au fost dedicate*. O datorăm prof. Mariana Mantu şi Editurii Junimea.

Am zis „despre viaţa şi activitatea” lui Nikita Mihalkov, nu şi despre creaţia lui, pentru că volumul semnat de Fedor Razzakov nu abordează opera regizorului din perspectivă estetică, nu o priveşte critic sau teoretic; toate referirile asupra acesteia sunt de natură jurnalistică, preluate din presă. Autorul nu întreprinde pe cont propriu analize şi nu recurge la concluzii personale referitoare la valoarea, tematica, stilul, originalitatea filmelor mihalkoviene. Şi asta din simplul motiv că el, Fedor Razzakov, nu e nici critic, nici teoretician al filmului, ci e biograf şi sociolog al cinematografului (cel puţin aşa reiese din lucrarea sa – care este interesantă, bogată şi îşi dovedeşte utilitatea din această perspectivă). Ca biograf şi sociolog autorul e deosebit de aplicat, de scrupulos (poate chiar exagerat de scrupulos), atent la tot ce face cineastul şi omul Mihalkov şi la tot ce mişcă în preajma sa.

Bineînţeles, ca orice biografie, volumul ne oferă mai întîi date despre familie, ştiut fiind că cineastul (scenarist, regizor, actor, producător) provine din vechi şi cunoscute familii de artişti (pictori, scriitori, muzicieni) ale căror rădăcini (atestate) se află într-un trecut îndepărtat (sec. XV). Fraţii Mihalkov-Koncealovski (Nikita are un frate mai mare, Andrei Koncealovski, şi el cineast remarcabil) au crescut într-un mediu intelectual-artistic deosebit, ceea ce a contat decisiv în formarea lor ca personalităţi creatoare. Biograful insistă asupra acestei perioade din viaţa personajului său, după care vorbeşte despre formaţia sa: aflăm că a debutat la 14 ani (în teatru şi în film), că a fost student la Institutul de teatru „Puşkin” de unde a fost eliminat în ultimul an de studii pentru că se ocupa mai mult de film decît de teatru; că s-a înscris apoi la Facultatea de regie ca student al lui Mihail Romm, jucînd, în acelaşi timp, în diferite filme (Păşesc prin Moscova de G. Danelia, Cortul roşu de Mihail Kalatozov, Un cuib de nobili de Andrei Koncealovski, după Turgheniev).

Din 1970 îşi începe activitatea de scenarist şi regizor; cele mai cunoscute filme ale sale (în majoritatea şi joacă roluri principale): Sclava iubirii (1975), Piesă neterminată pentru pianină mecanică (1977, după Cehov), Cîteva zile din viaţa lui Oblomov (1980, după Goncearov), Rubedeniile (1981), Oci ciornîe (1987), Urga (1991), Soare înşelător (1994), Anna de la 6 la 18 (id.), Bărbierul din Siberia (1998). Ca actor a interpretat personaje de prim-plan în filmele unor confraţi: Siberiada de Andrei Koncealovski (1978), Gară pentru doi şi Fata fără zestre de Eldar Riazanov (1983, 1984), Revizorul de Serghei Gazarov (1995, după Gogol), Consilierul de stat de Filip Iankovski (2005), Jmurki de Alexei Balabanov (id.).

Volumul a apărut în 2005, cu prilejul celei de a 60-a aniversări a cineastului. Comentariile merg, deci, firesc, pînă în acest an.

Despre toate aceste filme ni se oferă o bogăţie de amănunte, fiecare avînd o poveste: cînd, unde, cu cine, cu ce mijloace, ce piedici a întîmpinat, ce întîmplări s-au petrecut la filmări, ce a zis presa (pe larg), ce au zis prietenii şi adversarii, la ce festivaluri a participat, ce premii a obţinut, etc. Apropo de premii: majoritatea filmelor lui Mihalkov au primit distincţi naţionale şi internaţionale (la festivalurile de la Chicago, Valladolid, San Sebastian, Veneţia, Cannes, Moscova ş. a.). Filmul Urga, de pildă – cel mai premiat – a obţinut: Leul de Aur la Veneţia, Premiul Felix al Academiei Europene de Cinema (echivalentul european al Oscarului), Premiul Nika al Academiei ruse de Cinema şi a fost nominalizat la Oscar (film străin), Soarele înşelător a fost distins cu Oscar 1995 la aceeaşi categorie, iar Bărbierul din Siberia a fost distins cu Premiul de Stat (înmînat de Putin) şi cu Marele Premiu al Festivalului de la Moscova.

Dar Mihalkov nu se bucură doar de preţuiri şi onoruri; are şi destui contestatari, nu toată lumea îl apreciază fără rezerve. De pildă Tarkovski, după ce a vizionat filmul Rubedeniile, i-a zis, cu evidentă maliţie: „Ai dovedit că ştii să faci film, acum fă!” Unii îl acuză că are o atitudine boierească pentru că îşi pune monograme pe cămăşi, pe batiste, pe ciorapi, pe chiloţi, etc. El răspunde: „Mă consideră boier doar pentru că îmi fac monograme! Dar oare un boier face în timp de zece ani cinci filme şi zece serii tv, plus patru scenarii? Ziua mea de muncă durează 18 ore. Şi am atîtea responsabilităţi că nu-mi ajunge hîrtia să le aştern”.

Un prieten îl caracterizează sever: „Şi eu şi Nikita venim din aceeaşi lume. Am încercat să en împrietenim de la vîrsta de cinci ani, dar el nu e capabil de aşa ceva; el îi consideră pe ceilalţi oameni doar nişte lucruri sau un decor pentru o piesă în care el e actorul principal”.

Alţii l-au acuzat de plagiat, că ar fi luat ideea şi titlul filmului Bărbierul din Siberia din povestirea unui scriitor. Cineastul a recunoscut: „Mi-au plăcut şi le-am luat”. Nici el, Nikita, nu-i  prea blînd cu alţii. Văzînd filmul unui confrate (Merejko) după „Trei surori” de Cehov, în care eroinele sînt – în viziunea regizorală – lesbiene, Mihalkov i-a zis: „Aş dori să vină la acest film copiii tăi, să-l vadă şi să te scuipe drept în faţă!”

Autorul cărţii îl urmăreşte pe cineast pas cu pas şi notează totul ca într-un jurnal: pe zile, pe date, tot; preia din presă relatări de tot felul, de la cele importante despre filmări, despre participări la festivaluri sau la alte evenimente, pînă la cele cotidiene nesemnificative; reţine declaraţii, fragmente de cuvîntări, de interviuri, de coliziuni cu confraţii la congresele cineaştilor, etc. Participările la festivaluri internaţionale sînt descrise cu o stricteşe documentară, nefiind ocolite nici chiar întîmplările nostime, ca, de pildă, povestea cu covorul roşu de la Cannes: unul din filmele lui Mihalkov deschidea Festivalul (semn de aleasă preţuire). Cînd să calce pe covorul roşu de la intrare, Nikita se vede oprit; nu i se permite intrarea întrucît era încălţat cu adidaşi!

Nici partidele de vînătoare nu-i scapă biografului; iarăşi amănunte şi relatări minuţioase: unde, cu cine, cum e peisajul, ce marcă are puşca, ce fel de gloanţe foloseşte, ce animale vînează, cu ce maşină se deplasează, etc.

Sînt în carte şi pagini referitoare la relaţiile cineastului cu cele mai sus-puse personaje politice: a fost alături de Elţîn şi e în relaţii apropiate cu Putin (pînă la nivelul vizite de familie).

Dar cea mai mare parte din cele aproape 600 de pagini sînt dedicate activităţii profesionale a lui Mihalkov, implicărilor sale în mişcarea complexă şi dinamică a cinematografiei ruse în general, acţiunilor sale de conducător al Uniunii cineaştilor, de reprezentant al acesteia în plan internaţional, de organizator de festivaluri, de producător şi, evident, nu în ultimul rînd, de scenarist, regizor şi actor. Bazîndu-se pe toate acestea, Razzakov izbuteşte să ne ofere un peisaj bogat şi viu, în care Mihalkov se mişcă alert şi eficient.

Traducătoarea Mariana Mantu s-a achitat cu brio de sarcina dificilă de a transpune în limba română o lucrare atît de amplă; versiunea românească e nu doar fidelă originalului, ci are stil şi eleganţă în expresie, ceea ce face lectura foarte agreabilă.

 

* Fedor Razzakov – Nikita Mihalkov: Străin printre ai tăi. O biografie completă a celebrului actor şi regizor, Ed. Junimea, Iaşi, 2014, 567 pp.

Revista indexata EBSCO