Nov 15, 2014

Posted by in Varia

Valentin TALPALARU – ComPRESA revistelor

„Niciodată nu fu toamna mai frumoasă” şi plină de arome, ocolită de ploi, tornade, calamităţi – în limita posibilului, fireşte, condimentată social şi politic după gustul şi placul fiecăruia, dar plină de sărbători literare şi festivaluri. La ora la care cetiţi domniile voastre această compresă, filiala ieşeană va fi pus galoanele pe umerii merituoşilor întru scris, slobozindu-le carte de trecere spre glorie – fie ea şi vremelnică. Nouă nu ne pune nimeni nimic, nici măcar dulceaţă în galoşi, aşa că, resemnaţi, ne îndreptăm către prietenii de la Acolada, spre scurtă şi pătrunzătoare lectură. Unde, în mod simbolic, un gorjean scrie în revista sătmăreană despre un moldovean! Asociem şi noi gratulaţiile pentru simbolicul gest al lui Adrian Alui Gheorghe de a osteni asupra jurnalului prietenului său, hărăzitul poet Aurel Dumitraşcu. Scrie Gheorghe Grigurcu: „Osârdia exemplară a unui prieten apropiat, nu foarte des întîlnită în lumea noastră literară, marcată de egocentrisme şi impulsuri pizmaşe, Adrian Alui Gheorghe, dă acum la iveală un masiv jurnal al său (Aurel Dumitraşcu n.n.), în două tomuri, alcătuind atît oglinda în care poetul s-a privit în perioada 1982 – 1990, cît şi o imagine a epocii care l-a cuprins, de nenumărate ori ultragiindu-l, amărîndu-i zilele”. Alex Ştefănescu riscă eboşe de portrete literare, care, fireşte, îi ies! Nu rataţi nici articolul semnat de Constantin Trandafir: Scriitori români faţă cu politica, din care veţi afla cît şi cum s-au implicat în moralul şi prinţipurile politichiei Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ioan Slavici, Ştefan Petică, Camil Petrescu ori Eugen Ionescu. Sensibile şi emoţionante rîndurile Magdei Ursache de – hai să spun evocare – deşi sună cumplit de convenţional – a profundului şi aplicatului critic şi estet, profesorul Petru Ursache. Să încheiem cu invitaţia de a ceti şi articolul lui Ştefan Ioan Ghilimescu dedicat relaţiei oscilante în timp dintre G. Călinescu şi tovarăşul Beniuc. România literară îi oferă un spaţiu amplu lui Adrian Popescu la ceas aniversar al revistei Steaua. Biografia revistei este urmărită etapă cu etapă, de la momentul A.E. Baconsky pînă la provocarea postmodernismului. De la debutul lui D.R. Popescu, Mircea Ivănescu, Ion Pop, Ion Cocora şi cultivarea unor nume grele în literatura română interbelică, nume relansate în „etapa Aurel Rău”: Tudor Arghezi, Bacovia, G. Călinescu, Tudor Vianu, Ion Vinea, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu la noua generaţie de după 1989: Sanda Cordoş, Corin Braga, Mihaela Ursa, Doru Pop, Ştefan Borbely, alături de deja consacraţii Ion Vlad, Ion Pop, Virgil Stanciu, Mircea Muthu, Ion Vartic. Reverenţa noastră pentru trecutul şi prezentul revistei cu urări de drum lung şi lin, iar noi ne întoarcem la sumarul revistei gazdă pentru a vă invita la lectura confesiunilor lui Solomon Marcus la care ne îndeamnă Gabriel Dimisianu în cronica dedicată cărţii Limba română –între infern şi paradis. Din amplul poem al lui Gellu Dorian vă oferim un fragment: „Au dat cu fiecare din noi de pămînt,/ unii s-au ridicat, alţii au rămas acolo,/ rătăcind prin memoria noastră ca nişte stîlpi de înaltă tensiune/ pe un cîmp plin cu măzăriche,/ n-au crezut în noi,/ dar s-au temut să nu creştem altfel,/ să nu îmbătrînim mai mult decît ei,/ să nu le luăm firimiturile de la cinele lor fastuoase,/ să nu descoperim tainele caselor furate de la cei îngropaţi prin cimitire/ anonime” (1980. Puzzle). Nu lipsesc cronicile de film, muzicale ori generoasele pagini de traduceri din literatura universală. Luceafărul de dimineaţă începe cu Un omagiu întîrziatal lui Dan Cristea adresat Monicăi Lovinescu. Este evocat singurul moment cînd autorul a reuşit să-i vorbească prin telefon. Se întîmpla prin 1990, scrie Dan Cristea, şi avea ca scop o consultaţie de principiu pe teme politice. De la această conversaţie, criticul şi istoricul literar trece la Jurnalul inedit apărut la Humanitas – „ultimul lucru scris de mîna Monicăi Lovinescu” conform afirmaţiei prefaţatoarei Astrid Cambose – pe care construieşte reverenţa sa postumă, un exerciţiu lucid şi coerent de admiraţie. Florin Irimia, Eliza Macadam, Liana Cozea, Paul Cornea sunt cîţiva dintre autorii unor proaspete sau mai vechi volume, diagnosticaţi critic de Adrian G. Romila, Andrea Hedeş, Simona-Grazia Dima, Monica Grosu. Pagina de proză este susţinută de Adrian Voicu iar cea de poezie de Cassian Maria Spiridon. Ancheta revistei pune faţă în faţă speciile „minore” sau mai precis aşa zis minore cu „mainstream”-ul. Răspund Alexandra Ares, Alexandru Păduraru, Gheorghe Săsărman, Cornel Ungureanu, Adrian G. Romila, Irina Petraş, Adrian Voicu, Adrian Buzdugan, Bogdan Hrib, Sânziana Popescu, Doina Ruşti, Dan Perşa et alţii. Coborîm spre Focşani, pentru o reflectare în Oglinda literară. Ştefania Oproescu îndeasă în editorialul Mode şi modele o faună bogată, de la Săgeată – domn al lui Coşbuc, Prîslea cel excesiv de voinic, Dragobetele, moda cu duşul rece pe cap de vedetă la Sienkiewicz şi texte ale jocurilor copilăriei din care pricepem cu greu mare lucru, exceptînd finalul lămuritor: „Dar despre ce va mai fi vom mai vorbi, pentru că, deocamdată, iţele sunt mai puţin încîlcite în poveste”. Lăsînd şaga la o parte, vă propunem o interesantă lectură a eseului semnat de Magdalena Albu care ne duce în biografia marcată de teroarea perioadei proletcultiste şi tragica experienţă a închisorilor regimului. 2014 este un an amprentat de martiriul voievodului creştin Constantin Brâncoveanu. Cristina Bindiu se îndreaptă către acest simbol al istoriei noastre alegînd drumul literaturii, mai exact unul dintre romanele regretatei Rodica Ojog-Braşoveanu, Letopiseţul de argint. Lina Codreanu ne propune spre lectură proaspăta carte de versuri a lui Viorel Dinescu, Clipa îndoielii, cu un comentariu critic metodic şi aplicat. Alte nume noi, aşa cum ne obişnuieşte revista, dovadă că substanţă lirică are zona, nume care aşteptăm să confirme. Nu rataţi nici invitaţia Ecaterinei Chifu de a descoperi urmele lui Constantin Brâncoveanu pe meleaguri buzoiene sau inventarul revistelor româneşti din Spania înainte de 1989, pe care ni-l oferă Gelu Vlaşin. Ne oprim şi la Hyperion pentru a ne introduce în intimitatea dialogului lui Gellu Dorian cu Ioan Moldovan. Cel care abia şi-a lepădat armura poetică în care a participat la niscai turniruri lirice din Turcia, Ungaria şi Spania. Domnia sa nu agreează prea mult aroma medievală şi preferă varianta cu concursurile care aduc imagine şi vizibilitate poeziei româneşti. Iscodeşte Gellu Dorian şi prin sertarele poetului şi nu-l slăbeşte pînă cînd nu „divulgă” cîte ceva din cartea care tocmai se plămădeşte. Aşa cum facem şi noi în continuare: „cosmic vorbind/ cina mea – un ciolan de porc afumat/ urmat imediat de o mică bere Leffe/ va rămîne un eveniment oarecare// dar mă întorc/ şi zic/ Domnul meu, îngere, ce fe-/ ricire că toată bunăstarea de sare/ e doar o perisabilă plîngere” (Dragă), Andra Rotaru dialoghează cu aplomb, fie cu Florin Buzdugan, fie cu Cezar Paul-Bădescu sau Elena Vlădăreanu. Sunt de mult la modă anchetele, în care, important este partenerul sprinţar şi dezinvolt. Petruţ Pârvescu propune glose pe tema scriitorului pus în faţa destinului şi a opţiunii. Cea care se încumetă să răspundă în acest număr este Melania Cuc. Robert Şerban este un nume foarte vizibil în presa literară, nu numai în cea văzută ori auzită, aşa că ne pune şi aici în faţa unui grupaj de versuri: „fata mea face bărcuţe de hîrtie/ fără să ştie cum/ iar bărcuţele se scufundă/ de îndată ce le pune pe apă// fata plînge atunci/ şi bate cu piciorul în pămînt/ strigă şi hohoteşte/ iar ochii nu i se mai văd de atîtea lacrimi” (O bărcuţă) Ne-am luat cu prima parte a sumarului şi nu mai avem spaţiu decît să vă avertizăm că ar fi păcat să rataţi proza lui Corneliu Filip ori radiografia lui Radu Voinescu privind critica tînără. Tribuna vine cu o avalanşă de invitaţii la lectură: de la studiul lui Adrian Ţion asupra poeziei lui Marcel Mureşeanu, proaspăta carte a lui Gabriel Teoc, sushi, Oraşul comoară, pre stihuri tocmit de Romulus Ioan Jocala versurile lui Sorin Grecu din Viaţa amânată ori traducerea stihurilor polonului Vojciech Bonowicz. Pagina de poezie îi are ca oaspeţi pe Marian Hotcă, autor al propriei postfeţe: „sunt postfaţa neesenţială anexată/ unei vieţi distilate în vise şi iluzii/ explozia unui fascicul de lumină/ ce a creat primul şi infernalul cuvînt” (Postfaţă) şi pe Dumitru Velea, cel care are ceva de împărţit cu Daimonul Odette: „Ea visează -/ altfel, păsările nu ar zbura,/ vântul nu ar trece printre nori/ şi cuvântul nu s-ar opri/ pe pagina bătrână a Cărţii” (VII). Nu lipsesc comentarii pe seama dilemei naţionale a Cuminţeniei pământului, un dialog cu sculptorul Marian Zidaru sau privirea ageră aruncată cîndva de Henry Kissinger asupra Chinei, reactualizată de Andrei Marga. În fine, un ultim popas la Orizont. Pe două pagini, Radu Paraschivescu este intervievat de Cristian Pătrăşconiu, iar productul acestei conversaţii este titrat Despre fachirii luftului neuronal. Este, în fond, o radiografie contemporană a celui care nu stă privitor ca la teatru ci, cu aplomb şi intoleranţă la prostie şi tupeu, se descarcă literar, cu arătătorul în avanpost. Cele trei cărţi cu titlu semnificativ: Fie-ne tranziţia uşoară, Mi-e rău la cap, Muşte pe parbrizul vieţii „sunt în acelaşi timp un certificat de naştere şi de deces – ceea ce, în România noastră eternă, fascinantă şi mereu surprinzătoare, sună ca un paradox acceptabil. Ce se naşte? Nu doar un lucru, ci mai multe: ordinea lipsei de ordine, criteriul lipsei de criterii, dispreţul pentru unul dintre cele mai delicate instrumente de legitimare a unei naţii (limba pe care o vorbeşti) fanfaronada în dezacord şi anacolut…” În privinţa decesului, lista este mai lungă: eleganţă, curtoazie, plăcerea de a nu te răsti etc. Ne-am oprit cam mult la aceste interviu, aşa că nu ne rămîne decît să vă invităm să citiţi ad integrum numărul!

Revista indexata EBSCO