Nov 15, 2014

Posted by in Consemnari

Emilia PAVEL– Profesorul Gicã Grãdinariu, „decanul decanilor”, model pentru învãţãmîntul universitar

„Cosmosul «dalbului de pribeag» cuprinde lumea «văzutelor» şi «nevăzutelor» pentru că, experimentînd marea trecere, eroul îşi însuşeşte o viziune unitară şi generală asupra existenţei” (Petru Ursache, Etnoestetica, Cluj-Napoca, 2014, p. 147).

Profesorul Gică Grădinariu este absolvent al Facultăţii de Horticultură, seria 1980, Universitatea Agronomică „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.

După absolvirea facultăţii, a fost cadru didactic în învăţămîntul preuniversitar agricol de la Podu Iloaiei şi Iaşi.

Atras fiind de cercetarea ştiinţifică horticolă de la noi din ţară, devine cercetător ştiinţific în cadrul I.C.D.I.P.H. „Hording”, Bucureşti şi S.C.D.P., Iaşi. S-a impus foarte repede în profesie devenind un cercetător ştiinţific de elită în domeniul pomiculturii şi un excepţional organizator. Domeniile de cercetare au vizat în principal calitatea fructelor, iar în anul 1994 obţine „diploma de doctor în agronomie”, sub coordonarea unei prestigioase personalităţi, prof. I. Gherghi, în cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Odată cu trecerea la catedra universitară, din anul 1995, preocupările sale din domeniul horticulturii se diversifică, profesorul Gică Grădinariu fiind acela care a pus bazele Centrului de cercetări din cadrul U.S.A.M.V. Iaşi, care, prin dotare şi activitate, se situează printre cele mai bune din ţară. Promovînd în învăţămîntul superior horticol din Iaşi, are o ascensiune meritată, pînă la titlul suprem de profesor universitar, conducător de doctorat şi membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Cercetarea ştiinţifică desfăşurată este exemplară, dovedind prin pregătirea sa teoretică deosebit de complexă că este o personalitate exponenţială emblematică şi fără de tăgadă a pomiculturii româneşti şi internaţionale. Profesorul Gică Grădinariu a onorat funcţiile pe care le-a ocupat, avînd harul şi darul didactic care înnobilează actul de învăţămînt cu acea competenţă ştiinţifică şi profesională care atrage un spectru mare de auditoriu în sala de curs, cu un larg de cunoaştere a problemelor teoretice şi practice din domeniul pomiculturii. A ştiut să cinstească şi să omagieze înaintaşii, de cîte ori a avut prilejul, i-a venerat şi i-a aşezat la loc de cinste binemeritat.

Calităţile sale de profesor şi cercetător au fost dublate de un spirit organizatoric aparte şi de o conduită academică ireproşabilă. Din aceste considerente, a ocupat funcţia de secretar ştiinţific (1997-2004), decan (2004-2102) şi prodecan (2012-2013) al Facultăţii de Horticultură Iaşi. În calitatea sa de conducător al unei instituţii de învăţămînt superior reprezentative s-a preocupat pentru lărgirea şi modernizarea bazei de cercetare şi pregătire a studenţilor. Baza didactică pentru instruirea practică a studenţilor şi a doctoranzilor organizată în cadrul Staţiunii didactice a universităţii reprezintă un model pentru celelalte facultăţi de profil din ţară. Aliniindu-se la cerinţele severe ale pieţei muncii, a diversificat oferta cursurilor de licenţă a facultăţii prin introducerea specialităţilor de Peisagistică şi Ingineria mediului, precum şi cinci specializări de master în domeniul horticol. A dezvoltat şcoala doctorală din cadrul facultăţii prin promovarea a noi conducători de doctorat, astfel încît cercetarea horticolă ieşeană să devină competitivă, recunoscută şi apreciată în lume. Cercetările vizate de domnia sa au urmărit producerea materialului săditor pomicol, ameliorare pomicolă, condiţionarea şi valorificarea produselor horticole. A elaborat peste 200 de lucrări ştiinţifice publicate în România şi în străinătate, 9 tratate şi cărţi de specialitate, a coordonat 18 contracte de cercetare, este autor al unui soi de nuc, a promovat tehnologii şi standarde cu aplicaţii în pomicultură.

Realizările sale nu au întîrziat să primească o binemeritată recunoaştere naţională şi internaţională, a făcut parte din numeroase organizaţii profesionale prestigioase, în calitate de membru sau preşedinte, pe care le-a onorat cu împlinirile profesionale ale domniei sale.

Profesorul Gică Grădinariu a fost o persoană puternică, autoritară, corectă şi exigentă pentru calitate, fiind admirat şi respectat de toţi cei ce l-au cunoscut. A fost un mare Om, cu vocaţia prieteniei şi a generozităţii, mereu deschis dialogului şi gata oricînd să sară în ajutorul celorlalţi. Un om, rar model de perseverenţă în muncă şi care a făcut un ideal din aceasta, înţelegînd nobleţea muncii înnobilată prin trudă şi cu respect pentru lucrul bine făcut. (Consiliul Facultăţii de Horticultură Iaşi, „Doliu în horticultura românească”, „Ziarul de Iaşi”, joi, 31 octombrie 2013)

Pe profesorul Gică Grădinariu l-am cunoscut fiind membră a Societăţii de Istorie şi Retrologie Agrară din România, Filiala Iaşi, unde era şi domnia sa prezent. La o întîlnire a membrilor Societăţii, care a avut loc în luna mai 2011, la Universitatea Agronomică „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, am fost invitată de Preşedintele Societăţii, prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, să prezint lucrarea mea de etnografie, Valori etnografice româneşti în imagini, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2011, la a cărei lansare a participat şi domnia sa. Lansarea a avut loc la Tîrgul de carte „Ex Libris” 2011. Pasionată fiind de cercetarea etnografică, mi-am prezentat lucrarea cu dăruire şi precizie, încît Secretara ştiinţifică a Facultăţii de Horticultură, profesor univ. dr. Lucia Drăghia, pe care atunci am cunoscut-o, m-a felicitat şi m-a invitat să prezint comunicarea şi în cadrul „Serilor horticulturale” ce au avut loc la Facultatea de Horticultură Iaşi, periodic. Profesorul Gică Grădinariu, decanul Facultăţii, a fost de acord cu această invitaţie.

În luna noiembrie 2011, într-un amfiteatru plin de studenţi şi cadre didactice universitare, mi-am prezentat lucrarea şi, spre bucuria mea, a fost apreciată de cei prezenţi, încît am rămas legată de acest public elevat, dornic de a cunoaşte viaţa şi cultura poporului român, viaţa şi cultura satului tradiţional din care şi horticultura face parte.

În anul 2013, după încheierea celor două mandate, la alegerile ce au avut loc la Facultatea de Horticultură la decanat, a fost aleasă prof. univ. dr. Lucia Drăghia decan, iar prodecan domul profesor univ. dr. Gică Grădinariu.

Preocupată fiind să-mi scriu memoriile, am solicitat referinţe ştiinţifice şi de la cadre didactice universitare. Referinţa profesorului Gică Grădinariu subliniază într-un singur fragment cele ce urmează: „Doamna Emilia Pavel face parte din galeria personalităţilor care şi-au pus amprenta pe etnografia românească prin participarea sa la procesul de reformare-dezvoltare, la identificarea şi definirea acestei şcoli româneşti. Este omul care sfinţeşte locul şi înmulţeşte talanţii.

Formaţia sa ştiinţifică de excepţie, documentarea practică în majoritatea zonelor etnografice ale ţării, spiritul de observaţie acut al dnei Emilia Pavel, dar mai ales dragostea faţă de pămîntul românesc, faţă de ţăranul român, au îndemnat-o să scrie mult şi bine, să scrie cu suflet şi arar cu durere în suflet pentru maltratarea şi degradarea stării materiale autentice, dar şi a spiritului actual. Tot cea înfăptuit şi scris doamna Emilia Pavel  poate fi considerat ca un «recurs la tradiţia satului românesc»”. Emilia Pavel, Memoriile unui muzeograf, Editura Multimedia, Iaşi, 2013, pp. 213-214)

Domnul prof. univ. dr. Gică Grădinariu era apreciat de toţi cei cu care a colaborat, la un nivel ştiinţific de înaltă spiritualitate şi morală. Dacă îi solicitai sprijinul, era de o amabilitate rar întîlnită şi bunătate în răspunsurile ce le primeai, călăuzit parcă de o forţă divină. În privirea domnului prof. Gică Grădinariu se putea descoperi profesionalism, inteligenţă, sensibilitate şi înţelepciune.

La Simpozionul ce a avut loc la 23 mai 2013, la Facultatea de Horticultură Iaşi, am fost invitată să particip şi, cu acest prilej, am primit „Diplomă de Excelenţă” din partea Consiliului Facultăţii, decan fiind prof. univ. dr. Lucia Drăghia, iar prodecan domnul prof. univ. dr. Gică Grădinariu. Am multă admiraţie pentru comportarea de înaltă spiritualitate umană pe care am întîlnit-o.

Profesorul Gică Grădinariu s-a născut la 18 mai 1954 în satul Corjăuţi, comuna Pomîrla, judeţul Botoşani. Profesorul Gică Grădinariu a plecat în lumea „nevăzutelor” la data de 28 octombrie 2013, orele 8,20, la numai 59 de ani, într-un tragic accident, la ieşirea din oraşul Tecuci, în satul Munteni. Se îndrepta cu maşina spre Bucureşti la Simpozionul Asociaţiei Horticultorilor Români. Plecarea domniei sale în lumea umbrelor a lăsat un gol imens în sufletele noastre şi ale tuturor celor care l-au cunoscut, a familiei sale – doamna Sandală Grădinariu şi a copiilor domniei sale.

La înmormîntarea celui care a fost numit de colegii de breaslă „Decanul de platină” sau „Decanul decanilor”, au ţinut cîte o cuvîntare personaje care l-au cunoscut şi care au lucrat cot la cot cu acesta. De la rectorul instituţiei de învăţămînt superior, prof. univ. dr. Vasile Vîntu, la colegi veniţi de la U.S.A.M.V. Bucureşti, cu toţii au avut un mesaj comun de transmis că prof. dr. Gică Grădinariu a fost un vîrf al cercetării în domeniul horticulturii şi al pomiculturii în special, iar fără aceasta lumea academică va fi una mai săracă. Iar primarul comunei Pomîrla (Botoşani), locul de baştină aş profesorului, a anunţat că anul viitor urma să îi înmîneze titlul de cetăţean de onoare, iar acum va atribui unui edificiu cultural din comună numele profesorului ieşean.

Prof. univ. dr. Vasile Vîntu, rectorul U.S.A.M.V. Iaşi: „În numele Universităţii şi a întregului colectiv, am primit cu consternare vestea trecerii la cele sfinte ale distinsului cadru didactic care a fost un cercetător neobosit. Despărţirea este greu de acceptat de către toată lumea. Înzestrat cu voinţă şi putere de muncă, cu o imaginaţie creativă, perseverent, cu o inegalabilă înţelepciune, şi-a pavat drumul prin viaţă cu roadele muncii sale neobosite”.

Prof. univ. dr. Lucia Drăghia, decanul Facultăţii de Horticultură: „Profesorul a venit pe lume cu dorul de a iubi şi de a sluji. Şi a făcut-o faţă de părinţi, de locurile natale, de colegi şi de studenţi. Destinul nu este întîmplător şi am convingerea că această meserie nu poate fi făcută decît de cei curaţi la suflet, iar domnul profesor a fost exact aşa. A transformat Facultatea noastră într-una de elită”. Iar Radu Zestra l-a numit decanul de platină. A fost un adevărat părinte pentru studenţi, la cursuri ţinea adevărate lecţii de viaţă şi a sprijinit necondiţionat pe toţi cei care îi cereau ajutorul.

„Dacă Dumnezeu a vrut să facă o minune, a făcut-o lăsîndu-i în viaţă pe cei care au fost implicaţi în accident, iar dacă Dumnezeu a vrut ca eu să fiu unul dintre ei, a fost ca să transmit un mesaj mai departe să fim generoşi, să fim devotaţi, buni, să clădim horticultura în continuare şi să menţinem o familie frumoasă aşa cum şi-ar fi dorit profesorul Grădinariu”.

Prof. univ. dr. Dorel Hoza, decanul Facultăţii de Horticultură de la U.S.A.M.V. Bucureşti: „Ultima întîlnire trebuia să aibă loc la Bucureşti, la Simpozionul spre care se îndrepta. Însă Domnul a vrut ca această ultimă întîlnire să aibă loc aici, la Iaşi, şi să fim noi cei care venim. Este un moment trist, unul de bilanţ pentru fiecare dintre noi, dar unul în care realizăm că nu îl vom uita pe cel pe care l-am numit Decanul Decanilor”.

Gheorghe Nichita, primarul Iaşului: „Este o pierdere foarte mare, şi pentru lumea academică, şi pentru noi ca ieşeni. Profesorul, mereu, cînd apărea o responsabilitate pe care credea că o poate face bine, se implica. A fost o dispariţie fulgerătoare. Era un căutător de lumină, de bunătate, un spirit care ajuta comunitatea. Tot ce se întîmplă acum în Iaşii se datorează şi lui. A ajutat să dea o altă dimensiune. Durerea este mare pentru noi toţi”.

Profesorul Gică Grădinariu este înmormîntat în Cimitirul de la Mănăstirea Galata Iaşi, alături de unchiul său, Părintele Ion Cărciulescu, care a fost paroh la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Galata timp de 37 de ani şi care s-a înălţat la ceruri pe data de 19 februarie 2013, la vîrsta de 98 de ani.

Dumnezeu să-i aibă în paza Sa!

Octombrie 2014, Iaşi

 

 

 

 

Revista indexata EBSCO