Nov 15, 2014

Posted by in Actualitatea literara

Ioana COSTA – Shopping catonian

Alexander Marguier, Lux lexicon (Das Luxuslexikon), traducere din limba germană de Mihai Moroiu, Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2014.

Cato, De agri cultura

 

Un volum purtînd titlul Lux lexicon poate ascunde multe. Latinistul alege instinctiv, dintre sensurile termenului lux, „lumina”. Nu despre lumină este însă vorba în volumul apărut anul acesta la seducătoarea editură Baroque, ci despre strălucirea vieţii, fastul. „Tot ce e mai bun pe lume. Cu bani”. O înseriere incitantă de leme, dispuse, cum se cuvine într-un lexicon, alfabetic: de la „agenţie matrimonială”, „apă”, „armă de vînătoare”, „bar”, „batistă” pînă la „votcă” şi „whisky”. Pe la mijloc, „hîrtia de corespondenţă”, acum aproape uitată, odată cu scrisorile menite să călătorească fizic, cu poşta „de suprafaţă”. „Astăzi – observă autorul, Alexander Marguier, redactor-şef adjunct al revistei Cicero – singura bucurie pe care o mai poţi avea este doar cînd primeşti un e-mail neîndesat cu rînjete de «emoticon», concepute să îi semnaleze destinatarului un soi de stranie încîntare, care maschează de fapt desăvîrşita lipsă de inspiraţie a expeditorului”. Editura Baroque, consecventă sieşi (ne amintim volumul Hîrtia. O elegie), poartă pe blazon vorbe cutremurătoare: „La început a fost hîrtia”.

Nimic mai străin, am zice, de manualul lui Cato Cenzorul. Şi totuşi, găsim un punct de contact: între sfaturile legate de cultivarea pământului, Cato aşază un capitol aparte despre mărfuri. Aflăm de unde îşi poate cumpăra fermierul din lumea romană a veacului al doilea î.H. cele trebuitoare, de bună calitate. Nu este lux, este chibzuinţa bunului gospodar. Şi sînt, deopotrivă, informaţii practice, amănunţite, despre tîrgurile serioase şi meşteşugarii frecventabili. Frînghiile şi sforile de orice fel se cumpără de la Capua; funiile pentru presă se cumpără de la Lucius Tunnius, din Casinum (nu este mai prejos nici Gaius Mennius, fiul lui Lucius Mennius, din Venafrum). Presele de măsline se cumpără de la Pompei; cheile şi zăvoarele, de la Roma; urnele pentru untdelemn, apă, vin şi vasele de cupru, de la Capua şi Nola. Cele mai bune juguri sînt cele de la Roma. Pentru glugi, fierărie, seceri, cazmale, securi, zăbale, el recomandă tîrgurile din Cales şi Minturnae; pentru butoaie şi lighene, Trebla şi Roma.

Poate părea o înşiruire seacă de informaţii utile. Ne străbate însă, din creştet pînă în tălpi, emoţia de a fi atins o lume ce părea aşezată pe vecie. Ca a noastră?

 

Bucureşti, octombrie 2014

Ioana Costa

Revista indexata EBSCO