Nov 15, 2014

Posted by in Panoramic editorial

Marius VASILEANU – Sandu Tudor şi jurnalismul mãrturisitor

Oricum ar fi fost închis, oricum era perceput drept un personaj periculos pentru societatea comunista care tocmai se construia. Au fost ataşate la dosarul de ancheta care i s-a facut lui Sandu Tudor doua dintre acatistele pe care le scrisese, alte delaţiuni ale informatorilor care au fost pe urmele sale, dar înainte de toate cîteva articole anticomuniste publicate în anii ’30 în ziarul „Credinţa”.

Este o evidenţa, acuzatorii au citit selectiv ceea ce publica Sandu Tudor în ziarul „Credinţa” pe care-l conducea. L-au acuzat aiurea de „legionarism” numai pentru a fi un dosar mai solid, dar s-au facut ca nu observa numeroase articole în care Sandu Tudor (pseudonimul lui Alexandru Teodorescu) polemiza cu legionarii, la fel de dur dupa cum, este adevarat, scria şi împotriva comuniştilor…

„MINISTERUL AFACERILOR INTERNE – Direcţia de Ancheta Penala

ORDONAN?A

De ataşare la dosar a probelor materiale

Bucureşti, 5 septembrie 1958

Lt. Cenuşa Constantin, anchetator penal de Securitate din Direcţia de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne, analizînd dosarul penal nr. 1114 privitor pe TEODORESCU ALEXANDRU, MIRONESCU ALEXANDRU, BENEDICT GHIU? şi alţii

CONSTAT

Învinuiţii din dosarul de ancheta penala nr. 1114 au desfaşurat o intensa activitate contrarevoluţionara, prin aceia ca: în perioada 1955-1958 s-au organizat în grup şi au ţinut şedinţe în cadrul carora au audiat şi comentat ştirile transmise de posturile de radio imperialiste, au comentat evenimentele politice prin prizma [sic] vederilor lor ostile regimului din R.P.R. şi au preconizat schimbarea sa. În perioada 1930-1944 TEODORESCU ALEXANDRU, FAGE?EANU ALEX[ANDRU] şi PAPACIOC ANGHEL au desfaşurat o intensa activitate contra clasei muncitoare şi mişcarii revoluţionare.

La percheziţiile domiciliare şi corporale efectuate învinuiţilor implicaţi în dosar au fost ridicate urmatoarele materiale – corp delict:

–     Din ziarul „Credinţa” au fost fotocopiate un numar de noua  articole scrise de TEODORESCU ALEXANDRU (SANDU TUDOR) în perioada 1933-1938, care au un vadit caracter anticomunist, prin intermediul carora învinuitul a cautat sa dezorienteze şi sa abata mişcarea comunista şi muncitoreasca din ţara noastra de la lupta ei împotriva orînduirii burgheze.

 

La percheziţia lui TEODORESCU ALEXANDRU au fost ridicate doua acatiste la „Rugul aprins” concepute şi scrise de învinuit pe care le-a folosit înca din anul 1946 în activitatea sa duşmanoasa. Acestea i-au folosit la mobilizarea şi educarea în spirit duşmanos regimului din R.P.R. a unui numar destul de mare de elemente.

Aceste materiale se gasesc o parte în fotocopii şi o parte în original în dos. Nr. 1114/1958, vol 3, filele 4-79.”

Urmeaza alte cîteva precizari ale anchetatorului cu privire la materialele scrise reţinute de la profesorul şi scriitorul Alexandru Mironescu, de la poetul Vasile Voiculescu, de la Parintele Benedict Ghiuş – toţi facînd parte din lotul intitulat „Alexandru Teodorescu şi alţii”, cu toţii facînd parte din Rugul Aprins (cu excepţia cîtorva studenţi a caror vina a fost ca l-au frecventat pe Pr. Daniil (Sandu Tudor) la Schitul Rarau, iar mai apoi au participat la cîteva întîlniri cu acesta în Bucureşti).

Jurnalismul lui Sandu Tudor (cel care, dupa înfiinţarea Rugului Aprins în anii ’40 avea sa intre în monahism) era bineînţeles şi anticomunist. Cum anticomunista era întreaga societate româneasca interbelica – numarul comuniştilor, se ştie, era foarte mic (unii fiind pur şi simplu agenţi ai Moscovei).

Care sînt cele cîteva articole scrise în „Credinţa”, ziarul pe care-l conducea Sandu Tudor, reţinute la dosar? Din chiar primul numar al „Credinţei” (nr. 1/ 2 decembrie 1933) este fotocopiat articolul de deschidere intitulat „Avem un rege”, iar mai încolo, editorialul  (nesemnat, dar cu siguranţa scris de Sandu Tudor, caci a fost reluat ulterior sub semnatura) intitulat „Cuvînt”. Alte articole reţinute la dosar pe care Sandu Tudor le-a scris în mod vadit împotriva comunismului se intituleaza: „Bestialitatea moderna”, „Între sobor şi soviet”, „Religia ateismului rus”, „Veacul ucigatorilor lui Dumnezeu”, „Lecţia proceselor din Moscova”. Pe fiecare dintre fotocopii, alaturat articolului, autorul, arestat deja şi aflat în ancheta, a fost obligat sa scrie „Îmi aparţin” şi sa se semneze…

Ce spun aceste articole este uşor de intuit. Sandu Tudor era un jurnalist feroce atunci cînd voia, iar pana sa, deosebit de aspra într-un articol polemic. În colecţia „Arhiva Rugului Aprins” (Editura Eikon), coordonata de subsemnatul, am publicat deja un prim volum din publicistica lui Sandu Tudor, intitulat „Universalism românesc”, în care pot fi gasite şi cîteva din editorialele sus-menţionate.

Trebuie puse cîteva întrebari referitoare la aceasta ancheta. Fara a avea obsesia conspiraţiilor, este deja clar pentru mulţi cercetatori şi istorici al încercatului veac XX ca arestarile din anul 1958 (lotul Rugului Aprins, lotul Noica-Pillat) în care au fost reţinute o seama de personalitaţi ale culturii române au avut şi cîteva cauze politice, poate chiar psihologice, mai puţin vizibile. Trupele sovietice urmau sa paraseasca România – acordul de retragere a fost semnat în ziua de 24 mai 1958 –, iar autoritaţile comuniste române au vrut sa asigure URSS ca vor face faţa oricaror probleme ideologice, fara a exista riscul unei „contrarevoluţii” împotriva dictaturii bolşevice precum avusese deja loc în Ungaria (1956). La 14 iunie 1958 buna parte din membrii Rugului Aprins au fost reţinuţi în lotul „Alexandru Teodorescu şi alţii”…

Indubitabil, documentele din arhive demonstreaza astazi ca cei arestaţi, în frunte cu Pr. Daniil (Sandu Tudor) erau filaţi de multa vreme. Întrebarea este: cine a stat sa caute în presa interbelica articolele lui Sandu Tudor? A fost iniţiativa anchetatorilor români sau a fost vreo sugestie venita de la „prietenii” ruşi?…

Cert este ca jurnalistul Sandu Tudor a scris cîteva pagini devastatoare la adresa comunismului! Dar o facea din perspectiva marturisitorului creştin. Caci cautarea sa creştina începuse cu mult înainte de binecunoscutul accident de avion caruia i-a supravieţuit (vezi şi articolul nostru din octombrie 2013 publicat  în rubrica de faţa)…

Iată doar cîteva gînduri pornite de la dosarul de anchetă al lotului „Alexandru Mironescu şi alţii”. Iată de ce anchetatorul sublinia pe textul din ziarul „Credinţa” fraze care incriminau fără nici reţinere marea minciună comunistă: „Rusia, Sf. Rusie de altădată, se sbate să fie o mare Biserică fără Dumnezeu, adică setea religioasă a dreptăţii sociale, a unei ordine mai bune între oameni vrea să se întemeieze pe ateism. Aruncă religia în general şi creştinismul în particular pentru că le învinueşte că nu mai pot stinge setea adevărului social. Fără voie, în chipul acesta ateismul socialist a ajuns o nouă religie. Tînărul comunist de azi ajunge întruparea demoniacului Kirillov din Posedaţii lui Dostoievsky. «Cred, cred din tot sufletul că Dumnezeu nu există», mărturisea Kirillov, cu anticipare profetică, aşa cum azi de fapt i se cere să mărturisească bunul comunist… Falsa «libertate de conştiinţă» comunistă nu mai e decît la un pas departe de altă aberaţie, ateismul obligatoriu… Comunistul zice, ca şi Kirillov: «Cred din tot sufletul meu că Dumnezeu nu există», dar nu poate să se mărginească numai la atît. El simte nevoia să mai adauge: «şi voi obliga pe toată lumea să o creadă, pentru că nu vreau şi nici nu pot să o cred singur, toţi trebuie să creadă cu mine»” (Sandu Tudor – Religia ateismului rus, ziarul „Credinţa”, An IV, nr. 637  – 15  ianuarie 1936).

Revista indexata EBSCO